bunicul urca incet
cu el
urcau toate gandurile lui
sarutand urmele pasilor
dinainte
nu atat de batrani
si nici atat de apasati

bunicul urca greu
grele ii erau
si batranetile
si pasii
gandurile...toate albe
doar amintirile il trageau
repede, repede de mana
ca pe un "cucon"
la sanul mamei

sus, pe dealul Asuajului
statea cu bratele deschise
o amintire frumoasa
isi stergea ochii cu naframa
matanie de suflet pe suflet
rozar de asteptari

bunicul ingenunche
si planse
plansera cu el toate amintirile
ce l-au asteptat

am plans si eu
prea mica in genunchii mei
si-n pumnii din care imi curgeau lacrimi

au trecut ani de atunci
imi amintesc insa
ca bunicul a coborat
mai batran,
mai apasat
si mai plin de ganduri...albe
culese din dealul cu matanii
unde amintirile plang
in naframe


iar eu acum,
urc dealul in gand
il urc greu
il urc in buze
il urc in pumni
il bag sub unghii
pana in carne
il culeg
bunicule...
si te plang pe rozar!!!