"Calugarul de la Rohia

Vechea biserica de la Rohia

Drumul catre Nicolae Steinhart a fost mai intai drumul catre Manastirea Rohia, pe care am cunoscut-o inainte de a-l cunoaste pe Parintele. Un drum serpuit care urca printr-o padure, pe-un deal. Mergeam acolo in copilarie, cu mama. Era un decor care mi se parea de basm, ireal. O padure mereu transformata de anotimpuri, adanca, batrana, plina de soapte si de mister. De fapt, si acum, de cate ori merg acolo, am perceptia aceea, a copilului, extraordinara. Mergeam cu mama de mana si ma uitam in sus. Cerul, copacii… Rohia era in alta lume. Iubeam drumul pana acolo, dar si bisericuta cea veche de la capatul lui, calugarii. Clopotele care se auzeau pana la marginea lumii. Nu stiam pe atunci ca voi deveni poet, dar stiam ca voi deveni preot si ca drumul meu este legat intr-un fel de manastirea aceea ireala. Anii au trecut, am crescut, dar magia acelui spatiu de la Rohia m-a insotit pretutindeni. Reveneam uneori, atunci cand simteam nevoia sa ma incarc. Apoi, intr-o buna zi, pe cand eram elev de liceu, la Beclean, pur si simplu, intr-un moment de revelatie, sau poate de premonitie, am fugit la Rohia, hotarat sa las totul in urma, sa raman pentru totdeauna acolo, sa-mi caut drumul. Acolo era staret parintele Serafim, un mare duhovnic, de care aveam sa ma leg sufleteste pentru totdeauna. Si mai erau ceilalti frati, unii de o extraordinara calitate sufleteasca, si mai ales, era biblioteca aceea care avea ulterior sa devina faimoasa si care ma atragea ca un magnet. Cred ca aceasta biblioteca era cea mai importanta din Transilvania la ora aceea. Rohia era o lume in afara lumii, o enclava spirituala care avea in centrul ei o biblioteca. Cine ar fi putut rezista tentatiei? La timpul acela, publicasem deja poezie, scriam, luasem cateva premii, incat decizia mea de a fugi la Rohia a fost o surpriza pentru multi dintre cei care ma cunosteau. Am stat acolo doar cateva luni. Intr-o buna zi, a venit dupa mine militia, dar si inspectorul de romana, un om extraordinar, care avea sa ma ajute mult dupa aceea. M-au convins sa ma intorc in lume si am facut-o cu inima indoita, pentru ca ma desparteam greu de locul acela, de parintele Serafim, de biblioteca, de tot. In realitate, o parte din mine a ramas acolo, si am stiut intotdeauna ca o sa ma intorc cumva, intr-o zi."

Cuvintele de mai sus nu-mi apartin, insa Manastirea Rohia era locul spre unde (atunci cand simteam ca sunt coplesita de cotidian (de viata) ma purtau pasii...
desi n-am fost de cativa ani, am sa merg iar, intr-o zi...

rolia

dap. tare fai.

p.s. ce faci cristian? - la asta ma duce cu gandul nickul

Eu cand m-am dus la Rohia, aveam 21 de ani si nu stiam mai nimic despre N. Steinhardt. L-am citit multi ani dupa aceea. Am fost muncitor si mi-au placut oamenii care lucrau, fratii si locurile de acolo. Insa abia dupa ce l-am citit pe Steinhardt mi-am dat seama intr-adevar unde am fost. Ce fac?? Nu stiu, cateodata nu stii ce faci, dupa cate vezi.

http://www.nistea.com/steinhardt.htm

Da , am vazut si biblioteca fascinanta.
Si eu as fi fugit de acasa,asta e viata.

"Am fost muncitor si mi-au placut oamenii care lucrau, fratii si locurile de acolo. Insa abia dupa ce l-am citit pe Steinhardt mi-am dat seama intr-adevar unde am fost."

Eu am fost la Rohia copila fiind,nu cred ca aveam mai mult de sase ani cand am mers prima data.Treceam muntele pe jos impreuna cu mama in fiecare an macar o data, ani in sir...Mult mai tarziu aveam sa-l descopar pe "scriitorul calugar" desi am avut sansa de-a schimba cu domnia sa cateva vorbe fara a sti cu cine vorbesc.Era atat de modest calugarul ce-mi mangaiase tampla candva-n copilarie.

rolia

:) n-am fugit de-acasa.Rohia este un loc mirific. E ceva acolo...padurea, aerul, linistea... Biserica-i construita pe o stanca, se putea ajunge doar pe jos cale de cativa km pe o poteca ce urca serpuind. Abia in ultimii ani, odata cu inceperea lucrarilor la biserica noua s-a "taiat" drum.
rolia

Da chiar m-am mirat ca e ceva nou ce am vazut eu,si tu povesteai altceva.
Exista in jud.Hunedoara o biserca "Colt" cred ca seamana cu ce-ai scris tu.
Merita vazuta daca mergi vreodata la "Riu de mori".
Zona superba.