2 saci de amintiri

"Fără îndoială, dintre multele obiecte care însoţesc omul în viaţa sa, de cînd se naşte şi pînă cînd moare, şi poate şi după moarte încă o vreme, sunt ele, hainele. Cîrpe, cămeşoaie, nădragi la ţărani, veşminte la sfinţi şi împăraţi, ţoale la cocalari şi manelişti, haine într-un cuvînt, pentru toată lumea. Hainele sunt lucruri aparent neimportante, sunt un element comun, un item care ne defineşte pe noi ca specie şi ne diferenţiază de cîini şi pisici, elefanţi sau struţi, pinguini, lei, pantere. Cum ar fi să umblăm fără haine? Ne-am afla cu toţii în Eden, sau nu?
Hainele ne îmbracă, ne pun în valoare sau nu ne pun în valoare formele, ne ţin de cald, murim de frig în ele, se rup, se tocesc, trebuie musai spălate. Hainele sunt cauza apariţiei maşinilor de spălat, practic. Ok, maşinile de spălat vase intră la capitolul moft, lene, atitudine uşor idioată, deoarece pînă ai vasele bec, trebuie să munceşti ceva pe lîngă maşină, de unde deduc că undeva în viitor, se va inventa şi maşina de spălat vase care se va ocupa nemonitorizată de către gospodină de strînsul şi sortatul farfuriilor adînci sau plate, cănilor, cratiţelor sau paharelor de cristal sau nu, fără să mai amintesc de tacîmuri. Dar nu despre vase vorbeam acum, vasele vor face obiectul altui eseu.
Haina îl face pe om. A zis tot, evident, un om. Dicton corect, în condiţiile societăţii actuale, trecute sau, de ce nu, viitoare.
Hainele poartă cu ele amintiri. Hainelor le atribuim o mare parte din amintiri. Mai ţii minte cum eram îmbrăcată la prima noastră întîlnire? Şi ce bine îmi stătea? Cum nu-ţi mai aminteşti?! Măgare!! Tot hainele ne fac şi de cacao în momentul în care unii dintre noi sunt uşor certaţi cu moda, sau dimpotrivă sunt excentrici.
Hainele sunt parte a unei imense, vaste, colosale industrii, imperiu care ne fascinează, sau pe unii dintre noi ne lasă reci. Ce s-ar face modelele sau fotomodelele dacă nu ar prezenta haine? Toate ar fi starlete porno? Sau s-ar apuca de nişte meserii mai acătării? Anticii şi marii lor artişti reprezentau omul de cele mai multe ori nud, sau aproape nud. Omul era centrul universului atunci. Astăzi, hainele de pe om, de pe bannere, din vitrine, din cataloage, sunt centrul atenţiei. Le vedem, le vrem, tînjim uneori după ele, le obţinem, le purtăm, le dăm altora, le pasăm fraţilor mai mici, le aruncăm. Şi apoi ciclul se reia. Bine, de multe ori nu haina este cea care ne atrage atenţia, ci brandul, eticheta, marca de pe ea. Încălţămintea este imediat următoare în topul obiectelor ce ne însoţesc mereu. Se poate aplica aproape în totalitate ceea ce am spus despre haine, şi în cazul papucilor.
Astăzi am sortat 2 saci de haine. Implicit, 2 saci de amintiri. Pentru că le vom dona, o parte dintre ele îşi vor continua viaţa. Vor strînge poate, şi amintirile altora. Pentru că asta sunt hainele: sunt prietenul sau duşmanul nostru mut, dar care spune multe, sunt şi rămîn a doua noastră natură."
Text publicat şi pe http://ionutu.wordpress.com de către subsemnatul.