mai sunt si celelalte zile in care ne trezim si ne dam seama..... mai frate da ce complicat si fromos si dejtept m-a mai facut mamuca!!! si iete ce frumos straluce soarele doar pentru mine!!! si-s complicat nevoie mare, fac ceva si cand dorm, adica visez si vine subconstentu si-mi vorbeste in ureche ca un vin bun de te ia de cap.... si astazi am sa zbor si ce daca fac poc, macar am incercat!!!! doamne ce fromoasa si dejteapta m-o facut mamuca me'.... ca mine mai rarutz :D


ai si tu dreptatea ta.... da azi vreau sa crec ca-s o minunata :D

“Intr-o zi deschidem ochii si ne dam seama ca de fapt nu suntem sistemele minutioase si complicate care ne credem a fii.” – asta doar in cazul in care nu am avut o conexiune buna cu realitatea.

Cred ca viziunea ta se poate rezuma la tine si la cativa care simt la fel. Generalizarile de tip “noi” induse de scrierea ta nu se pot referi la lucruri in general. Personal nu iti impartasesc pesimismul. Fiecare are momente de cadere, de renuntare la un plan sau altul. Nu este insa o conditie necesara sa avem “o cadere din ce in ce mai dureroasa”.
Banalul are farmecul lui si nu inlocuieste exaltarea noului. Fiecare are o realitate mai mult sau mai putin artificiala. Asta ne deosebeste de celelalte vietuitoare ale altor specii. Civilizatia e o inventie. Pentru unii frumoasa, pentru altii un iad.
Nu putem avea idei geniale si strafulgerari in fiecare zi. Esecul face parte din joc, din cotidian.

“Zambim sau plangem sa justificam gesturi, actiuni, cuvinte” – da, pentru ca acestea au rol de semnificatie. Cum ai vrea sa ne exprimam?

“Ne dam seama ca de fapt nu stim nimic oricat de mult am gandi, nu spunem nimic oricat de mult am vorbi...” – aiureli!

“Traim crezand ca ni se cuvine ca soarele sa rasara in fiecare zi, ca ni se cuvine sa avem o masina noua si o casa frumoasa, si cand se intampla opusul sa ne intrebam mirati cu ce am gresit” – aici e o cu totul alta idee. Lacomia si necumpatarea sunt optiuni personale.

incepi sa te maturizezi:))

Viata..te poate invata multe,sa mergi direct spre tinte bine conturate fiind ajutat in mod constant de parinti in special..de tine in particular,material,afectiv prin liber arbitru,spiritual sau pur si simplu nativ..prin noroc!..varianta cea mai buna!

Ideal e sa fii un suflet bun (parerea mea !)si o fiinta bine prinsa pe verticala,cu coloana dreapta si la propriu si la figurat,ca bunatatea ta sa vina altruist,necocosandu-te de tragediile prin care treci..si atunci,prin mult optimism si incredere personala poti razbi..situatii ce par imposibile,poti zambi atunci cand lacrimezi...poti visa atunci cand doare,chiar de-ti pare viata nedreapta cu tine insuti de te tot intrebi :

"dar eu sunt bun la suflet,ma bucur cand vad fericire desi nu o am,prefer sa-mi dau camasa de pe mine chiar de e rupta,daruiesc vise chiar de nu le am...ma multumesc privind un zbor de fluture sau sarutul altora....chiar daca sufletul si carnea ma doare..de ce sa simt asa? de ce eu?"

...si apoi imi zic e OK...asa trebuie sa fie si viata e frumoasa si ii multumesc lui Dumnezeu ca imi daruieste ceea ce ma inconjoara.

Si ma ridic din nou..zambind...in fiecare dimineata,uitand voit faptul ca am plans aseara.Ma privesc in oglinda si din nou multumesc,ma privesc in suflet ,multumesc iara si-mi zic pentru a nu stiu cata oara"sunt bine..mai sper si intr-o zi de maine" ...

Deja ,daca te uiti in oglinda,ai sa-ti vezi chipul si frumusetea.Trezeste'te dnule Tiamat,apoi multumeste lui Dumnezeu ca existi!
Faptul ca existi este o minune,iar faptul ca nu crezi in ea, este o prostie!
Cu multa stima Sami.

nu spunem nimic oricat de mult am vorbi...

multamesc c-ai zis-o tu.
desi bag sama ca nu-i taman constientizata.

in caz ca nu s-o-nteles mesaju': io n-as fi fost capabila sa scriu un asa lung sir de truisme.

Si ce ?...

pai... esti minunata ca gandesti pozitiv :)

Nu,nu-i nimic simplu! Dar nici asa de complicat cum pare!