Povestea inului

Venind de la şcoala, abia ieşita din tunelul verde, aveam sa descopăr mirata intr-o după amiaza însorita de toamna, la porţi ca prin farmec isi făcuseră apariţia meliţele, mecanisme din lemn, ingenios construite, anume pentru torturarea snopilor. Trebuia sa-i dezleg misterul. Ajunsa-n dreptul casei lu’ Vasile a’ Rosului, pe podeţ trona melita înconjurata de puzderii iar pe laita din fata portii smocuri de calti. Mi-am agatat traistuta cu cartile intr-un par al gardului, mi-am suflecat manecile si aşa cum am vazut ca faceau celelelte femei pe langa care trecusem, am luat un smoc de tulpini dintr-un snop, atât cat putea cuprinde mana mea de copil, punandu-l intre falcile melitei in încercarea de a scoate puzderiile. Eram prea mica eu ori meliţa prea inalta ca nu reuseam decât sa indoi putin tijele de cânepa. In timp ce mă cazneam aud glasul stapanei casei: „Da ce lucri acolo fatuca? Ptiu, bata-te sa te bata, las’ asta pe seama mea, tu mai bine spu-ne-mi cum o fo’ astăzi la şcoala. Ai mai invatat vreo buche?” Imbujorata de emoţie si de efortul depus am început sa o rog sa-mi arate cum se face. „Lăsa lele Floare ca invat io, n-ai mata’ grija, am promis sa-ti citesc scrisorile de la Gheorghe si-am s-o fac. Inca nu ştiu toate literele din care se fac cuvinte…Stii ca vorba-i cuvant, lele Floare ?” M-a sarutat pe crestet, apoi mi-a spus ca stie. Stie si ca vorbele fac povestile, adevarate ori nu si ca anumite povesti schimba destine. Avea un aer grav, privea orizontul, cumva pierduta-n gânduri… „Te rog invata-mă sa melit cânepa si inul, lele si-am şa-ti citesc si povesti din cartea ta neagra ce-o duci la biserica cu matale.” …Nu ştiu daca m-a auzit, s-a aplecat a luat un pumn de tulei din snop apoi privindu-mă: „Ca sa poţi invata se meliti, trebuie sa stii totul despre in si cânepa. Tu ce stii? Nimic.”
„Nu ştiu da'-mi spui matale si-apoi mă-nveti.”
După ce mi-a tinut o morala zdravana, ca-i târziu si mama mă aşteaptă-n drum in timp ce eu o ţin din lucru, inloc sa-mi vad de ale mele, s-a induplecat si a început sa-mi povesteasca in timp ce meliţa.
„Draga lel’i po-vestea-i cam aşa:

Odată demult intr-un sat cu oameni harnci si iscoditori, o samanta a fost adusa de ciocul unei pasari, apoi din samanta a ieşit o buruiana ca toate buruienele doar ca era inalta, subtirica si făcea o floricica albastra. Asa-i inul, da’ i frate cu cânepa , seamana ei da’ inu-i mai alb si mai moale, cânepa-i mai sura si mai aspra se coace mai târziu spre toamna. După ce inul s-a copt, omul a cules semintele si-n primăvara urmatoare după ce-a arat si semanat, pe-o postata de ogor in fata soarelui a imprastiat semintele de in culese. Inul a crescut si s-a copt, apoi in luna lu' cuptor, l-a smuls din pamant, l-a legat in snopi, snopii i-a lăsat la soare. Când a avut un ragaz, a scuturat semintele, ca sa culeaga toate boabele, a ciomagit snopii, snop cu snop, aşezat pe-un lipideu vechi. Snopii zdrentuiti i-a carat la topitoare, o balta-ntre rachiti pe malul raului. A aşezat snopii in apa peste care a aşezat bolovani si i-a lăsat sa putrezeasca tija, cam doua/ trei saptamani. După ce-a putrezit, a scos snop cu snop si i-a rezemat de gard in fata soarelui sa se usuce. Apoi la vremea când pasarile pleaca, odată uscati i-a melitat. Tija s-a prefacut puzdere iar coaja a rămas intacta, moale si fibroasa. Omul a dat cojile astfel obtinute femeii. Femeia când a-nceput iarna a grebanat, a periat pana a devenit fuior moale si frumos. Fuiorul l-a făcut caier si-anceput a-l toarce prefacandu-l in tort.Tortul de pe fus l-a pus pe vartelnita facandu-l scul pe care l-a fiert cu lesie sa-l albeasca. Apoi albit si uscat l-a folosit la urzit si ţesut. Primăvara pânza obtinuta a fiert-o din nou cu lesie, apoi a dus-o la rau si a pranicat-o bine pe un bolovan. După ce-a limpezit-o, a intins-o pe colina in fata soarelui. Din pânza a croit camesi pentru ea si omu’ ei, sterguri, asternuturi… In timp inul si cânepa s-au raspandit si-au ajuns si la noi. Orice gazdoaie pune o postata de in ori cânepa sa aiba ce toarce si tese pentru casa.
Vezi tu draga fatuca, natura ne da de toate, ne treb’e numa’ un pic de vointa si-un strop de sudoare si avem cele de trebuinta, s-acum dute ca vine mă’ta c-o joarda si te snopeste-n bataie!"
„Lele Floare, multam de poveste, da’ mâine mă inveti sa melit, c-amu ştiu povestea?”
„ Lăsa draga lel’i ca-i invata, ai timp, tu invata sa citeşti, mai târziu in anii care vin t’-i-nvata singura.”

rolia