vorbim de mult, si asa cum ni se schimba lumina la semafor, vesnic diferit unul de celalalt, asa ne mai schimbam si obiceiurile. subiectul de acum: noua ta pasiune. Imi spui, frematand de-a dreptul, cum iti gasesti pacea intr-o cana de cafea aburinda, nu prea dulce, dimineata de dimineata. imi spui cum de fiecare data ai prelungi momentul in care buzele iti ating licoarea facatoare de aburi, iar cand o lasi sa iti ajunga prelingandu-se incet in maruntaiele dinauntru ale tale, incerci o exaltare care e de fiecare data noua si neasteptata. ma bucur mult pentru voi, adica tu si ea, cafeaua. ne stim de prea mult timp ca sa ma intelegi gresit cand iti spun ca preferam sa ai alt complement de agent. de ce nu o persoana? nu am incredere in femeile din viata ta si, parca, in compania cafelei esti cumva ferit. as vrea totusi sa stii ca daca niciodata nu am reusit sa indeplinesc functia sintactica la care ma gandeam, ma bucur mult sa ne aflam in aceeasi propozitie. si pana iar se schimba culorile semaforului, sa veneram impreuna o alta ibovnica lichida. lichid negru n-o sa ma fac, desi cateodata as vrea.