Eram la plajă, zi-nsorită,
Când pe nisip la Playa Coco
Apare-un şnur pe-o cichită
Curgând ca fluviul Orinoco,
De-i zic lu’ Gheorghe : ce bonită !
Lindisima mă face loco !...
Popo, creolă, sâni, croită
De învia şi Santo Poco ;

A ridicat, el, pe sub bor,
Un ochi proptindu-se pe coate
Şi-n soarele strălucitor
Ţintind Lolita pe la spate
Ce-şi aşeza tocmai de zor
Şezlongul rupt că n-avea roate,
Zise cu of : nici în Obor
Nu-i marfă-aşa de calitate !

Avea razon Horhe, da-n fine…
Că-mi zice iar : nu ar fi rău,
Ca-n loc să stai aşa pe vine
Mirando ca un nătărău,
Cum eşti mai tânăr mult ca mine
Să-i baţi un cui, două, că zău,
Ai face-o să se simtă bine,
Sau….dă-i măcar şezlongul tău.

Valeriu Cercel