In drum spre casa am iscodit-o pe lelea Ioana, despre nunta insa era tacuta.Cu voce obosita mi-a spus:
-„ Tu cocoa’ , pre’ vrei sa le ştii pa t’ate, lăsa-ma amu ca nu mni-i bine.”
Ajunse acasă, mi-a făcut patu’ in camera dinspre drum. A doua zi m-am trezit târziu, tocmai la amiaza, când a venit mama. De bucurie am uitat de nunta si de noutatile aflate-n sezatoare. Mi-am adunat lucruşoarele, sărutând obrajii lel’i promiţându-i ca mai vin altădată sa nu fie supărata ca ramane singura.
-„Hai mama acasă ca mi-e dor de casa noastră, poate nici ei nu-i place fara noi”
-Stai cuminte, tu cocoa’! ia’n lăsa-mă sa grăiesc cu femeia asta un ptic. Casa nu sa-mburda ca-i trainica… Goala a hi când-i pleca tu…
-„Un’ sa merg hăi ma’ ?!”
-…
Mi-a strâns mana mai tare, ceea ce însemna sa tac, sa am răbdare ca nu-i fru-mos sa o întrerup din vorba. Neavând ce face, am aşteptat. Intr-un târziu am pornit pe drum-n sus spre casa, dând bineţe celor pe care-i intalneam.Cu unii mama se oprea schimbând câteva cuvinte cu glas tainic, trimitandu-ma-nainte …
Zilele-au trecut pe negândite. Întreaga suflare a cătunului era prinsa-n forfota dinaintea nuntii. De multa vreme n-a mai fost o asemenea încuscrire. La casa Tomsii si-n ograda la Colindau era mare vânzoleala. Un dute-vino continuu.
Ilinca Florii si Ioana Lalului, socacitele, alergau dintr-o parte-n alta, verificând alimentele aduse-n dar, ce urmau a fi pregătite. Acasă la Colindau, stegarul si feciorii, prieteni de-a lui Toader, pregăteau steagul. Cântecele si strigăturile se auzeau pana departe. Întreaga vale răsuna de chiotele feciorilor si strigăturile prietenelor Irinei si a druştelor ce împleteau cununa miresei. Deşi nu aveam ce căuta printre fetele de măritat, nebăgata-n seama mă zgâiam dintr-un colt de gard împreuna cu Marinuta Cosmii in curte la Tomsa.Drustele in timp ce împodobeau cununa cu oglinzi, busuioc, bumbusti si fasii de mătase colorate, horeau veselindu-se:

„La cusutu’ cununii
Din mnijocu grădinii
Joaca ruja viore’
Hires fecioraş isi ie.
Ochişori mândrii, vărgaţi,
Luata-ti sama ce luaţi!!!
Oare nu va inselati?!
C-aiesta nu-i târg de-o vara
Sa vinzi si sa cumperi iara.
Plânge Irina mnireasa,
Ca te duci la alta casa.
Irinuca ce-ai ptierdut
Nici in târg nu-i de vândut.
Si oricâte mnii ai da
Părinţi nu poţi cumpăra.
La părinţi greşeşti o mnie
Tot eşti prunc de omenie.
La bărbat greşeşti o data,
Nici te uita, nici te iartă.
Ie-ti, Irina, buna zi
De la tat ce ii p-aici:
De la frunza cea din vie
De la dragutu' dintaie.
Car’ ti-o fost dragut de fata
Du-te de-l săruta o data
Si îl săruta cu dor
Cat eşti la mă-ta-n ocol.
Da’ îl săruta cu drag
Pana eşti la mă-ta-n prag.”

Când feciorii-au terminat steagul, l-au luat pe Toader, mirele, si cu cântec si chiuituri au venit spre casa Irinii, urmăriţi de lumea ieşita la porţi.
La poarta Tomsii au fost intampinati de mireasa si druşte cu struţurile. Druştele-au cosut struţul pe pieptul stegarului, iar Irina pe-a lui Toader. Stegaru’ a pus steagu’ intr-un colt al tarnatului, sus, prins de-o grinda , sa vadă lumea unde se tine nunta...

-„ Hai tu Marinuta sa merem acasă, ca petrecerea tine pana dimineaţa.”
-„Mai stai un ptic,vreau sa-l vad pe Ionu’ Mucului cu cine joaca”
-„Lăsa tu ca l-i vide’ la nunta!”
-„Cum sa-l vad daca nu merg? o zis mama ca-s pre’ mnica. Da’ ce, tu meri?!”
-„Merg dara. O convins-o pe mama,lelea Ioana a Lalului. Ştii ca o chemat-o si pe ea sa ajute, ca-i nunta mare si Ilinca Florii nu poate singura. Mama n-o vrut la-nceput. O zis ca-s prea mnica pantru nunti, si ca ce o zice lumea… da, pana la urma mă ie si pa mine.”
-„Noa dara, daca tu mer’i, atâta oi zdera, pana s-a satura mama si zin si io”
-„Bine-i face, da hai sa merem acasă amu, ca ne-or căuta pa la borcut. Nu i-am spus mam’i unde merg, numa’ am tulit-o si nu vre’u sa mă pedepsească taman amu si-s si flamanda!”
-Bineee tu, hai dara. Sara buna!

rolia