|
te provoaca sa gandesti
La început a fost nimicul, de plictiseala amorţit,
Asculta-un sunet mut, De un arcuş încremenit pe o vioară fără trup, Lumina vidă ce luceşte-n asfinţit. Regatul fără soare ecoul îl aşteaptă. Cuvântul prinde-n mâna dreaptă Frânturi de nefiinţă Răsfrânte într-o oglindă. Mişcarea s-a născut întru Cuvânt Zborul începe însă din mormânt, Răceala humei naşte viaţă! Sfârşitul e doar poartă către început, Iar începutul e răsfrânt Pe-un portativ fără de filă… Cuvântul ţine-n mână cioburi de viaţă, De vise muribunde. Căci măreţia a fost creată, Din strălucirea norilor furată… de Necula Andra Gabriela (cls. a XII-a D) *in varianta originala :)
comentarii (10):
ei!?
- de
maan
la: 03/11/2008 13:34:08
am o curiozitate: cand vorbiti voi la romana despre facerea lumii, cosmogonie, alealea?
***
- de
la_inceput
la: 03/11/2008 13:39:01
nu vorbim despre "facerea lumii, cosmogonie, alealea" :) ; lectiile sunt cele din programa de bac :( ...
am scris parerea mea despre inceputul vietii :), fara o tema impusa sau discutata la ore. sper sa va placa :)
*****
- de
proletaru
la: 03/11/2008 13:45:15
foarte tare!
***
- de
maan
la: 03/11/2008 13:57:19
adica pana in clasa a XII-a n-ati studiat asa ceva???
„La-nceput, pe când fiinţă nu era, nici nefiinţă, Pe când totul era lipsă de viaţă şi voinţă, Când nu s-ascundea nimic, deşi tot era ascuns… Când pătruns de sine însuşi odihnea cel nepătruns. Fu prăpastie? Genune? Fu noian întins pe apă? N-a fost lume pricepută şi nici minte s-o priceapă
Scrisoarea 1 de Mihai Eminescu
- de
la_inceput
la: 03/11/2008 14:56:21
am discutat-o la ore, nu mai stiu in ce clasa, cred ca in a 9-a sau a 10-a, in fine si uitasem de ea pana acum, cert este ca nu am discutat-o pe toata, ci doar prima parte, asa ca nu, nu m-am inspirat din Eminescu daca asta vreti sa insinuati :)
pur si simplu imi place sa scriu, pot face din orice o poezioara, de la politica,pana la internet :) ; acum eu nu pot spune ca sunt cele mai reusite, insa daca intelegi mesajul poti sa o percepi ca pe o creatie draguta, poate diferita :)
"Scrisoarea 1"
- de
Intruder
la: 03/11/2008 15:25:55
...nu exista la Eminescu asa ceva!
SCRISOAREA I nu 1 ( m-am grabit :( )
- de
la_inceput
la: 03/11/2008 15:32:53
SCRISOAREA I
Când cu gene ostenite sara suflu-n lumânare, Doar ceasornicul urmează lung-a timpului cărare, Căci perdelele-ntr-o parte când le dai, şi în odaie Luna varsă peste toate voluptoasa ei văpaie, Ea din noaptea amintirii o vecie-ntreagă scoate De dureri, pe care însă le simţim ca-n vis pe toate. Lună tu, stăpân-a mării, pe a lumii boltă luneci Şi gândirilor dând viaţă, suferinţele întuneci; Mii pustiuri scânteiază sub lumina ta fecioară, Şi câţi codri-ascund în umbră strălucire de izvoară! Peste câte mii de valuri stăpânirea ta străbate, Când pluteşti pe mişcătoarea mărilor singurătate! Câte ţărmuri înflorite, ce palate şi cetăţi, Străbătute de-al tău farmec ţie singură-ţi arăţi! Şi în câte mii de case lin pătruns-ai prin fereşti, Câte frunţi pline de gânduri, gânditoare le priveşti! Vezi pe-un rege ce-mpânzeşte globu-n planuri pe un veac, Când la ziua cea de mâine abia cuget-un sărac... Deşi trepte osebite le-au ieşit din urna sorţii, Deopotrivă-i stăpâneşte raza ta şi geniul morţii; La acelaşi şir de patimi deopotrivă fiind robi, Fie slabi, fie puternici, fie genii ori neghiobi! Unul caută-n oglindă de-şi buclează al său păr, Altul caută în lume şi în vreme adevăr, De pe galbenele file el adună mii de coji, A lor nume trecătoare le însamnă pe răboj; Iară altu-mparte lumea de pe scândura tărăbii, Socotind cât aur marea poartă-n negrele-i corăbii. Iar colo bătrânul dascăl, cu-a lui haină roasă-n coate, Într-un calcul fără capăt tot socoate şi socoate Şi de frig la piept şi-ncheie tremurând halatul vechi, Îşi înfundă gâtu-n guler şi bumbacul în urechi; Uscăţiv aşa cum este, gârbovit şi de nimic, Universul fără margini e în degetul lui mic, Căci sub fruntea-i viitorul şi trecutul se încheagă, Noaptea-adânc-a veciniciei el în şiruri o dezleagă; Precum Atlas în vechime sprijinea cerul pe umăr Aşa el sprijină lumea şi vecia într-un număr. Pe când luna străluceşte peste-a tomurilor bracuri, Într-o clipă-l poartă gândul îndărăt cu mii de veacuri, La-nceput, pe când fiinţă nu era, nici nefiinţă, Pe când totul era lipsă de viaţă şi voinţă, Când nu s-ascundea nimica, deşi tot era ascuns... Când pătruns de sine însuşi odihnea cel nepătruns. .......
***
- de
maan
la: 03/11/2008 17:52:53
am discutat-o la ore, nu mai stiu in ce clasa, cred ca in a 9-a sau a 10-a, in fine si uitasem de ea pana acum, cert este ca nu am discutat-o pe toata, ci doar prima parte, asa ca nu, nu m-am inspirat din Eminescu daca asta vreti sa insinuati :)
si daca te-ai fi inspirat din eminescu ce? si el s-o inspirat din atatia. eram doar curioasa cand ati discutat de miturile cosmogonice.
maan
- de
la_inceput
la: 03/11/2008 18:15:41
:(( nu mai tin minte cand am invatat, cred ca in clasa a 10 ca in a 11 a nu am facut eminescu :)
|
 loading... |
Ascult-un sunet mut,
E un arcuş încremenit pe o vioară fără trup,
Lumina vidă ce luceşte-n asfinţit.
Necula , varianta finala ( prima strofa a fost modificata , restul neschimbat)