în sprînceana dimineţii
mîinile tale se vor trezi tot cu mine nebunule
iubeşte-mă între două pene de aur şi cîteva idei de gîscă
iubeşte-mă pictată între fumuri de jinchoge
iubindu-mă să faci pe grădinarul japonez
şi toate pieile mele căzute s-ar aerisi într-o explozie de stele
hai să ne iubim din priviri
să ne pierdem în această clipire a detaliilor
lasă-mă să-ţi fiu jumătate de dulce şi cealaltă jumătate o să te doară
foarte puţin o să desprind felul dimineţii sub pernă ai să găseşti
mîinile mele trecute prin rumeguşul gîndirii nebunule
hai să ne drogăm cu amintiri
pe-aici e cam beznă şi inimile noastre ticăie o muzică ieftină
de pe vremea cînd căutam punctul comun
e şi asta o chestie

în sprînceana nopţii
mîinile tale se vor spăla tot cu mine nebunule
parcă te văd capiu purtînd o cagulă cu mîneci lungi ancorate de buze
cu toate că
niciodată nu ai ştiut să vorbeşti despre cum e să ţii anotimpurile în palmă şi să ţii în tine ideea că te-ai născut iarăşi unu
într-un parfum de beţişoare parfumate iubeşte-mă
iubeşte-mă aşa cum sunt
iar cînd norii dorm o să-ţi iubesc mîinile şi ochii şi
o să caut motivul scurgerii timpului nebunule
hai să stingem lumina
şi să ne iubim ca şi cînd iarna e încă departe de clipa în care ne hrănim amintirile