Care este ţelul tau în viaţă?
Ce scopuri ţi-ai propus s-atingi?
N-am. Şi nici nu mi-am propus nimic
Căci de câte ori îmi propun ceva, cineva
Începe să râdă de mine: nătărăule, ratatule,
Ce dracu e de capul tău? De când ai tu idei?
Şi-azi aşa, mâine aşa,
Până când m-am lăsat păgubaş,
Şi am depus armele, visele şi bagajele
Şi toate dorinţele neîmplinite
La ghişeul de obiecte pierdute.
De-acolo sigur n-o să le ia nimeni
Lăsându-le să-şi doarmă somnul de praf.
Ştiu sigur că ar prinde bine cuiva,
Că altcine poate că le-ar folosi,
Dar ce folos?
Tot ce ajunge la bagaje pierdute
Stă şi-şi aşteaptă proprietarul,
Chiar şi o veşnicie.
De aceea cred că ratarea are gustul prafului
Adunat printre cutele speranţelor ce-au murit de copile.
Da, numai că lumea nu se mulţumea să-mi râdă-n nas
Înfigea tăişul cuvântului în trupul meu
Şi-l răsucea lent, zdrenţuind carnea,
Curăţind oasele verbului
Făcându-le să strălucească fosforescent.
La lumina lor fantomatică
Desluşeam feţele lumii şi plămădeam lutul.
Din cărămizile eşecului mi-am zidit turnul versurilor
Şi lucrând m-am înălţat deasupra tuturor cuvintelor.
Singur cu visele şi speranţele mele pierdute.