Ce să faci cu un adevăr neconvenabil?

Ce ştiu despre încălzirea globală?

Ştiu că eram pe la finele anilor ‘80 la câmp cu mamaia. Era vară, cald, dar era ok. Când ne întorceam acasă, culegeam legume din grădină şi făceam salată mniam-mniam. Acum nu mai sunt nici legume în curte, nici temperatură suportabilă, pământul e galben şi sterp, iar roşiile (de la piaţă) verzi sub coaja roşie.

Asta e tot ce am nevoie să ştiu ca să mă îngrijorez. Nu am nevoie ca Al Gore să-mi dezvăluie adevăruri neconvenabile proiectate în zeci de grafice şi îmbrăcate în haine de gală academică şi, totuşi, dacă nu aş fi văzut "An Inconvenient Truth" ("Un adevăr neconvenabil" pentru non-anglofoni) nu aş fi scris asta acum.

Documentarul realizat de american mi-a strămutat mobila mentală de colo dincolo şi m-a lovit unde era mai moale. Acolo unde stau toate chestiunile acelea pe care fiecare dintre noi le arhiveaza la „o să fac asta mâine”... şi mâine se face poimâine ... şi poimâine se face niciodată.

Nu mă interesează de ce fostul viitor preşedinte SUA :) – după cum se autointitulează – e atât de preocupat de problema încălzirii globale, mă interesează că mor de cald şi zilnic inspir un aer toxic.

Ce fac pentru a preveni încălzirea globală?

Mă preocupă a trăi eco de ceva vreme, însă niciodată mai mult ca astăzi. Săptămâna trecută am făcut prima oară voluntariat, respectiv colectare/selectare deşeuri la Băneasa lângă Zoo. Ajutaţi de coordonatorii MaiMultVerde (www.maimultverde.ro), am strâns 1,5 tone gunoi care au fost trimise la reciclare.

N-am vorbit până acum nimănui cunoscut despre asta pentru că nu obişnuiesc a mă bate maimuţăreşte cu pumnii în piept atunci când fac ceva, însă filmul lui Al Gore m-a scos din letargie. Pământul se duce naibii la propriu. De ce aş ascunde ce am făcut şi cum m-a făcut să mă simt ceea ce am făcut?!

M-a făcut să mă simt mândră, mândră că nu (mai) fac parte din marea masă a acelora care refuză adevăruri inconvenabile, preferând o atitudine convenabilă a se citi pasivă; o atitudine care pleacă poate din indolenţă (cazul meu), poate de la premisa că schimbările climatice sunt ciclice şi nu-i nimic ce ar putea face în legătură cu asta. (Şi chiar de lucrurile stau aşa, dă asta liber la poluare?!)

Şi m-a făcut să mă simt tristă pentru că ridicând bucăţile de sticlă şi scoţând pungile Carrefour din pământ mă gândeam: pentru fiecare dintre aceste 80 de mâini care încearcă să schimbe o mentalitate păguboasă există milioane de mâini care conservă acea mentalitate.

Ce altceva? Reciclez, economisesc (e foarte greu să treci de la a da drumul apei la maxim, habitudine exercitată 30 de ani, la a o lăsa să picure, dar nu imposibil) şi m-am înscris pentru următoarea acţiune MaiMultVerde.

Ce poţi face tu?

Oricât de propagandistic şi trivial ar suna, Pământul e casa noastră. Documentarul lui A.G. ilustrează foarte bine opţiunile: ce alegi între aur şi Terra?

Concret: primul pas e să renunţi la atitudinea convenabilă. Îţi convine ori ba că te afli într-o oală care stă să dea în clocot, tot va trebui să suporţi consecinţele.

Apoi, vezi filmul - An Inconvenient Truth. O să rămâi trăznit cât de gravă e situaţia şi cât de uşor o poţi ameliora. (Dacă nu ai cum să îl procuri, dă-mi un mp, rezolvăm cumva.)

Economiseşte apa şi energia electrică, Pământul nu are resurse inepuizabile şi atmosfera e deja suprapoluată.
În cifre, folosind mai puţină apă caldă, protejezi atmosfera de aprox. 160 kg CO2 / an, CO2 emis în procesul de încălzire a apei.
Mai multe cifre la http://www.climatecrisis.net/takeaction/pdf/10things.pdf

Foloseşte becuri economice, fluorescente.
Condu mai puţin, la fiecare km parcurs maşina ta emite aprox. 1 kg CO2 în atmosferă.
Reciclează!Dacă faci asta cu măcar jumătate din gunoiul tău, salvezi aerul de 1088 kg CO2 / an.
Atrage atenţia familiei, prietenilor tăi asupra problemei poluării.

p.s. Pe blog e şi un promo video la An Inconvenient Truth.