Stelele-şi dizolvă pastila
în paharele cristaline din cer
cum serile tulburi în inimă-şi
dizlovă frica,

mai că-mi vine să jur că la mine-n cartier am văzut
obiecte poetice neidentificate
presupuse în drum
spre Ursa cea Mare.

Nopţi cu ochi injectaţi am văzut
ca ai beţivilor ce pândesc
în băltoce dâra luminilor
din întunerecul neresorbit după ploi,
un pod stingherit,am văzut,ce adună
străzile să trecă pietonii
încoace şi încolo de dimineaţa
până tare târziu,

o amiază,de asemeni,grea ca un bolovan
cum îşi zăngăne lingurile-n familie
după ce şi-a pus rufele la uscat
sub albastrul degradat de de-asupra
şi ajuns ,în cele din urmă,
gri-şobolan.