Zvacul

Prolog

Fantastic norii se adună
in reluctiva pace tună
când vreo idee-i disecată
şi-apare un conflict indată

O iau încet cu mici ocheade
ajung apoi la cruciade,
pe taste suliţe se-adună
cu şoricei cântând în strună .

Se mai respect-o perioadă
cu maniere de faţadă,
cu argumente iscusite
se –nţeapă des pe ocolite.

Şi-apoi îşi pierd toată domnia
mergând de mână cu mânia,
inundă peste tot piperul
şi fulgere despică cerul.

Adio,deci concubinajul!
mansarda şi întreg etajul
săriră-n aer,dinamită,
Ea,El au cearta îndrăgită.

ScenaI Cearta

EL:
Invidiat am fost in viaţă
şi criticat de vreo paiaţă
vreau să mă –ntorc in timp pe dată
să mă răzbun pe ofticată.
Mi-ar lua o lună jumătate
de povestit a' ei păcate,
strâmbă din nas şi totu-i pute
face effort ca să discute,
dar pe la colţuri şuşoteşte
manipulează,-mbrobodeşte.
O pun la stâlpul infamiei!
s-astupe toţi gura prostiei
cu vârf să-i răsplătească sârgul
şi-obrazul ei scârbească târgul!
Să aibă parte de petreceri
doar cu-a manelelor luceferi
sa ştie o mulţime-ntreagă
că dintre toţi mi-i cea mai “dragă”!
Contabilii s-o jecmănească,
la avocaţi s-o facă plească,
să vin-apoi să-mi pupe mâna
cu nasu-n jus ,nu ca stăpâna!

EA:
Bă,tu libarcă nensemnată!
cum poţi jigni o mândră fată
şi-o pui la stâlpul infamiei?
La tine e …culmea prostiei!
O tânără-om de afaceri,
ce are pretutindeni vauceri
nu se coboară-n pleava străzii,
să fie ea esenţa prăzii!
In mintea ta îngrămădită
nu vezi femeie fericită
decăt vreuna-ţi cărând trena,
din parte mea…ai anathema!
Ai fost iertat de multe rele
şi-acum dezbaţi greşeli de-a’ mele,
Eu cand te-aş izbi cu-adevărat
Tren ai zice că te-a …tamponat!
A’ tale multe analize
se vor sfârşi prin dialize,
aspectul tău este haotic
asupra mea,n-ai chip hypnotic!
Ce te tot învârţi în jurul meu?
stiiu…că ai dori să-ţi fiu trofeu!
ţi-o spun cu ferma mea figură
c-ai doar o şansă:taci din gură!

Scena II Regretul si împăcarea

EL:
De ce aşa uşor îmi clatin
convingerile de priatin?
Am oare eu infect orgoliu
s-aşez peste amici linţoliu?
Ştiu !...răzbunarea e urâtă
şi supărarea mi-i pârâtă.
tot ce am spus să se întoarcă,
să rezistăm cu toţi în arcă!
Să-ţi facă bine avocaţii
contabilii fure pe alţii,
Obrazul tău să-nveselească
in haină pură şi domnească!
Bârfeste-mă!...dar doar de bine!
că totuşi …ştii…că ţin la tine.
Muzică-aleasă… te imbete!
de pe Youtube cu-a’ lui vedete!
Să stie de-azi o lume-ntreagă
că dintre toate…tu-mi eşti dragă!

EA:
Uimită ma gândesc la tine
şi recunosc că mi-i ruşine.
Cum naiba mi-am pierdut măsura
lăsând aşa slobodă gura?
Cu trena fui răutacioasă
că numai noi o-avem…dar lasă!
Nu mi-ar displace,de-ai căra-o,
pe-a mea şi-n mână ai purta-o!
Retrag acuma anathema
ca-i clar,e depăşită tema.
De s-o mai întâmpla vreodată
reţine că…nu-s ofticată!
Retrag acuma şi libarca
fin'ca dădea pe-afară barca,
s-ai parte deci de sănătate,
iertate fie… mici păcate!

Epilog

Incântat de audienţă
bufonul face…o reverenţă.