te provoaca sa gandesti
| recomandari: | Photoree - The collaborative image recommendation system |
| Ghidoo.ro - Descopera internetul interesant! |
Celalalt exista si e bine sa-l asculti
de 1brasovean la: 06/10/2008 07:35:08voteaza:
"Vintila Mihailescu: Mai presus de toate, cred ca m-a invatat sa ascult. Practica principala a antropologiei trebuie sa fie sa stii sa-l asculti pe celalalt. Pare de o banalitate totala, dar credeti-ma ca nu e. Daca am avea rabdarea si arta de a-l asculta pe celalalt, am vedea ca oricine ar fi celalalt, o parte de dreptate are, are un punct de vedere de care trebuie tinut cont. Nu pentru a fi neaparat urmat, dar pentru a ajunge la niste concluzii, a putea ajunge la un spatiu public, la o dezbatere publica, la un proiect comun. Trebuie sa incepi sa-l asculti pe celalalt, sa-l creditezi ca are ceva de spus. Daca din capul locului spui "Tu sa taci, ca eu stiu mai bine", atunci am oprit dialogul inainte de a incepe. Orice comunicare, de la cea personala la miza publica, trebuie sa fie prima lectie a antropologie. Celalalt exista si e bine sa-l asculti."
http://www.hotnews.ro/stiri-cultura-4644457-vintila-mihailescu-spunem-suntem-tara-europeana-drept-dar-comportam-comunitate-rurala-din-fundul-dobrogei.htm
http://www.hotnews.ro/stiri-cultura-4644457-vintila-mihailescu-spunem-suntem-tara-europeana-drept-dar-comportam-comunitate-rurala-din-fundul-dobrogei.htm
comentarii (17):
brasovene,
- de
GloriaVictis
la: 06/10/2008 10:02:56
ca ascultarea e cruciala, n-are nimeni cum nega sau contrazice.
interesant cred ca e sa incercam sa intelegem de ce uneori ne iese si alteori nu... depinde de starea noastra? de subiect? de interlocutor? eu pe ala care-mi zice ca reuseste tot timpul nu-l cred. Uite, mie uneori nu-mi iese nici in contextul profesional (si iti poti imagina ca nu-i un handicap acceptabil in cazul meu :((
mii de cursuri, carti, articole, specialisti pe tema asta... dar eu inca nu m-am dumirit exact-exact ce-mi blocheaza ascultarea... mai sapam
interesant cred ca e sa incercam sa intelegem de ce uneori ne iese si alteori nu... depinde de starea noastra? de subiect? de interlocutor? eu pe ala care-mi zice ca reuseste tot timpul nu-l cred. Uite, mie uneori nu-mi iese nici in contextul profesional (si iti poti imagina ca nu-i un handicap acceptabil in cazul meu :((
mii de cursuri, carti, articole, specialisti pe tema asta... dar eu inca nu m-am dumirit exact-exact ce-mi blocheaza ascultarea... mai sapam
1brasovean
- de
Areal
la: 06/10/2008 10:45:50
In functie de cat de interesant pentru mine este subiectul dezbatut sau relatat, ascult cu o ureche.....sau cu amnadoua, de aceea avem atentie distributiva.
munteanu rodica,
- de
1brasovean
la: 06/10/2008 10:52:39
am copiat aici paragraful [si sursa] doar pentru placerea de a imparti una din cele mai sanatoase interventii din spatiul public pe anul in curs.
GloriaVictis,
- de
1brasovean
la: 06/10/2008 10:58:32
cred tot mai mult si de mult timp ca puterea de a asculta este o capacitate ce merita sa ne-o educam, e ca un muschi ce trebuie intarit zi de zi, cum si surasul ori zambetul ar trebui sa fie uneori.
as mai zice, chiar daca gresesc: ascultarea amestecata cu empatie este perturbanta, mai ales in context profesional, ca, - de! - trebuie sa luam decizii.
as mai zice, chiar daca gresesc: ascultarea amestecata cu empatie este perturbanta, mai ales in context profesional, ca, - de! - trebuie sa luam decizii.
Areal,
- de
1brasovean
la: 06/10/2008 10:59:42
ce spui tu crez ca e 'ascultarea activa', cand esti acolo, zici, 'da?', 'aham', etc... dar pe fond poti fi departe. se practica, e uzual:)
hah!
- de
GloriaVictis
la: 06/10/2008 11:04:40
daca-i fara empatie nu-i ascultare (vorbesc de mine)...
GV, uneori reusesc
- de
1brasovean
la: 06/10/2008 11:12:55
...sa ascult fara far' sa cad in partea [patima?] empatiei.
bun, alteori reusesc sa nu fiu empatic nici cu mine, prilej de copioase autoironii:) - in masura in care vad cum stau, in mod real, apar corectiile necesare. cand nu... mai ratacesc pe campii metafizice o vreme, prilej de consum inutil de resurse.
bun, alteori reusesc sa nu fiu empatic nici cu mine, prilej de copioase autoironii:) - in masura in care vad cum stau, in mod real, apar corectiile necesare. cand nu... mai ratacesc pe campii metafizice o vreme, prilej de consum inutil de resurse.
:|
- de
thebrightside
la: 06/10/2008 11:15:01
teoria o stim toti...
thebrightside,
- de
1brasovean
la: 06/10/2008 11:26:24
...practica ne omoara?:)
eu incep usor-usor sa ma 'nervez cand aud un discurs cu tenta de genul 'tu cand vorbesti cu mine sa taci!':)
-ceea ce se practica la greu in spatiul public mioritic
eu incep usor-usor sa ma 'nervez cand aud un discurs cu tenta de genul 'tu cand vorbesti cu mine sa taci!':)
-ceea ce se practica la greu in spatiul public mioritic
atata vreme
- de
GloriaVictis
la: 06/10/2008 11:32:55
cat empatia inseamna sa incerci sa recunosti/ intelegi starea cuiva de spirit/ emotiile cuiva astfel incat sa-i poti intelege si mesajul mai bine si sa-i poti raspunde cat mai potrivit, cred ca e ok... problemele apar atunci cand treci peste limita asta si preiei emotiile respective...
stii ce ajuta mult? daca ai trecut printr-o experienta similara - practic doar incerci sa te rememorezi pe tine in starea aceea... fara insa a o retrai
de aia as zice ca cu noi insine e greu sa fim empatici :))
stii ce ajuta mult? daca ai trecut printr-o experienta similara - practic doar incerci sa te rememorezi pe tine in starea aceea... fara insa a o retrai
de aia as zice ca cu noi insine e greu sa fim empatici :))
da
- de
thebrightside
la: 06/10/2008 11:43:21
te inteleg.. io ma enervez mai tare cand nici macar nu mi se spune sa tac, ci se vorbeste direct odata cu mine.
astea-s fineturi de conduita sociala care se darama/construiesc in sute de ani (lumina :)). doar generatiile care vin au sansa sa schimbe ceva.
nu cred ca noi s-apucam vremurile alea...
astea-s fineturi de conduita sociala care se darama/construiesc in sute de ani (lumina :)). doar generatiile care vin au sansa sa schimbe ceva.
nu cred ca noi s-apucam vremurile alea...
of
- de
anitzasmile
la: 06/10/2008 13:22:48
daca am reusi intotdeauna performanta asta!mi se intampla nu sa spun, ci sa gandesc asa, ca eu am dreptate din start si ajung sa ma port ca atare :( si ajung sa fiu atat de drastica cu ceilalti incat ma infurii pe mine.chiar si cand se dovedeste ca am dreptate, ma infurii ca nu l-am lasat macar sa vorbeasca :(
asta e un defect al meu, poate daca-l 'pirasc', dispare :)
asta e un defect al meu, poate daca-l 'pirasc', dispare :)
***
- de
Intruder
la: 06/10/2008 17:25:59
eu stiu sa ascult, pot spune ca m-am autoeducat...pe bune!
dar...(e si-un "dar") dupa ce ascult, m-apuc si eu sa vorbesc...si de obicei cealalta persoana imi da voie sa vorbesc (chiar daca pleaca sa cumpere paine, sa stranga rufele, sa dea la gaini)...si vorbesc, vorbesc...pana uit ce am ascultat si de ce m-am apucat sa latru!
bon, in final sunt redus la tacere cu o geanta in cap sau un sut in axa...dar se cheama c-am ascultat! :P
dar...(e si-un "dar") dupa ce ascult, m-apuc si eu sa vorbesc...si de obicei cealalta persoana imi da voie sa vorbesc (chiar daca pleaca sa cumpere paine, sa stranga rufele, sa dea la gaini)...si vorbesc, vorbesc...pana uit ce am ascultat si de ce m-am apucat sa latru!
bon, in final sunt redus la tacere cu o geanta in cap sau un sut in axa...dar se cheama c-am ascultat! :P
***
- de
Cri Cri
la: 06/10/2008 18:39:48
"as mai zice, chiar daca gresesc: ascultarea amestecata cu empatie este perturbanta"
ciudat, poate, dar daca nu reusesc sa "intru in mintea" celui care spune ceva, nici n-am impresia ca l-as fi ascultat
culmea!, nici el
am impresia clara ca intre mine si interlocutor se construieste ceva: uneori un tunel, alteori un pod, o carare macar, sau un fir de liana pe care ma dau hutza reusind sa-i ating unele ganduri, ajungand departe rau de altele
sunt si extremele, desigur: cei in gandul carora imi pare ca locuiesc de la inceputul timpului, ca si ceilalti de care ma desparte o mare de ceatza
paradoxul e ca aduce mai mult a pragmatism ascultarea empatica decat folosirea doar a sansei pe care ti-o ofera cuvintele de a intelege, pentru ca pe acestea le compilezi si transformi in informatie doar cu mijloacele tale, nu folosesti oportunitatea de a intregi mesajul si cu mijloacele celuilalt
si atunci ramai doar asa, unul care AUDE, asteaptand mai rabdator sau mai sacait sa-si termine celalalt "discursul"
ciudat, poate, dar daca nu reusesc sa "intru in mintea" celui care spune ceva, nici n-am impresia ca l-as fi ascultat
culmea!, nici el
am impresia clara ca intre mine si interlocutor se construieste ceva: uneori un tunel, alteori un pod, o carare macar, sau un fir de liana pe care ma dau hutza reusind sa-i ating unele ganduri, ajungand departe rau de altele
sunt si extremele, desigur: cei in gandul carora imi pare ca locuiesc de la inceputul timpului, ca si ceilalti de care ma desparte o mare de ceatza
paradoxul e ca aduce mai mult a pragmatism ascultarea empatica decat folosirea doar a sansei pe care ti-o ofera cuvintele de a intelege, pentru ca pe acestea le compilezi si transformi in informatie doar cu mijloacele tale, nu folosesti oportunitatea de a intregi mesajul si cu mijloacele celuilalt
si atunci ramai doar asa, unul care AUDE, asteaptand mai rabdator sau mai sacait sa-si termine celalalt "discursul"
nitel schizo?
- de
maan
la: 06/10/2008 18:44:26
Celalalt exista si e bine sa-l asculti.
dupa ce-am citit tilul, m-am gandit ca-i vorba de 'celalalt' din noi.
ma rog, noi suntem mai multe, da' cica-i limpede sa stem cel putin duali.
dupa ce-am citit tilul, m-am gandit ca-i vorba de 'celalalt' din noi.
ma rog, noi suntem mai multe, da' cica-i limpede sa stem cel putin duali.
1brasovean
- de
thequeen
la: 08/10/2008 19:43:16
exista adevar in ceea ce ai scris tu acolo,numai ca,vezi tu , cand vine vorba de pus in practica e mai greu,cel putin eu,inca sunt la stadiul de a invata sa il ascult pe cel de langa mine...........eu nu am rabdare sa ascult si versiunea cealalta
Si pînă la urmă primesti ceea ce dai.
Cistigă mai repede cei care o iau în linie dreaptă, nu pe ocolite.
Nu e o "banalitate" sa asculti pe cel de lingă tine, dar sunt multi "surzi"si
"orbi" .Si başca au şi convingerea că
sunt singurii ce au dreptate.
De vina-i în primul rînd educatia(cuvintul a fost deja intors pe toate partile)
Pentru mine un om convins că are dreptate reprezintă un om cu multe lipsuri ,incapabil sa facă fată unei comunităti.Un om care opreste timpul în loc.
Nu am deschis înca fragmentul din trimiterea ta, pentru că, am dorit sa-mi spun propria parere caci subiectul este si foarte interesant si de actualitate.