Aseara, in Bucuresti, un pic dupa ora 7 stadionul s-a umplut de acordurile melodiei " Dance me to the end of Love", Cohen luand jumatate din public pe nepregatite, caci cine se astepta sa inceapa la ora trecuta pe bilet si fara nimeni in deschidere.
A continuat cu " The Future" si " Ain't no cure for Love" si abia apoi a reusit publicul sa-l salute. Dupa o ora a luat o pauza de 20 de minute, iar la revenirea sa pe scena publicul i-a cantat " la multi ani". Inca aproape 2 de ore de muzica, " Tower of Song", " Suzanne"," Hallelujah", " I'm your Man" ," Democracy" ," Take this Waltz", " Closing Time" si multe altele.
Cand ploaia a inceput, iar unii dintre spectatori au inceput sa plece Cohen le-a urat drum bun si a spus ca el o sa mai ramana un pic sa cante.
Ce mi s-a parut diferit, ceva ce m-a atins e modestia cu care Cohen face spectacol, pe intreg concertul si-a prezentat membrii trupei, de fiecare data luandu-si palaria din cap, la fel a salutat si publicul, parca cerandu-si scuze ca intrerupe apaluzele cu cantecele sale.
Dupa ora 10 ne-a urat o seara frumoasa, ne-a rugat sa mergem acasa ca sa nu racim si ne-a multutmit ca i-am pastrat cantecele in viata, iar noi i-am mai cantat o data " la multi ani".