te provoaca sa gandesti
Cand eram mica am citit intr-o poveste ceva care mi-a ramas intiparit dincolo de gand. Povestea se numea "Pasarea albastra" de Maurice Maeterlinck, iar mesajul era ceva de genul (parafrazez pentru ca nu imi pot aminti exact): "mori cu adevarat cand nimeni nu iti mai pomeneste numele".
Maine tatal meu ar fi implinit 72 de ani. Mama i-a facut pomenirea traditionala, cu tot ce tine de religia ortodoxa. Eu am ales sa postez aici o poezie de-a lui. Fara pretentii. Doar pentru ca aici sunt cei care au iesit din rand. La inceput de tot A fost un punct; firav si fara nume Cu timpul multe puncte i se alaturara Si dupa-o lunga dreapta-n spatiu se-nsirara Intinsa fara margini, din rasarit spre apus Din negative hauri spre infinitul plus Perfecta ordonare, caci fiecare stie Cine-i cel dinainte, urmas cine-o sa fie. De-ajuns a fost un punct sa paraseasca randul Ca totul sa se schimbe si sa se nasca unghiul Sfidand teroarea aspra a bunei ordonari El genera directii spre infinite zari. Negand imobilismul si lenea, nemiscarea El genera avantul, curajul si visarea. Nesterasa amintire ii vom pastra in gand! Cinstiti pe toti aceia care au iesit din rand.
comentarii (31):
aqua
- de
zaraza sc
la: 30/09/2008 12:20:06
Intr-adevar frumoasa...si are copil bun tatal tau!
aqua
- de
impreuna2006
la: 30/09/2008 12:21:14
frumos gest din partea ta...
aqua
- de
INSULA ALTUIA
la: 30/09/2008 12:29:08
Mi-a placut ,si eu l-am iubit mult pe tata.
aqua
- de
GloriaVictis
la: 30/09/2008 12:38:35
Da. Un om care a stiut sa lase un asemenea om in urma n-are cum muri vreodata. Fie-i odihna usoara.
aqua
- de
proletaru
la: 30/09/2008 12:50:09
cred ca tatal tau si-a facut bine datoria de parinte. ar avea de ce sa fie mandru astazi.
te asteptam sa ne mai impartasesti din frumusetile sufletului tau!
***
- de
Giordano Bruno
la: 30/09/2008 12:56:42
ceva turbulente in prima strofa...
apoteotica la final!
GB
- de
zaraza sc
la: 30/09/2008 13:41:26
Turbulente? Inchide-ti geamul! Am recitit...
Apoteotica? Asa si vroia!
zaraza sc
- de
Giordano Bruno
la: 30/09/2008 14:02:17
Cine-i cel dinainte,
nu da de nicio culoare
multumesc
- de
aqua
la: 30/09/2008 14:03:27
Stiam ca tatal meu traieste in mine, in fiica mea care scrie si ea (poate odata voi posta cate ceva, mai ales ca primul ei volum-tot fara pretentii- are ca moto "din versurile mamei mele" iar ca epilog "din versurile bunicului meu"). Ma bucur insa ca traieste si in cafenea, unde intru des si cu mare placere. Si bucuria mea are dublu motiv: desi matematician de profesie i-a placut enorm sa imparta..cuvinte, ganduri, trairi. Numele lui este Cezar Avramescu si cred ca inca exista cate ceva din ceea ce a scris intr-o banala gazeta locala pe net.
Iar voua in loc de multumiri...o poveste. Textul nu imi apartine, doar zambetul interior pe care mi-t trezeste si bucuria de a-l dori sa-l impart. Intr-un deshert fara capat, fara dimensiuni, necunoscut, se afla o cetate. Cetatea este singura cunoscuta in acest deshert. In ea se afla toti oamenii, strazi, cladiri, muzee, fabrici, statiuni turistice :), are de toate aceasta cetate. Unii oameni sunt dulgheri, altii fierari, alti primari sau oameni politici, unii dintre ei sunt politistii care asigura ordinea si altii sunt pur si simplu oameni care isi cauta locul pe acolo. pe meterezele cetatii, care dau inspre deshertul din jur se afla unii care scruteaza zarile necunoscute, din jur. Isi noteaza ce vad, fac masuratori cu binoclul si apoi se intorc catre acei dulgheri si fierari spunandu-le: "totul est ein ordine, in jur nu se vede nimic periculos, se poate construi". Dulgherii si fierarii ies pe poarta cetatii si incep sa ridice noi metereze, noi sosele, noi locuinte, dupa planurile celor care le-au dat semnalul. Aceia sunt oamenii de stiinta altii isi iau un sac cu merinde, sfoara si tarusi pentru a face semne in deshert si hartie pentru a nota in jurnal expeditia pe care o vor face iesind pe portile cetatii. merg prin deshert observand tot ce este injur, isi noteaza constiincios ceea ce vad, sau simt, sau le apare. Cand sacul cu merinde ajunge la jumatate, se intorc catre cetate pe urma firului de sfoara lasat in urma lor. Ajungand la cetate le dau insemnarile celor de acolo. Pe baza insemnarilor cei de pe metereze fac noi calcule si dau noi indicatii zidarilor si dulgherilor. cei care pleaca in deshert sa exploreze necunoscutul sunt filozofii dar mai sunt unii care la fel, pleaca pe poarta. Cu merinde, tzarusi, sau nu. Si pleaca. Si merg si merg si efectiv sunt fascinati de necunoscutul deshertului. Ajungand la jumatea merindelor nici nu baga in seama ce inseamna aceasta, drumul inapoi sau notitele din jurnalul de calatorie. Pur si simplu merg mai departe, fascinati de necunoscutul din fata lor. Si acolo probabil ca vor descoperi o mie de lucruri care nu exista, plante care nu vor mai exista printre zidurile cetatii, semne ale deshertului care au alt inteles, un inteles originar al necunoscutului, inteles care este dincolo de schemele si structurarea care exista in cetate. isi noteaza toate cele ce vad si simt pana cand li se termina si merindele, si puterile si apoi pur si simplu mor sau se sting printre dunele nisipului. acestia sunt poetii :) mai devreme sau mai tarziu cetatea va ajunge in acel loc. Si ii va descoperi urmele acestor poeti; cateva oare lustruite :-D, notitele usor de neinteles pentru cei care au in spatele lor conturul si marginile unor ziduri de aparare. Apoi vor spune "wow, acest om a vazut deshertul asa cum era el aici, inainte de a pune semnul cetatii peste locurile din jur". ps- uneori poetii se intalnesc intre ei, tot umbland prin necunoscutul deshertului. Se recunosc, se bucura, isi schimba intre ei impresiile :) si mai ales se bucura enorm vazand pe unul ca el la fel de uimit de superbul necunoscut al existentei. Sau ma rog, vazand ca nu este singur intre acele minunatii. Mai ales de cand oamenii cetatii, dandu-si seama cat de seaca era cetatea intre zidurile ei, au inceput sa "reconstituie" portiuni de deshert artificial printre casele si soselele lor. Numai cei care au fost afara simt diferentele enorme intre aceste oaze cu deshert si deshertul "adevarat"
GB
- de
zaraza sc
la: 30/09/2008 14:16:25
ce nu-i bine? nu vad unde te poticnesti tu! cuvintele curg unul dupa altul fara probleme.
Cred ca ai gasit nodul din papura! Am vazut exemplele dupa ce am scris...
zaraza sc
- de
Giordano Bruno
la: 30/09/2008 14:18:14
fiecare isi cunoaste propriu' vals
aqua
- de
INSULA ALTUIA
la: 30/09/2008 14:22:58
Fascinanta povestea ta.
Mai scrie.
***
- de
Honey in the Sunshine
la: 30/09/2008 14:24:18
frumos gest, aqua :)
:-)
- de
GloriaVictis
la: 30/09/2008 14:33:28
multumim.
Ma intristeaza soarta acelor drepte care, Pastrand mereu aceeasi distanta intre ele, Menite-s pe vecie sa fie paralele, Si sa-si urmeze calea in trista-nsingurare (Cezar Avramescu, „Paralelism“)
Insula altuia
- de
zaraza sc
la: 30/09/2008 14:43:35
Nu era textul ei...eventual o rogi sa mai publice...
GB
- de
GloriaVictis
la: 30/09/2008 14:49:50
nu, nu poezia si forma ei erau importante azi, aici... :-(
sc
- de
INSULA ALTUIA
la: 30/09/2008 14:52:29
da ,stiu fascinanta in sensul ca ea a publicat-o,asa am gindit.
aqua
- de
anticena
la: 30/09/2008 15:51:59
Sunt impresionata; tatal tau iti zambeste acum..simti mana sa pe umarul tau? cred ca ati avut o relatie speciala.
Gloria
- de
Giordano Bruno
la: 30/09/2008 16:57:09
vai de mine... si de mine... eu cand sufeream ca un caine.... picky isi batea joc de mine dupa bunu plac... si lumea... era in extaz... asa ca: te rog, nu ma lua cu lucruri de genu.
EU ERAM FIINTA VIE!!!!! NU O IEDEE! totusi se-nvartea cutitu-n rana... pas... in definitiv... poezia e buna... care e problema? vrei sa ma smiorcai?
gb
- de
GloriaVictis
la: 30/09/2008 20:54:02
Hm. Cum eu nu am fost atinsa de puterea formativa a d-lui picky, probabil nu pot intelege. Eu nu vreau nimic. Remarcam doar, pasiv, ca aici era spatiul unui gest a carui valoare o plasam in alt registru. Evident, e doar o parere. Poa' sa ma contrazica o armata de picky, eu tot asta cred.
Gloria :)
- de
Giordano Bruno
la: 30/09/2008 21:01:45
si... textul ramane nepuricat?
gb
- de
GloriaVictis
la: 30/09/2008 21:04:41
Da!
Gloria
- de
Giordano Bruno
la: 30/09/2008 21:10:39
da' nu se poate asa ceva...
gb
- de
GloriaVictis
la: 30/09/2008 21:15:18
O, ba da...
Gloria
- de
Giordano Bruno
la: 30/09/2008 21:16:32
ma dor shalele... nu ma pot lupta cu tine in seara asta...
Dumnezeu să-l odihnească
- de
cosmacpan
la: 30/09/2008 22:36:34
şi veşnică pomenire...căci nemurirea nu o primeşti ci ţi-o câştigi din sufletul şi amintirea celorlalţi.
"o mie de lucruri care nu exista,"
- de
cosmacpan
la: 30/09/2008 22:43:36
şi mii de alte mii ce nu-s orânduite. verde şi soare...mulţumesc
bruno
- de
Intruder
la: 01/10/2008 09:37:57
pfff...nu stiam ca picky...si lumea... te-a marcat chiar asa! cainele fiind tu, dupa cum ai afirmat! :D
citeste-l pe Gogol, poate te redresezi...
aqua
- de
INSULA ALTUIA
la: 01/10/2008 13:53:46
Nesterasa amintire ii vom pastra in gand! Cinstiti pe toti aceia care au iesit din rand. Doamne , odihneste-i pe parintii care au iesit din rind. Lacrimi si flori, pentu ei pe tristele morminte. Tare m-a impresionat:((
Omagiu unui necunoscut.
- de
abbilbal
la: 01/10/2008 17:15:44
Dumnezeu să-l ierte şi să-i acorde binemeritata atenţie. Odihnă şi linişte, linişte şi odihnă.
Mi-am permis o clipă de meditaţie.
|
![]() |
tatal tau traieste deci :)