Minunea...

Asteptam o Minune,
iar viata-mi daruia,
pe toate potecile,
toate neminunile posibile.
Si-am zis:
"Ce sa fac acum cu voi?
Nu-mi trebuiti!
Eu astept altceva.
Minunea!"...
Si-am plecat.
Si-am mers
pana cand cerul s-a facut sticlos
iar ochii-mi oglindeam in el.
M-am gandit:
"Acum trebuie sa apara Minunea
si-a mea va fi".
Dar n-a venit nimic.
Si-am rezemat capul
de-un umar
adormind.
Apoi am pornit iar la drum.
Si erau multi oameni in cale-mi,
intrebandu-se
intre ei: "Ai vazut?".
Am intrebat si eu: "Ce-ati vazut?"
Doar unul s-a intors
si mi-a raspuns grabit:
"Minunea!"...