eu sunt vazduhul
ti-am raspuns printre
ulucii protejati de zapada
neintinata

intreaba-ti amintirile
cum ma respirau la drum de seara
cand alergai cu genunchii juliti
dupa cate-o minge
batand berbunca-n lung
si-n lat

eu sunt orizontul
linie neintrerupa intre dimineata si noapte
ca un fel de pact semnat
de soare
de luna
fara plata fara rasplata
cat ca sa tie lumii echilibru

intreaba-ti rasuflarile
pierdute-n plete rostogolite peste umeri neatinsi
peste brauri necuprinse
peste obraji nemangaiati
cum ma alungau
de teama sa nu le dezvalui identitatea

eu sunt bruma
de speranta ce a ramas atarnanda
intre doua dimineti furate
cu obraznicie
pentru ca fara ele
ochii i-ar fi ramas goliti de lacrimi
precum firele de iarba
de roua.

intreaba-ti lacrimile
uscate de-acum de prea multa infricosare
ramase neprelinse
peste pometii coltosi
de-nflamanzire, de dor, de temeri.