Omul din pantofii mei nu mai e om
E altceva.

*

Era o zi banala
Era-ntr-o toamna
Stateam la o masa cu capul in palme
Iar palme ude si albe
Se gandeau.

Palma stanga se gandea la
Cum ar fi ca palma dreapta sa apuce un cutit
Si sa-i taie degetele
Incet, incet de tot ;
Si tremura.

Dar palma dreapta,
Mai flegmatica din fire
Si mai inteleapta
Se gandea la
Cum ar fi sa bata cineva la usa
Cum ar fi sa bata spre exemplu
Dumnezeu la usa mea,
sa fie palid si slabit,
Sa-mi spuna
« Te rog, ia stetoscopul
Si vezi la inima ; te rog,
Consulta-ma, ca simt ca mor. »

« Cioc ! Cioc ! Cioc ! » am auzit atunci.

M-am ridicat sa vad, dar
Nu era Dumnezeu.

Era un inger ;
Venise dupa medicamente.

*

Si daca viata ar fi o functie logaritmica,
Doamne,
Tu ai fi asimptota mea.