toate domnişoarele au ieşit din flori de prin ghivece cu sau fără picturi
au răsturnat iubirea cu gura lor pe care o muşc
preocupat de gînduri despre otrăvuri aromate de un mov indecis
toate domnişoarele au şorţ brodat la baza gîtului ca să le stea pe umeri
o tulpină de om care să le sculpteze cozile într-o parte şi-n alta
ca peste ruine sufletul poetului desprins din alte vremi
şi mi se închid buzele crăpînd ca-ntr-o încleştare între vrajă şi miraj
şi mă surprind şi iubirile începute greşit cu o furie de canibal şi mă mint
am început să mă mint tîrziu
abia pe 4 iunie cînd dumnezeu s-a făcut un punct şi iubirea s-a împărţit în doze pentru adulţi
- şi s-au strîns suflete răguşite şi încă odată au cerut şi lut şi apă -
toate domnişoarele au ieşit din flori de prin ghivece de prin fierea-pămîntului
şi s-a mirat nenea grădinarul pentru că nu credea că femeia
e atît de ascunsă pe cît se spune pe cît se poate trăieşte şi are nevoie de oameni
şi de un spaţiu de rulare ştiind totul despre iubire şi despre cum să umple o vatră de nisipuri
de la o zi la alta toate domnişoarele îşi caută sufletul de copil
într-o lume sfîşiată de trotuare vopsite