Dorm , dorm adânc, căutându-mi drumul pierdut într-o nebuloasă creionată de un sadic magician ce ne controlează visele.
Adevărul e că mergeam fără vreo ţintă din simplul motiv că nu pot sta locului fără a face ceva. Când lâncezeşti , e ca şi când ai asculta premeditat rotiţele neunse ale orologiului din perete care-ţi muşcă din viaţa încă o secundă şi încă o secundă..
Cerul era portocaliu , îmi pare. Eram conştient că e ireal dar pentru un vis colorat îl găseam potrivit. Chiar mă gândeam că dac-aveam o pensulă la îndemână , n-aş fi lăsat colţurile fără o nuanţă ciclamen , nu că mă tentează culoarea, ci mai degrabă că-mi place să mă autosurprind în faze stridente (asta ca să nu adorm).
Casele mi-erau cunoscute, strada la fel , câinii idem..Doar femeia ce ma ţinea de mână parcă nu era maică-mea…sigur că nu era pentru că ţin minte că eram preocupat de linia şoldurilor ei şi de sânii elastici…De fapt , nu ea mă ţinea de mână căci printr-o transportare freudiană o mângâiam pe fesele tari , proeminente…Realizam că nu e reală situaţia pentru că tremuram de frică că mă voi trezi fără a apuca să-mi duc visul erotic la capăt. Şi chiar aşa a fost...
Magicianul ăla nesuferit m-a trimis în birou să mă cert cu şeful meu , un om mic cu gura mare , ce mă sâcâie în orice mediu mă aflu.
- Da’ mai du-te bă în p…..Nu , nu erau cuvinte…era expresia de pe faţa mea , o dorinţa refulată , o încercare de a ma elibera din lanţurile laşitaţii mele…
Dar de fapt de ce nu? De ce sa nu i-o trântesc ? Un val de fericire candidă m-a cuprins , am deschis gura să o spun şi…am rămas cu ea aşa: parcă nu el era în faţa mea ci Roger Waters cu un WALL din lego ce se clătina de fiecare dată când dădea câte-un bas. Păi, cum să-l trimit pe Roger în aia a mă-si dupa anii de farmec ce mi i-a daruit ? Mai degrabă , iau si eu o doza de canabis să mă calmez că mi-e şi ruşine să recunosc că n-am atins chestia asta până acum .



La dracu’ , nu mai mănânc ca un porc înainte de culcare. Nu numai că visez ci mai şi trec nesatisfăcut dintr-un vis în altul…Şi culmea , mă ambiţionez să mă reîntorc la ele parcă cu dorinţa de a completa ceva, cand de fapt, stiu ca veşnic vor ramâne neterminate...