Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

Omor patriotic, de-aici sf. Constantin, apoi si Elena. Mama lor!


de Cezar Pricop la: 05/07/2004 13:46:00
modificat la: 06/07/2004 23:38:22
taguri: Proza_scurta Scenarii 
voteaza:
1) Actul unu; "Semnele" mele, (in)semnele lor.
Ajung pe nerăsuflate la uşa aceea dintre etaje, de pare că ascunde vreo debara, ceva, şi nu un întreg complex de încăperi. Nu sun încă, mă uit să văd "semne", să mă asigur că e uşa care trebuie. Pe interfon văd o minusculă cameră video de supraveghere pe care nu o observasem data trecută. Încerc să n-o privesc direct. Ştiu că nu e bine să priveşti ca neghiobul în obiectiv. Uite un "semn", îmi zic, l-am găsit!, exclam, e o zgârâietură simetrică în gipsul de deasupra interfonului. Sun. Dar nu se aude nimic. Mai sun o dată. O fi defectă soneria? Tot nimic. Ţin butonul cu degetul apăsat. Sunt nesimţit? Deodată difuzorul vibrează şi mă sperii. Roşesc instantaneu de impertinenţa mea.


2) Doi; Dialogul. Suntem, dar el nu recunoaste; de-aici Crucea.

– Da. Pe cine căutaţi?
Sec.
– Pe Roberto.
– Care Roberto?
– Am fost ieri cu el aici, nu mă recunoaşteţi?
– Noi nu cunoaştem nici un Roberto. Cred că aţi greşit adresa.
Mă uit în camera video.
– Nu se poate! Doar am intrat aici cu el, aici în dreapta …
– Domnule, nu m-aţi auzit? Aţi greşit adresa!
Şi zgomotul de fond al difuzorului încetă. Năuc, mai sun. Apăs degeaba, nu se mai aude nimic.
Mă uit în jur să văd "duhurile". Prind un curaj exasperat şi las un semn lângă celălalt semn. Scrijelesc o cruce cu căciuliţa de la “î” deasupra. Folosesc cheile casei pe care le ţineam în buzunar, în palmă. Strada mea.


3) Mereu plouă.

În stradă plouă exact ca ieri. Oare visez? Ce-ar fi acuma dacă mi-ar spune şi Mircea că nici el nu ştie de nici un Roberto, că nu i-am povestit niciodată de el. Mi-e teamă să mă gândesc mai departe.

4) Locatie; (a)locatie.

Unde mă aflu!?


5) Răspuns. "a" mic: domestic sau urban.

În România lor, a celor ce-o apără de duşmani. Iar or fi încercat să mă racoleze, să mă verifice, să mă facă de-al lor, sau mai ştiu eu ce anume au vrut. Vor să fie în/cu activitate. Dar de unde să fi ştiut totuşi că anunţul din ziar a fost al meu?, sau poate că nu m-au vizat direct pe mine, poate că au lucrat aleatoriu. Am picat ales de sorţi. Le trebuia un om care se îndeplinească “o treabă”. Anunţul meu a venit la momentul potrivit. Dar de ce eu? E greu să crezi că “ei” lucrează la întâmplare, ceva trebuie să fi fâsâit. Ce să fie, cine să fie? Să fie domnul V.? El e singurul care mi-a intrat în casă în ultimul timp. Poate că el mi-a plasat vreun microfon şi a ştiut şi m-a recomandat. Dar am picat. N-am corespuns. Cu siguranţă că domnul V. va trebui să-mi răspundă la câteva întrebări.


6) Răspuns. "b" mic: patriotic, de aici Ţărâna unora.

Ehei, unde să fiu, în ţara lor, unde altundeva?, în patria lor cea cu p-ul mare pe care tot o apără; şi-o apără, şi-o apără, şi cu cât o apără mai mult cu atât se simt şi mai obligaţi s-o apere şi mai mult că altfel şi-ar pierde credinţa şi un om fără credinţă e ca un om fără de o anume abilitate fizică, un şomer divin, un "unemployed" al cerurilor, şi-i cumplit să-ţi pierzi ţara din suflet când singurul suflet ţi-e ţara. Înainte de-a fi colbul (şi) praf, ţărână a fost, iar când ţărâna a început să fie prelucrată falic, a devenit ţarnă şi-apoi ţară – un joc al permutărilor numinoase – doar atât? Şi în ţărână m-oi întoarce, murind. De ce nu, ce-am cu ei? – and – şi mie îmi place, recunosc! Dar cu praful şi colbul ce facem fraţilor, ce faceţi voi? Văd că-l presăraţi, mestecând omiletic şi humil din cele degete, în creşteturile şi burţile bătrânilor şi copiilor noştri ne-morţi, ai voştri de fapt, ai ţării, nu?, care chirăie din glasuri şi chiorăie din maţe – şi voi ziceţi că-i semn divin, rigoare, asceză, post: credinţă!, dar adevăratul post e-acela să nu mănânci din respect de Zeu când ai, nu când n-ai de nici unele, dar şi-atunci n-ar fi decât disciplină, fie şi ardoare; adevărata confruntare e să stai în lume şi să ai ispita mereu în faţă, s-o vezi, nu să te retragi strategic în scorburi şi în veşminte cu sclipici fain însăilat şi să te îngrijorezi că m-aş putea uita sub fusta Marii Curve, pe care, voi, când o vedeţi în Apus, când o găsiţi în Răsărit – oriunde, numa şi numai să fie undeva!; dar uit: e mobilă şi imprevizibilă, desigur. Voi ştiţi!
comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

comentarii (0):

Nu exista comentarii

Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...