Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

Locul in care "Si caii se impusca, nu-i asa?"


de cosmacpan la: 03/09/2008 14:57:38
rezumat: de-a dura...dau despre una despre alta
taguri: Salonul 
voteaza:
"Born stupid? Try again!"

"Se tot spune ca daca prostia ar durea atunci ce s-ar intampla. Adevarul e ca ea intr-adevar doare iar strigatele ei se aud foarte bine. Dar aceste acromate zgomote capata o aura de misticism in urechile multora si atrage si privire si gandire."

(http://www.imaginelife.ro/credinta/credinta-religie-biserica/despre_prostie/)

Maine? vom vedea.
comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

comentarii (37):


"Triumful Prostiei" - de cosmacpan la: 03/09/2008 16:02:56
Marţi, 2 septembrie 2008, Editura Nemira îi aşteaptă pe iubitorii de carte la o lansare inedită, în cadrul “Zilei Smart FM şi Nemira” de la noua librărie Diverta Magheru, acolo unde timp de peste trei decenii s-a aflat Magazinul Eva. “Triumful Prostiei. Mic tratat despre prostia inteligenţei“, de Belinda Cannone, volum nou apărut la editura Editura Nemira, se va bucura de o lansare teatrală: tineri absolvenţi ai Facultăţii de Teatru a Universităţii Hyperion, sub îndrumarea actriţei Rodica Mandache, vor pune în scenă fragmente din carte, oferind astfel o prezentare inedită a acesteia.

Cum poate un spirit sofisticat, cultivat şi, în aparenţă, liber să se împotmolească atât de des în poncife şi în idei livrate la pachet? Plecând de la această realitate, eseul plin de umor al Belindei Cannone abordează, cu graţie şi fină ironie, mecanismele care produc prostia tocmai pe tărâmul inteligenţei. Unele sunt bine cunoscute, dar altele sunt noutăţi absolute. Căci prostia nu doar evoluează, ea se înnoieşte neîncetat, şi nu există nimic mai surprinzător decât neghiobia deşteptăciunii.

Cartea este un elogiu al libertăţii spiritului şi un apel la responsabilitatea intelectuală, dar, înainte de toate, o satiră sclipitoare şi profundă despre minţile noastre îndesate cu atâta cunoaştere.

Belinda Cannone este romancieră şi eseistă. A publicat cinci romane - “Dernières promenades à Petropolis” (1990), “L’Ile au nadir” (1992), “Trois nuits d’un personnage” (1994), “Lent Delta” (1998), “L’homme qui jeûne” (2006) - şi numeroase eseuri, printre care “L’Écriture du désir” (2000, Premiul pentru eseu al Academiei Franceze, 2001) şi “Le Sentiment d’imposture” (2005, Marele Premiu pentru eseu al Société des Gens de Lettres).

(http://blog.citatepedia.ro/triumful-prostiei-mic-tratat-despre-prostia-inteligentei.htm)

#338633 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
cosmacpan - de zaraza sc la: 03/09/2008 17:48:03
De cine e eseul din imaginelife?

Interesant eseu, dar nepractic. Degeaba spun unii la comentariile din site ca le zice prea direct. Unui prost nimic nu ii e prea direct. Totul ricoseaza.

Cand am vazut aici sus scris "aura de misticism" ma si grabeam sa inaintez cu sabia sf. Gheorghe in mana. Dar a fost alarma falsa, din fericire. :)

#338667 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
cosma - de Alitalia la: 03/09/2008 18:12:54
Aici e o vorba "la mamma della stupidita e sempre incinta", mama prostiei e mereu insarcinata...
#338681 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Alitalia - de zaraza sc la: 03/09/2008 18:52:49
:) Imi place italiana (de fapt toate limbile straine, dar unele imi sunt inaccesibile chiar cu dictionarul in fatza). S-ar putea sa "iau" aceasta afirmatie si sa o pun la vedere pe messenger. Mesajul e mai voalat decat in romaneste, seamana a "bate saua sa priceapa iapa". ;)

#338692 (raspuns la: #338681) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
*** - de Alitalia la: 03/09/2008 18:59:30
OK! E foarte expresiva! Pup! Ciao! Buona serata!
#338694 (raspuns la: #338692) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
THE STORY OF A SIGN - de cosmacpan la: 04/09/2008 08:32:10
(The story of a sign = http://www.vinju-mare.ro/compasiune+si+umanitate)

Reinventarea compasiunii?

Cam o dată pe an, România experimentează inundaţii. Un val de compasiune se adaugă atunci mulţimii de jurnalişti şi politicieni care năpădesc satele inundate. Se organizează campanii de donaţii, unele televizate, sînt colectate ajutoare, sînt trimise la faţa locului alimente, îmbrăcăminte, corturi, materiale de construcţii. Unii dintre cei ce se implică sînt mînaţi de spirit civic şi solidaritate, alţii de compasiune, alţii o fac pentru a vedea lumea că o fac. Pot exista, evident, şi alte motivaţii.

Indiferent de motivul ce le determină, toate aceste ajutoare sînt parte a modului în care societatea are grijă de ea însăşi. Cel mai adesea, opinia publică pare a declara compasiunea ca motor principal al sprijinirii celor aflaţi în nevoie.

Funcţionează însă acelaşi principiu în afara situaţiilor de criză majoră? Sînt, de exemplu, ajutaţi sistematic cei aflaţi în nevoie cronică? Apare compasiunea oare doar atunci cînd gestul de solidaritate este televizat, fără a se regăsi într-o caritate permanentă? Răspunsurile categorice la astfel de întrebări sînt greu de găsit, iar generalizările sînt mai degrabă mincinoase. O scurtă privire asupra compasiunii poate aduce însă oarece lumină asupra chestiunii.
….
Altfel însă sîntem unul dintre principalii furnizori europeni de cerşetori, care stau la colţ de stradă cu mîna întinsă, solicitînd ajutorul şi compasiunea trecătorilor. Nu este nimic nou în astfel de comportamente, iar o privire atentă poate vedea similitudini între Anglia descrisă de Dickens în Oliver Twist şi România din Filantropica lui Nae Caranfil. Prezenţa cerşetorilor nu este un efect al milostiveniei trecătorilor, ci unul al sărăciei şi slabei capacităţi redistributorii la nivelul societăţii.
(Bogdan Voicu - http://www.dilemaveche.ro/index.php?nr=237&cmd=articol&id=8958)

“Trebuie restaurata comunicarea dintre oameni. Acest lucru este cu putinta numai prin compasiune, suferind pentru ei, jertfindu-ne pentru ei; doar astfel poti deschide poarta celuilalt. Oamenii sunt foarte neincrezatori. Numai o dovada de iubire care merge pana la jertfa prin care omul se daruie celuilalt poate castiga inima celuilalt. Atunci insa Il imitam pe Hristos“. (pr-dumitru-staniloae-compasiune-si-iertare).

Si a mai fost o zi

"Am privit cerul si am vazut norii
Iar ploaia ma spala curatindu-mi spiritul
Si a fost ziua a doua
Si pielea mea radia multumirea."
#338753 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
* - de zaraza sc la: 04/09/2008 09:10:00
"Prezenţa cerşetorilor nu este un efect al milostiveniei trecătorilor, ci unul al sărăciei şi slabei capacităţi redistributorii la nivelul societăţii."

Inseamna ca degeaba ma feresc sa dau la cei "abonati" in anumite locuri si ocazii. Pentru a-i scapa de saracie trebuie reinventata compasiunea, dar oamenii asteapta exemplul celuilalt. Si cu o floare nu se face primavara. Cel nehotarat ar trebui sa vada (cel putin) doua exemple din astea...
Iar daca exemplele nu se dau incepand de sus, slaba speranta! Face fiecare dupa cum a fost educat si dupa cum il lasa inima, adica sunt foarte putini din acestia.

#338759 (raspuns la: #338753) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
http://www.youtube.com/watch?v=_7N4I5Oi4WI - de cosmacpan la: 05/09/2008 11:38:54
„Daruind altuia ce nu ai - credinta, lumina, incredere, nadejde - le vei dobandi si tu.“
Henri Michaux (in Pr.N.Steinhardt - Daruind vei dobandi)

Daruire si egoism in dragoste

Cand relatiile se racesc, fiecare simte nevoia fireasca de mai multa independenta. Iar deziluzia in care sfarseste marea iubire are ca explicatie o proasta gestionare a asteptarilor noastre de la celalalt. De fapt, si in cazul relatiei de iubire putem vorbi despre acelasi etern joc dintre atac si aparare.
(http://www.citynews.ro/Daruire-si-egoism-in-dragoste+680)

"Întotdeauna,
în toate privinţele,
în toate felurile,
îi voi sluji pe zei:
zeul adevarului,
zeul curiozitatii
şi zeul daruirii."
#339052 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
nenea cosmaaaa, - de anisia la: 05/09/2008 11:54:03
ce mai faci nasicule? ca de cand nu te-am mai vazuuuuuuuuuuuuuuut, burtica ti-a cam crescut, contu-n banca s-a scazut si la table te-am batut :))
#339063 (raspuns la: #339052) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
* - de zaraza sc la: 05/09/2008 12:43:43
Nevoia de independenta nu e o consecinta, totdeauna, a racirii relatiilor. Eu am avut dintotdeauna nevoie de o independenta intelectuala. Dar cine face diferenta intre diferite feluri de independenta??

#339088 (raspuns la: #339052) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
pane - de INSULA ALTUIA la: 07/09/2008 10:02:30
Curg secundele-n cascade Fuge dulcele prezent,
Timpule,din tine-as face.
Impietrit, un monument.

Viata nu-i deloc usoara
Pentru unii dintre noi
Dau necazul la o parte
Trag perdeaua si privesc
Ploaia cade si zimbesc.
#339511 (raspuns la: #338753) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
"Goliciunea inconjura, da foamea da de-a dreptul" - de cosmacpan la: 08/09/2008 08:59:17 Modificat la: 08/09/2008 15:32:47
"M-am cam saturat si eu de printese rozalii. Deocamdata. Am citit de curind si chestii mai serioase. Doi autori care nu se joaca cu povesti bune de adormit fetele care se cred printese. Hamsun si Saramago.

“Foamea” m-a facut sa-mi amintesc cum, in adolescenta, cind ma intrebau ai mei ce vreau sa ma fac cind o sa fiu mare, si raspundeam “scriitoreasa”, se speriau si incepeau sa-mi prooroceasca, pe un ton lugubru cum urmeaza sa mor de foame si de frig intr-o mansarda. Chestie care ma ingrozea atit de tare, incit la 18 ani am dat bine-mersi la ASE, uitind ca sint printesa si printesele n-au cum sa moara de foame in mansarde inghetate. Cam asta se intimpla cu personajul asta din “Foamea”. Sta intr-o mansarda (asta cind nu doarme de-a dreptul in padure) si moare de frig si de foame, pentru ca vrea sa scrie. Bine, pina la urma nici nu moare, si nici nu prea scrie (pentru ca foamea si frigul dau halucinatii si slabiciuni si e cam greu sa scrii o treaba coerenta in conditiile astea, zic io, din secolul 21, in care scriitoru’ se duce si el la supermarket si-si ia masina-n leasing, ca restul muritorilor de rind cu preocupari lumesti…). E o nebunie inregistrata rece, lucid si oarecum cinic, de parca personajul s-ar privi mereu din afara (oare din cauza ca e nordic? Daca era vreun sud-american din ala pasional, oare ce iesea din povestea asta?). Si totusi rezultatul e cutremurator.

Si-acum sa ne intoarcem la ale noastre: apare prin carte si-un inceput de amor ;). Imi plac la nebunie amorurile astea a la Hamsun, din cite am citit pina acum. Ei sint intunecati si bintuiti. Ele sint trufase, capricioase foc si foarte imprevizibile (nu pricep deloc cum functioneaza sufletul femeilor astora crude). Prin urmare, dragostea lor nu se implineste niciodata, ramine mereu ceva deznadajduit, o pasiune mocnita, care nu iese la suprafata, ci arde in interior, o infruntare de orgolii tacute. How romantic!"
(http://ondinna.wordpress.com/2007/12/09/subiecte-tari-astazi-despre-foame/)

Dead by…

I am starving.
I am addicted to love
And I don’t have enough money
To buy what I need.
Everybody is busy around me
And I see only empty eyes.
What can I say?
What can I do?
I can stay like Jesus
Forty days on desert
To find a way to escape
And to let my addiction
Behind
A new life can come
A new attitude will be born.
Who cares if I become like a stone?
Cold, unkind, unmoved…

"Dar, venindu-şi în sine, a zis: Câţi argaţi ai tatălui meu sunt îndestulaţi de pâine, iar eu pier aici de foame!"

"Să-i ajutăm pe tineri să se confrunte cu propriile temeri şi eşecuri, pentru ca acestea să nu-i împiedice în alegerile lor"



#339719 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
despre un altfel de iubire - logica unui blestem - de cosmacpan la: 09/09/2008 09:01:14 Modificat la: 09/09/2008 09:02:07
Daca viata omului ar fi un bat de chibrit, atunci plecarea definitiva in strainatatwe ar avea poate efectul unei doze suplimentare de fosfor la mijlocul acestuia: arv mari lumina si ar insufleti flacara, prin sperantele renascute in tirajul fortat al acestui gest grav si fatal.
Insa cata durere, cate suferinta, cata spaima trebuie sa acumuleze un suflet pentru a muta taramul sperantei in lumea de dincolo de granitele tarii in care s-a nascut?
....
Autocondamnat (prin renuntarea la lupta) sa ramana suspendat intre doua lumi: locul vechi pe care s-a decis sa-l paraseasca si locul cel nou in care isi doreste sa se incuibareasca, istoria a oferit poporului nostru doua categorii de motive pentru care sa plece in bejenie: politico-militare si economice.
.....
Blestemul care ii va urmarii pe parcursul restului vietii eset unul aproape logic: pot pleca romanii din Romania, dar Romania din romani dispare ceva mai greu...
(Dilema veche.nr 238 - Logica unui blestem de Calin Diaconu)
#340152 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Despre marturisire si libertate - de cosmacpan la: 12/09/2008 08:47:15
"Cand, si daca (!) se vor publica deodata toate dosarele informatorilor care au fost slujitori ai Bisericilor (pastori, diaconi, membri in comitete,etc.) se va vedea ca fenomenul a fost mult mai masiv decat ne-am putut inchipui noi.Pentru unii care nu inteleg cum s-a ajuns la acea monstruozitate socul va fi enorm. Unii s-ar putea sa-si piarda credinta. Unii se vor indeparta de Biserica.Pentru aceasta situatie trebuie sa ne pregatim noi.
Pentru preoti, indiferent de confesiunea lor, singura solutie este sa ia calea pe care o provaduiesc credinciosilor si anume sa marturiseasca. Numai asa vor deveni Liberi."
http://www.badin.ro/2008/09/biserica-prizonierul-de-lux-al.html


"Adesea sunt intrebat: cum trebuie sa te marturisesti?... Raspunsul la aceasta, pe cat se poate de direct si hotarat, este: marturiseste-te ca si cum acest ceas ar fi cel din urma, ca si cum ar fi ultima oara aici pe pamant cand poti aduce pocainta pentru toata viata ta, Inainte de a pasi in vesnicie si a sta in fata judecatii lui Dumnezeu, ca si cum ar fi ultima clipa cand poti sa arunci din spate povara unei indelungi vieti traite in pacat si nedreptate, pentru a intra liber in imparatia lui Dumnezeu.

Picasem în celulă înspre zori: o cameră uriaşă, cu patru rânduri de paturi suprapuse, puternic luminată, pardosită cu humă şi ciment, unde m-au întâmpinat numai sforăituri şi gemete şi un miros cumplit; nu lua nimeni aminte la noul venit, în cămaşă şi chiloţi, cu o boccea în mână, dârdâind de frig, de buimăceală. Stăteam acolo, pironit, pierdut, neştiind ce să fac; deodată, de sus, de la “etajul” patru, două degete ale unei mâini mi-au făcut semn să mă caţăr şi, cu mai multă agilitate decât mă credeam în stare, am dat curs poftirii. Sus, o momâie galbenă ca făclia de galbenă ceară şi străveziu de slabă mi-a făcut niţel loc lângă ea, m-a acoperit cu o jumătate de pătură zdrenţuroasă şi mi-a şoptit să mă culc. Trecând ce mi s-a părut a fi o jumătate de oră, o “deşteptare” menită a trezi morţii din somnul de veci mi-a dat posibilitatea să examinez hruba în care mă aflam şi să cunosc şi numele şi funcţia gazdei mele: erau ale unui ieromonah basarabean. Am priceput atunci că zarurile au fost aruncate, că Dumnezeu e atotputernic şi scăpare pentru mine nu mai încape: Hristos mă accepta, mă voia; mă văzuse, mă zărise în bezna şi-n noroiul care firesc ar fi fost să mă izoleze, să mă ascundă oricărei priviri binevoitoare.
(“Primejdia Marturisirii - Nicolae Steinhardt in dialog cu Ioan Pintea”
Editura Dacia, 2002, p. 171-184 – selectiuni - http://nicolaesteinhardt.wordpress.com/2008/05/12/marturisire/)

“În legătură cu aceasta apare si teribila problemă a lui 2+2=4. Exemplul lui Tudor Vianu si al altora ca el, care tineau cursuri serioase si conferinte instructive ori rosteau fraze armonios si temeinic înjghebate, ne era mereu dat - dat, de nu chiar zvîrlit în fată. Dar nu vorbesc oare în desert? întrebam noi. Nu, ni se răspundea, deoarece afirmarea adevărurilor vesnice este oricînd bine venită, e întotdeauna sănătos si util să arăti că doi si cu doi fac patru. (Doi si cu doi fac patru reprezenta formula bunului-simt, a dreptului natural, a nestricăcioaselor axiome.)
Povestea aceasta cu doi si cu doi fac patru eu o stiam încă mai de mult. Stiam bunăoară de la Camus că “vine mereu în istorie o clipă cînd cei care afirmă că doi plus doi fac patru sînt pedepsiti cu moartea“. Iar de la Dostoievski, în alt fel, că doi ori doi fac patru nu mai e viată, ci obîrsie a mortii. Omului, zice Dostoievski, i-a fost neîncetat frică de această regulă; o tot caută, de dragul ei străbate oceanele, îsi jertfeste viata în căutarea aceasta, dar se înspăimîntă la gîndul că va da de ea. E un principiu de moarte, si bun lucru este că uneori doi si cu doi mai fac si cinci. Orwell, însă, crede altminteri, crede că libertatea înseamnă libertatea de a spune că doi plus doi fac patru si că, de îndată ce lucrul acesta e recunoscut, restul tot urmează de la sine (…)
(http://www.razbointrucuvant.ro/2008/06/23/a-spune-ca-224-sau-despre-marturisirea-si-lepadarea-adevarului-incomod/)
#341609 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Maqama sfaturilor - de cosmacpan la: 14/09/2008 13:35:05
"Istorisitu-ne-a Isa ibn Hisam, spunând:
Când îşi pregăti Abu-l Fath Alexandritul fiul de negustorie, îl puse să şadă spre a-l bine-povăţui cu a sa politie, şi-i zise, după ce-l preamări pe Profet:
-O fiule, eu mă încred în mintea-ţi nezdruncinatăn şi în stirpea ta cea curată, dar nu ştiu ce-ţi este orânduit; şi cine poartă de grijă e ne-ncrezător! deci sunt ne-ncrezător pentru tine, să nu te-nşele sufletul şi puterea sa de sultan, pofta şi-al său şeitan; să ai grijă să ceri ajutor împotriva lor ziua prin post, noaptea prin somnul cel prost; fiindcă sunt veşminte cu faţă de foame, cum li se spune şi căptuşeala de moliciune. Un leu nu îmbracă asemenea procladă, ca măreţia să nu îi scadă; ci eu îţi spun acestea să-ţi intre în cap, o fiu al nefericirii!
Tare mă tem că n-o să ştii să te aperi la suflet de dărnicie, în pofte de lăcomie; ci te fereşte de ele şi de tine cum se cuvine!Dărnicia mănâncă pitacii mai iute decât carii şi gândacii, şi mai năprasnică lăcomia o să rămână decât "cămila bătrână".
Dacă mă pui să zic vorba dreptcredincioşilor "Allah e dfarnic!" mă pui zadarnic. fiindcă vorba aceasta e-nşelatoare precum feciorul faţă de lapte, prin înţărcare: cu adevărat Allah este puternic, dar dându-ne nouă din plin, el nu păgubeşte, şi fiindu-ne de folos, nu se necăjeşte; cine vede asemenea dărnicie, să i se-nchine!"
(Înţelepciunea arabă + Al Hamadani)

" Cu cât un părinte îşi intră mai mult în rolul de părinte, cu atât comportamentul său devine mai puţin concesiv şi, implicit, mai predispus la a produce suferinţe: căci fiecare succes al autorităţii de părinte se face pe seama unei noi suferinţe a copilului."

"Nu iubeşte cu adevărat acela pe care iubirea nu reuşeşte să-l transforme cât de cât."
#342144 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
despre daruire, adevar... - de cosmacpan la: 15/09/2008 06:53:30
Sa-ti spun povestea cea mai frumoasa pe care o stiu.
Unui om I s-a dat un caine, pe care l-a iubit foarte mult.
Cainele il insotea pretutindeni,
Dar omul nu-l putea invata sa faca nimic folositor,
Cainele nu aducea si nu gasea nimic,
Nici nu apara, nici nu statea de paza.
In schimb statea langa el si-l privea,
Mereu cu aceeasi privire de nepatruns.
“Acela nu e caine, e lup”, a spui sotia omului.
“Doar el mi-e credincios” a spus omul,
Iar sotia lui n-a mai deschis discutia despre asta.
Intr-o zi, omul si-a luat cainele cu el in avionul lui particular
Si, cand zburau peste muntii inzapeziti la vreme de iarna,
Motoarele s-au defectat
Iar avionul s-a facut bucati cand a trecut printre copaci.
Omul zacea sangerand,
Cu pantecele sfartecat de coltii de metal rupt,
Iar din organe aburul se ridica in aerul rece,
Dar el nu se gandea decat la credinciosul lui caine.
Mai traia? Sau fusese ranit?
Greu de imaginat usurarea lui cand cainele a aparut lipaind
Si la privit cu aceiasi ochi de nepatruns.
Dupa o ora, cainele a mirosit abdomenul deschis al omului
Apoi a inceput sa-I traga afara intestinele, splina si ficatul
Si a inceput sa le manance, fara sa-si ia ochii de la chipul omului.
“Slava cerului” a zis omul,
“Bine macar ca unul dintre noi nu va muri de foame”

Din soaptele Dumnezeiesti ale lui Han Qing-Jao

"Obtii respectul adversarului numai atunci cand ramai credincios tie insuti."

"Chiar si adevarul are istoria lui: se naste din amaraciunea unei erori sau din avantul unei iluzii promitatoare; copilareste, apoi, incercand sa se impuna tot mai mult prin argumentele sale; la varsta maturitatii, ne cucereste prin robustetea certitudinilor sale; iar la batranete - atunci cand argumentele pe care el ni le-a oferit slabesc sub influenta certitudinilor, mai puternice, pe care le ofera noile adevaruri aparute - se retrage discret, lasand doar amintirea a ceva care ne-a incantat candva."
#342351 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Ochii tai - de cosmacpan la: 16/09/2008 12:37:50 Modificat la: 16/09/2008 12:39:29
A fost odată o nevăzătoare care se ura pe ea însăsi din cauză că era oarbă. Ea ura pe toată lumea, cu o exceptie, pe prietenul ei. El era întotdeauna gata să o ajute. Într-o zi, ea i-a spus lui: "Dacă as putea să văd lumea, m-as căsători cu tine."
Într-o zi cineva i-a donat o pereche de ochi. Când bandajele au fost date jos, ea a putut să vadă totul, inclusiv pe prietenul ei. El a întrebat-o: "Acum că tu poti vedea lumea, te căsătoresti cu mine?" Fata s-a uitat la el si a văzut că el este orb. Numai văzând ochii lui închisi, a socat-o. Nu se asteptase la asta. Gândul că trebuie să se uite la ochii lui închisi toată viata a făcut-o să-l refuze. Prietenul ei a plecat, si a doua zi i-a scris un bilet: "Să ai grijă de ochii tăi, draga mea, pentru că înainte să fie ai tăi, au fost ai mei."


"Indragostitul imprumuta, fara sa-si dea seama, ochii iubitei" (proverb indian)

(Pentru adolescent totul este foarte important: o dovedeste stralucirea din ochi sai."

"Aspiratiile noastre, ca de altfel si simtamintele noastre sunt singurele pasari libere, care nu pot fi inchise intr-o colivie."

"Totul poate fi furat, imitat, falsificat, in afara de libertatea interioara de a gandi si de a simti intr-un fel propriu."
#342631 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
iubire cu cutitul la gat - de cosmacpan la: 19/09/2008 22:29:27
IO te-am facut, io te omor, pastele matii de zdreanta

http://www.youtube.com/watch?v=6Piwzh7DqG8&NR=1
http://www.youtube.com/watch?v=jREbKeursYA&NR=1
http://ca.youtube.com/watch?v=DOAZeAALUsA&feature=related
http://ca.youtube.com/watch?v=h7PIDiKSStk
http://ca.youtube.com/watch?v=Bwxhxxm7xyE
http://ca.youtube.com/watch?v=iWadd-MRUPk&feature=related
http://ca.youtube.com/watch?v=PQKSEltADno&feature=related

daca imi iau gandul de Confa Intrusului imi dau seama ca intr-adevar astia suntem noi...Pana si soarele are petele lui negre, noi parca suntem pelagra...

"Vorbele scrasnite scapau cu greu din stransoarea buzelor. O perdea vinetie acoperi trupul in intregime, dandu-I paloarea si rigiditatea unui cadavru. Doar mainile si ochii mai dadeau semne de viata. Mihai scoase o tigara din pachet si vru sa o aprinda. Insa degetele sale tremurate fransera ca din greseala tigara, incepand s-o framante. Incarca sa inainteze un pas dar mainile celuilalt zvacnira taind aerul, cautandu-l. Mihai se intoarse cu spatele cautand ochii maiorului. Haralambie ramasese pironit in tocul usii. Ochii lui de animal batran si speriat rascoleau aeru nemaipricepand nimic. Maioru se ridiase si el asteptand incordat. In acel momant locotenentul se intoarse brusc aruncandu-i celuilalt in ochi praful, firimiturile de tutun. Cu cealalta mana prinse mana inclestata pe cutit si trase cu putere. Gelu avu un moment de ezitare caci nu mai stia daca sa-si apere ochii vatamati de iuteala tutunului sau sa loveasca cand se trezi smucit si imbrancit totodata. Se dezechilibra si cazu in genunchi oprindu-se cu pieptul in marginea fotoliului. Trupul greu al locotenentului cazu asupra lui, pravalindu-l la pamant si tragandu-i mana cu cutit spre spate. Mihai incerca sa-i desclesteze degetele dar cutitul parea parea lipit, crescut din trupul lui. Un racnet zgudui incaperea si daca n-ar fi sarit si maiorul poate ca l-ar fi rasturnat pe Mihai, cu toata greutatea lui. Mihai ridica ochi.
- Domnule Haralambie, repede va rog. Poate gasiti o sfoara, un cablu, ceva….ceva de legat….domnule maior….
- Ce-i Mihai?
- Eu il tin asa ca va rog sa-l legati……
Domnul Haralambie isi scoase cu miscari tremurate cureaua, si tinandu-si pantalonii cu o mana intanse cureaua. Nu-i venea se creada tot ce vedea. Parca erau imagini rupte dintr-un film de groaza. Locotenentul ii aduse mainile impreuna iar maiorul stranse cureaua bine si o prinse in catarama. Incerca sa-I smulga cutitul dar nu reusi.
- De unde atata inversunare domnule Mandroiu…..
- Domnule maior poate ca incercati sa vedeti ce-i in dormitor acum ca-l tin…..
- Da Mihai. Domnule Haralambie, va rog sa sunati la noi la sediu, cereti interior 492 si le spuneti sa trimita un echipaj si o salvare…..urgent!
Maiorul se ridica se deschise usa. Traversa holul mic si deschise usa dormitorului. Ramase in prag fara sa poata spune ceva.
- Dumnezeule, mare…….
- Ce se intampla domnule maior?
- Ai grija de el Mihai. Sa nu-ti scape……aici e prapad……
Doamna Haralambie intra ca o furtuna in apartament si pana sa-i spuna cineva ceva era deja in usa dormitorului alaturi de maior. Ochii ii iesira din orbite si albul lor se lati, patandu-i faţa. Trupul se inmuie prelingandu-se pe tocul usi. Maiorul o prinse incercand sa sustina acel trup flasc. Deschise usa la baie si aprinse lumina. Un nou tipat, ultimul, si trupui doamnei Haralambie se prelinse strecurandu-se printre mainile maiorului. Acesta privea buimac, nevenindu-i sa creada. Oglinda, cada, peretii, totul era plin de sange, in cada zaceau maruntaiele aruncate de-a valma iar chiuveta era plin cu plamani, inimi si……..
Maiorul se apleca si ridica trupul inert. Traversa holul si o aseza pe un scaun, dar doamna Haralambie nu dadea nici un semn. In prag aparu domnul Griguta privind deznadajduit spre trupul sotiei.
- Aduceti putina apa domnule Haralambie. La bucatarie…..incercati la bucatarie…
In acest timp soneria icni scurt si usa de la intrare scartai scurt ca un tipat. Un casa intrara pe rand trei barbati urmati de personalul ambulantei.
- Ce-i cu tine Mihai? Parca ai fi un ogar ce amusina urme…..
- Taci doctore si vino sa-i faci o injectie sa-l inmoi ca simt ca ma termina.
Cel caruia i se adresase locotenentul intra in sufragerie desfacandu-si trusa. Doamna Haralambie zacea pe scaun teapana si cu ochii bulbucati iar maiorul o batea usurel peste maini.
#343755 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
pane!!!!! - de Intruder la: 19/09/2008 22:33:45
de ce n-ai scris asta pe un subiect separat???? io unde mai dau verde? ale cui erau maruntaiele alea?????????
mai scrie...pe subiect separat, ce naiba?!

#343757 (raspuns la: #343755) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
tema de casa - de cosmacpan la: 20/09/2008 22:51:01
Impostor = Infractor

SUA = primul stat sclavagist modern?
#343866 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
iubire... - de cosmacpan la: 21/09/2008 13:28:39
De profanez cu mana-mi
Voi ispasi cu buzele, caci ele,
Doi pelerini sfielnici, se avanta.
(Romeo si Julieta actul 1, scena 5)
#343931 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
cosmacpan+zaraza_sc - de Areal la: 21/09/2008 16:00:33
Pe siteul imaginelife la sectiunea credinta editor este subsemnatul cu numele lui adevarat.
#343968 (raspuns la: #338667) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Stefan Iordache (replici din INFINITUL BRÂNCUŞI de VALERIU BUTULESCU) - de cosmacpan la: 21/09/2008 23:27:27
„În fiecare an trecem nepăsători prin ziua morţii noastre”.
“S-ar părea că e un rol care mi se potriveşte”. “Dacă moartea e somn, Doamne, lasă-ne măcar puterea de a visa.”
“Rămâneţi sănătoşi… Nu plângeţi, mă! Liniştiţi-vă! Nu plec departe… Doi paşi, pe nisipul eternităţii…”
#344052 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
pane - de INSULA ALTUIA la: 22/09/2008 22:19:09
Esti nemaipomenit, si ii moltumesc nici macar nu stiu cui,ca existi.
#344212 (raspuns la: #344052) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
din nou despre... - de cosmacpan la: 23/09/2008 19:46:12
Rug de apă

Mai lasă-mă odată, apa
S-o-ncerc cu vâsla-mi ostenită
De paza-am stat pe ţărmul ăsta
Şi mi-e carena putrezită...

"Orb, neghiob şi strâmt la minte, cum mă aflu, n-am fost totuşi atât de stupid şi de neştiutor încât să cred că Hristos ne cere să dăm din prisosul nostru: asta o fac doar şi păgânii. Am fost însă îndeajuns de nepriceput şi de rătăcit în beznă spre a cugeta – ceea ce pare întru totul conform cu învăţătura creştină – că ni se cere să dăm din puţinul nostru. Ba am şi mers până la a mă învoi cu ideea că din pilda celor doi bani aruncaţi de femeia văduvă în cutia darurilor (Marc. 12, 41-44; Lc. 21, 1-4) reiese îndemnul de a da tot ce avem, toată avuţia noastră.
A fost nevoie să nimeresc a citi, acum câtva timp, un text al poetului francez Henri Michaux (1899-1988) pentru a înţelege, cutremurându-mă, înfiorându-mă, că Hristos ne cere cu totul altceva. Şi anume: să dăm ceea ce nu avem.
Orb, neghiob şi strâmt la minte ce am fost. Şi ferecat în chingile bunului simţ celui mai lamentabil. Cum de mi-am putut închipui că Hristos – Dumnezeul care a primit să Se întrupeze şi să moară pe cruce aidoma celui mai nefericit şi mai ticălos dintre muritori, ne va cere să dăm din prisosul ori puţinul avutului nostru ori chiar avutul acesta întreg? Cum de ne-ar fi chemat la acţiuni atât de simple, de aparţinătoare lumii acesteia, de posibile adică! Paul Claudel nu ni-L definise oare pe Dumnezeu atribuindu-I grăirea: De ce vă temeţi? Sunt imposibilul care vă priveşte.
Hristos, aşadar, aceasta chiar ne cere: imposibilul – să dăm ce nu avem.
Dar să-l ascultăm pe Michaux: în mănăstirea unde ar dori să fie primit se prezintă un candidat la călugărie. Îi mărturiseşte stareţului: să ştiţi, Părinte, că nu am nici credinţă nici lumină nici esenţă nici curaj nici încredere în mine şi nici nu pot să-mi fiu mie însumi de ajutor iar altora cu atât mai puţin; nimic nu am.
Firesc ar fi fost să fie de îndată respins. Nu aşa însă. Ci stareţul (abatele, zice poetul francez) îi răspunde: Ce-are a face! Nu ai credinţă, nu ai lumină; dându-le altora, le vei avea şi tu. Căutându-le pentru altul, le vei dobândi şi pentru tine. Pe fratele acesta, pe aproapele şi semenul tău eşti dator să-l ajuţi cu ce nu ai. Du-te: chilia ta e pe coridorul acesta, uşa a treia din dreapta.
Nu din prisosul, nu din puţinul tău, ci din neavutul tău, din ceea ce îţi lipseşte. Dăruind altuia ce nu ai – credinţă, lumină, încredere, nădejde – le vei dobândi şi tu.
“Trebuie să-l ajuţi cu ceea ce nu ai.”
(Dăruind vei dobândi - de Nicolae Steinhardt [Nicolae_Steinhardt ])
#344461 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
cosmacpan - de zaraza sc la: 24/09/2008 08:14:25
Mai era si pilda cu printesa bolnava. Careia i se da in grija un copil bolnav si el. Ingrijind copilul se insanatoseste si ea. Dar nu e din biblie.

Ma gandisem intai la parabola cu banii pe care ii da stapanul slujitorilor. Cel laudat e cel care ii inmulteste, nu cel care ii pastreaza. Domnul iti da niste calitati care trebuie fructificate (si) pentru altii. Acel candidat care spune ca nu are nimic greseste, deoarece de fapt nu vede ce calitati are. Domnul i-a inzestrat pe toti cu calitati. Sau altfel spus, suntem niste vase ale Domnului. El ne umple ca sa putem da la altii.

#344562 (raspuns la: #344461) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
*** - de cosmacpan la: 24/09/2008 09:38:11
"The worst prison would be a closed heart" - Pope John Paul II

"Cand te daruiesti, primesti mai mult decat dai. Caci nu erai nimic si incepi sa te implinesti." - Antoine de Saint-Exupery

"Daca ceea ce primesti iti poate fi furat, cine are puterea sa-ti fure ceea ce daruiesti?" - Antoine de Saint-Exupery

"Esti fauritorul propriului destin in masura in care ai ceva de spus sau de infaptuit."

"Timidul se condamna singur; trufasul se inalta singur."

"Orice fapta este importanta, daca ai realizat-o cu sinceritate."

"Marile iubiri nu sunt frauduloase; doar in cele mici partenerii se complac in schimburi de replici mincinoase; de obicei, cel care admite compromisurile sau tradarile in propria-i judecata le admite si in iubire."

Unii barbati dar si unele femei confunda iubirea cu proprietatea: investesc in ea doar in masura in care ea le poate aduce bunastare, glorie sau putere!"
#344573 (raspuns la: #344562) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
copy/paste:) - de impreuna2006 la: 24/09/2008 09:48:02
Inteligenţa fără dragoste, te face pervers.
Justiţia fără dragoste, te face implacabil.
Diplomaţia fără dragoste, te face ipocrit.
Succesul fără dragoste, te face arogant.
Bogăţia fără dragoste, te face avar.
Supunerea fără dragoste, te face servil.
Sărăcia fără dragoste, te face orgolios.
Frumuseţea fără dragoste, te face ridicol.
Autoritatea fără dragoste, te face tiran.
Muncă fără dragoste, te face sclav.
Simplitatea fără dragoste, îşi pierde valoarea.
Vorbele fără dragoste, te fac introvertit.
Legea fără dragoste, te supune.
Politica fără dragoste, te face egoist.
Credinţa fără dragoste, te face fanatic.
Crucea fără dragoste, reprezintă tortură.

VIAŢA FĂRĂ DRAGOSTE...ÎŞI PIERDE SENSUL
#344577 (raspuns la: #344573) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
"iar bucuria le este rasplata cea mare" - de cosmacpan la: 25/09/2008 08:31:01
"Iar daca talharul cel bun e primul care soseste in rai - inaintea proorocilor, patriarhilor si dreptilor Vechiului Testament - poate ca o datoreaza nu numai cutremuratoarei lui convertiri, ci si faptului ca a fost coleg de suferinta cu Domnul. Caci una e sa stai la picioarele crucii si sa suferi, oricat de sincer si sfasietor, si alta e sa fii pe cruce. Durerea altuia nu e a ta, e a lui, ti-o insusesti numai printr-un proces ideator, nu prin simtire. Numai talharul cel bun simte la fel ca Domnul. (N.Steinhardt)

"Felul in care dai valoreaza mai mult decat ceea ce dai."

"Sunt unii care dau putin din belsugul pe care il au,
Si aceasta pentru a li se recunoaste darnicia,
insa aceasta dorinta ascunsa umileste darul facut.
Sunt, apoi, altii care, putin avand, dau totul.
Acestia cred in viata si in marinimia vietii, iar sacul lor niciodata nu-i gol.
Ei sunt cei ce dau cu bucurie, iar bucuria le este rasplata cea mare.
Dar sunt si din cei ce dau cu durere, si doar durerea ramane botezul acestora.
In sfarsit, sunt cei ce dau fara a simti nici durere,
nici bucurie, recunoscandu-si virtutile;
Ei sunt asemenea mirtului din vale, care isi raspandeste parfumul in spatiu.
Prin mainile unor asemenea fapturi vorbeste Dumnezeu
si dindaratul ochilor acestora el surade pamantului."
(K.Gibran)

""The human heart cries out for help; the human soul implores us for deliverance; but we do not heed their cries, for we neither hear nor understand. But the man who hears and understands we call mad, and flee from him.""
(K.Gibran)
#344905 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
cosmacpan - de zaraza sc la: 25/09/2008 08:53:55
"Ei sunt asemenea mirtului din vale, care isi raspandeste parfumul in spatiu."

E superb sa te gandesti ca poti sa te indepartezi de simtirile tale, asa cum spune Domnul, sa te uiti pe sine, sa-l lasi pe Domnul sa te locuiasca. Dar cum as putea, totusi, sa nu simt nimic cand vad multumirea in ochii celui ce primeste, greu, daca nu imposibil, sa te gandesti sa dai cui are nevoie, dar sa nu simti nimic din multumirea aceluia.
"Cine daruieste, dobandeste." Ce dobandeste, ce simte?...

#344914 (raspuns la: #344905) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
*** - de cosmacpan la: 25/09/2008 12:19:23
Cand soarele ii lumineaza pe drepti si pe nedrepti nici nu se intreaba si nici nu simte. el se ofera.

cand ghiocelul isi iteste albul din zapada nu cata sa vada daca mai este cineva in jur. se ofera.

cand ploaia spala lacrimile de pe obraz si valurile de pe ochi ea nu cata sa vada ai cui sunt. ea curata.

cand marea isi arata bucuria prelingandu-se pe nisipul urmelor nu intreaba ale cui sunt urmele. ea saruta.

dar cand le arati celor din jur ca-ti pasa de ei, ca-i iubesti si ca te doare, se feresc, intrebandu-se ce interes ai. si-atunci...lasi fasii de suflet aninate si ceilalti vor afla drumul si vor sti ca nu s-au ratacit.
#344991 (raspuns la: #344914) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
cosmacpan - de impreuna2006 la: 25/09/2008 12:59:01
DA..mereu...

lasi fasii de suflet aninate si ceilalti vor afla drumul si vor sti ca nu s-au ratacit

m-ai impresionat..pentru ca nu exista intamplare...oricat as iubi,oricat as simti durerea...chiar de ploaia va spala lacrimile..soarele va rasari in fiecare dimineata:) si nimeni nu se va rataci...........
#344997 (raspuns la: #344991) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
„Lumea întreaga e o scena, / Iar noi toti doar niste actori” - de cosmacpan la: 25/09/2008 22:40:59
"Pana la urma, fiecare isi creeaza un sistem propriu de valori, dar intelepciunea ne cere sa ne cultivam acele valori care pot sa ne reglementeze moravurile si sa ne asigure un permanent progres sufletesc."

"Cea mai cumplita neputinta este aceea a varstei cand nu mai poti sa te gandesti la altceva decat la moartea care-ti da tarcoale tot mai des."

"Sunt oameni care, chiar si atunci cand sunt printre altii se simt singuri."

"Si binele facut, la un moment dat altuia, poate fi considerat o forma de creatie."

"Ura cea mai mare pe care o putem provoca unui semen este atunci cand avem curajul sa-i spunem un adevar urat despre el insusi, pe care acesta nu are insa taria morala de a si-l recunoaste in forul lui interior."
#345163 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
despre simplitate cu eleganta sau "Nu m-am culcat cu el, nici măcar un minut" - de cosmacpan la: 28/09/2008 16:56:43
''Liberte! Egalite! Nudite!''

„The Style Issue“ – aşa se cheamă numărul pe septembrie al celebrei reviste americane Vanity Fair (408 pagini; un fel de carte de telefon cu toţi membrii familiei Style). De fapt, este redundant, deci tautologic, aşadar pleonastic: Vanity Fair este revista al cărei fiecare număr („issue“) a fost un „style issue“!

Să acceptăm însă convenţia – mai ales că V.F. are bunul gust de a o pune pe copertă pe doamna Sarkozy, cea care, înainte de a deveni Prima Doamnă a Franţei, era mult mai cunoscută de connaisseurs sub numele de Carla Bruni. Bruni, în ţinută de călărie (o fi o aluzie, chipurile subtilă, la aşa-zisa ei reputaţie de amazoană?), fotografiată într-un salon al palatului Elysée de celebra fotografă Annie Leibovitz. Într-un colţ, un citat: „Nu e vorba de faptul că am avut o mulţime de amanţi. E vorba de faptul că nu i-am ascuns niciodată“. Aşadar, „Carla Bruni: The New Jackie O?“ – se întreabă revista, încă de pe copertă, cu litere de-o şchioapă. Intervievatoarea (Maureen Orth) – sau redactorul-şef – nu se dă în lături să pună, sub titlul amintit, un joc de cuvinte îndrăzneţ: „Liberté! Egalité! Nudité!“. Jackie O (= Onassis, ex-Kennedy), deci, Carla Bruni nu poate fi, căci Prima Doamnă a Americii nu a pozat niciodată goală – abia Prima Femeie a Americii (= Marilyn Monroe) a pozat, de nenumărate ori, astfel... Şi, în fond, ce contează? Reportajul de la Elysée are 14 pagini, 6 fotografii splendide marca Leibovitz şi cîteva mărturisiri deloc cochete şi pe deplin inteligente ale celei pe care eu, personal, o consider – alături de Monica Bellucci – cel mai frumos dar făcut de Italia restului lumii.

O femeie nu doar frumoasă, ci şi cu capul pe umeri, mai ales – şi cu un savoir-faire absolut perfect: nu doar că i-a fermecat pe britanici (popor şi Regină, la un loc) cu eleganţa ei înnăscută – şi Dumnezeu ştie cît de greu poate să fie să reprezinţi Franţa şi să-i cucereşti pe englezi! –, dar reuşeşte să facă acelaşi lucru şi cu francezii – şi Dumnezeu ştie cît de greu poate să fie să fii italiancă, în plus bogată şi ex-topmodel, şi să-i cucereşti pe francezi! Carla Bruni: „Există o fotografie celebră a doamnei De Gaulle servindu-l cu supă pe General. Şi eu îl servesc pe soţul meu, uneori, cu supă, dar nu aş fi de acord să fiu fotografiată în această postură“. Reportajul lui Orth nu ocoleşte nici unul dintre „locurile comune“ sensibile legate de Bruni-Sarkozy – relaţia sa cu acei „nenumăraţi bărbaţi“, majoritatea celebri, care i-au trecut prin viaţă; relaţia cu Cecilia, ex-doamna Sarkozy; cariera de topmodel; pozele nude etc. –, dar aceasta trece toate testele cu graţie... „Am rămas în relaţiile cele mai bune cu toţi ecşii mei. Uneori, sînt naşa copiilor lor. Şi-ntotdeauna sînt bună prietenă cu soţiile.“ În legătură cu alegaţiile fiicei lui Bernard-Henri Lévy, Justine – care a scris o carte de scandal în care o acuza că ar fi fost combinată cu tatăl soţului său, Raphaël Enthoven, înainte de a se combina cu acesta –, Carla Bruni pune lucrurile la punct ferm, dar fără patimă: „Nu m-am culcat cu el (Jean-Paul E.), nici măcar un minut“. (Precizarea e delicioasă!)

Noul ei album, Comme Si de Rien n’Était, a ieşit pe 11 iulie şi are deja cronici excelente. Cît priveşte „jobul“ de Primă Doamnă, Carla recunoaşte că are încă multe de învăţat: „Trebuie studiat codul. Cînd eşti cantautoare şi scrii «Îmi place poliandria, ha, ha, ha» n-are nici o importanţă. Dar cînd eşti o Primă Doamnă şi spui «Îmi place Coca-Cola Light» e o dramă. Trebuie să fiu atentă la orice detaliu“.

Un „detaliu“ ar fi că, la 40 de ani, ar vrea să mai fie o dată mamă... Oare de ce? Aşa cum e, e perfectă. (a. l. ş.) (http://www.dilemaveche.ro/index.php?nr=241&cmd=articol&id=9157)

cat din personalitate este afectata atunci cand iti schimbi statutul social?

#345760 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
* - de zaraza sc la: 29/09/2008 09:05:54
"cat din personalitate este afectata atunci cand iti schimbi statutul social? "

Depinde de caracterul persoanei. Important e sa fie afectata in bine. Sau sa ii descoperi alte calitati...

Hmm, interesanta persoana. As vrea sa mai aflu cate ceva despre ea...si sa nu ma dezamageasca. Sa ramana la fel de inteligenta pe cat o vad acum.

#345914 (raspuns la: #345760) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
cateva Carla care-mi plac - de cosmacpan la: 29/09/2008 15:17:30
http://www.youtube.com/watch?v=fMUedRUJ_HA

http://www.youtube.com/watch?v=JYPhtNy0o9Q&feature=related

http://www.youtube.com/watch?v=dACf2-N32Kg&feature=related

http://www.youtube.com/watch?v=h32j42BdKaQ&feature=related

In ultimul Formula AS este preluat un interviu al ei. Alta fateta.
#346040 (raspuns la: #345914) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Manual de Umanism - de cosmacpan la: 07/10/2008 01:55:54
Manual de Umanism
Reguli utile:

Obişnuieşte-te sã citeşti în bibliotecile publice.
Cãrţile mari nu ţi le împrumutã nimeni.

Nu citi fãrã posibilitatea de a-ţi nota idei, extrase, iradiaţii, titluri.
Memoria umanã este mizerabilã.

Bine este, chiar cãrţi voluminoase, sã le citeşti fãrã întreruperi.
Numai aşa se formeazã o imagine fidelã, eventual într-o singurã noapte.

Se pipãie, se miroase cartea şi, mai întâi, se parcurge repejor de la o copertã la alta.
Se stabileşte aşa strategia de lecturã, în principal cât timp îi cedezi.

În acest mileniu incult, nu te aştepta sã ai cu cine pãlãvrãgi despre viciul tãu.
Existã însã o Constelaţie a Lucizilor, încât poţi convorbi cu Dante.

Reciteşte de câte ori este nevoie. Aceeaşi carte/simfonie/pânză se schimbă după cum devii tânăr/bătrân, fericit/luceferizat, sărac/bogat, sănătos/nebun.

Lucrul cel mai important: nu investi speranţe cã vei fi… înţeles de diplomectuali. Diplomectualul e adesea un posibil ministru, cinic, mincinos, coruptibil. El foloseşte cărţile ca pe nişte trepte, calcă pe ele. Va călca şi pe oameni.

Doar litere şi atât! Este superioritatea textului asupra audiovizualului. Te condamnã sã imaginezi. Te face creator prin muncã silnicã a spiritului.
Acele personaje, de fiecare datã aşa cum ţi le imaginezi tu, rostind memorabilele cuvinte.
Este superioritatea romanului asupra filmului. Numai TU ştii dacã Anna Karenina se epila!

(http://borgiah.home.ro/a01.html)
- De ce? De ce nu?
#348362 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: