vine şeful
şopteşte el conspirativ şi în spatele lentilelor ochii i se bulbucă excitaţi
invers proporţional cu dimensiunea evenimentului anunţat
direct proporţional cu stima faţa de şeful
invers proportional cu stima de sine

nu te duce la ţigară că vede şeful că nu munceşti e presupoziţia
pentru propoziţia vine şeful
el nu rosteşte decât două cuvinte pentru că în scrot în loc de testicule
are trebuinţele din vârful piramidei lui Maslow
mai are şi nişte clopoţei care zăngăne gigea
de fiecare dată când şeful nu vine

el crede că şeful este bau-bau
şeful o să-i mănânce creierul natur aşa cum a făcut Lecter în filmul ăla
o să-i rupă picioarele şi ştatul de plată
şi contractul de muncă pe perioadă nedeterminată
în mai puţine cuvinte o să întoarcă piramida aia nenorocită cu josul în sus
de-o să i se scurgă năzuinţele în gura mă-sii în răvaşele de perete pe care
scrie clar că şeful are întotdeauna dreptate

şi întradevăr şeful o să-i mănânce creierul natur
da poate o să-i mănânce chiar şi ficatul
dar asta nu pentru că şeful este bau bau
ci pentru că a văzut în ochii bulbucaţi excitaţi
că nu are boaşe

simplu

o să fumez o ţigară fiindcă din punctul meu de vedere
şeful e doar un individ care ştie la cine să se holbeze
şi pe care îl doare de cantitatea de monoxid de carbon din pleura mea
tot atâta cât îl doare de cariera mea profesională
fix cât mă doare pe mine de deşertăciunea numită servici şi că
vine şeful