Nimic nu dureaza o vescinie



Statea pe intuneric, ghemuita intr-un colt al camerei. Poate ca multi ar fi spus ca nu e decat un Emo kid , dar ei nu-I pasa. Acum, nu!
Lacarimi reci I se preligeau pe obraji, iar ea obosise sa si le stearga. Isi cuprinse genunchii cu mainile ca si cum ar strange pe cineva in brate. Ar fi avut nevoie de un prieten adevarat care sa-i fie alaturi acum. Se gandea ca era doar un copil nascut din iluzii si dorinte, transformat de ambitii si curiozitate,dar un copil care in acel moment nu avea pe nimeni.
El o lasase acum. O lasase spunand doar cateva cuvinte : “ Nimic nu dureaza o vesnicie ! “ . Acum aceste vorbe o izbeau, mereu ecoul lor venind din orice alt colt intunecat al camerei. Nu se simtise asa singura, parasita si vulnerabila niciodata.
Clatinandu-si capul cu durere si cu ochii inlacrimati recunoscu ca totul se sfarsise. Totul era pierdut , dar ea trebuia sa accepte situatia si sa o ia de la capat .





By DaYInSpRiNg :X