o fată bătrână este o fată uscată

fecioara mereu e un măr nemâncat deshidratat de secundele care-i penetrează infertil virtutea putredă de galantar fecioară mereu pentru ca nu a vrut să joace o Evă şi a câştigat un ev de singurătate

din carnea ei a rămas coaja scofâlcită maronie o coajă cu ochi incolori şi picioare nesigure cu umeri căzuţi către sâni şi himenul cuibărit între omoplaţi paiaţă

o fată bătrână e un om care nu se mai poate minţi şi asta chiar e tragic

pentru fata cu himen intact fericirea e o glumă proastă spusă seara târziu la o masă bogată de un chefliu cu creierul pane el e singurul care râde restul privirilor zac jenate în şervetele albe din poala mesenilor bucuria nu e nimic altceva decât o glumă proastă

în zadar degeaba niciodată femeie fără sens deşert în urma-i

se spune fată bătrână pentru că timpul unicul ei amant parşiv îi regulează ritmic şi neobosit trupul tic tac visele tic tac şansele tic tac până când

vlăguirea i s-a strâns între buzele supte în cutele adânci de deasupra ochilor îşi fereşte privirea nu îi plac oamenii oamenii sunt nişte mobile care-i locuiesc suprarealist existenţa îi ocoleşte la metrou nu urcă niciodată cu scara rulantă nu îi place atingerea lor nu suportă aerul expirat de ei nici hainele lor colorate râsetele care i se descarcă lent şi rece în şira spinării nu înţelege cum pot face parte din una şi aceeaşi lume nici de ce doamne de ce până când

o fată bătrână e un fluture care s-a aşezat într-un insectar deschis pentru că nu-i aşa acolo erau cei mai mulţi fluturi şi a aşteptat cuminte până când



VĂ RUGĂM ATINGEŢI EXPONATELE