despre constiinta - patinaj

Aaaa...e un singur moment, la inceput... cand poa sa plece... ori ”furisul” se poate produce si mai incolo... ba chiar oricand...? ..Deh... un pasaj secret stiut doar de cativa connaiseuri... ori pile la aia cu carantina...:)

"ti-ar putea fi rusine sa fii fericit de unul singur."
Nu cred ca poate sa fie cineva fericit
de unul singur.Sau nu pentru mult timp.
Dar...mă contrazic spunîndu-mi că fericirea este ceva atît de intim încît nici nu mai realizezi dacă eşti singur.
Dar nu cred că are ceva comun cu situatii limită.(Oricare ar fi, nu doar cea descrisa de tine)In astfel de situaţii fiecare va gîndi şi acţiona dupa caracterul lui.Indiferent de pregătire sau statut social.Situaţiile limită au darul de a scoate ce este mai bun din om ,dar, nu de puţine ori
pun în evidenţă şi partea lui întunecată.

Situatiile limita scot in evidenta caracterul omului.

Si poti pleca "linistit" din zona in carantina, daca acasa ai niste probleme la fel de dureroase.

"ti-ar putea fi rusine sa fii fericit de unul singur."

dar daca nu esti singur si dincolo te asteapta mama, tata, rauri repezi, mori de vant...???
nu stiu de ce zici "despre constiinta"...molima e din cauza mea?
cred ca-i despre sacrificiu; ei bine, eu nu-s Maica Tereza, sa ma sacrific pentru o cauza straina mie si alor mei.
deci, pas.

Depinde. Exista riscul de a contamina la randul meu pe altcineva, parasind orasul?

Daca nu, cu toata sinceritatea... as pleca (pe furis, pe nefuris).

Pentru ca oricum, traim sau nu impreuna dar murim singuri. Nu vad cum o moarte "la comun" ar insemna altceva.

Situatiile limita scot in evidenta caracterul omului.

nu mereu. la pariu ca eu, in situatii limita si pe muchie de cutit - as deveni mai caine decat sunt.

personajul de care va vorbesc io acilea, isi insceneaza fuga din oras (nu, nu risca sa contamineze pe altii) doar ca sa fie cu femeia iubita.
intre timp se inroleaza in echipele sanitare si afla ca doctorul care le coordoneaza este si el in aceeasi situatie, dar nu-i trece prin cap sa plece.
isi reevalueaza pozitia si decide sa ramana.

"am crezut intotdeauna ca sunt strain de orasul asta ca n-am nicio legatura cu voi. dar acum, cand am vazut ce-am vazut, stiu ca locul meu e aici, ca vreau ori ba! povestea asta ne priveste pe toti!"

constiinta e un atribut al ratiunii, dragostea nu
dupa textul confei as fi zis ca Intruder mai sus: daca nu-s medic ci contopist la tribunal, desigur ca plec fara sa privesc inapoi
aaa, dar explicatiunea "a ramas pt femeia iubita" schimba radical perspectiva
pentru ASTA as ramane, iar daca tot am ramas as cauta sa ma fac si de folos cumva
dar sa nu uitam ca n-are aface constiinta aici

seamana a film american. sorry, tovarasa (n/are alta conotatie, decat ca cand fui io la scoala se zicea "tovarasa") :P

nu a ramas in oras pentru femeia iubita!
a vrut sa fuga din orasul lovit de molima, la femeia care-l astepta acasa!

seamana a film american.

seamana doar a roman francez scris de careva care-a primit premiul nobel pentru romanele sale-n ce-a scos la lumina constiinta umana, in fata absurdului existentei.

eu am inteles ca a avut de ales in a ramane in focarul epidemiei si a pleca de-acolo pentru femeia iubita! (iubita fiind in afara zonei de pericol, in alt oras) - un sacrificiu gen Mesterul Manole!
...cum e??

OK, nu mai zic de filme! :))

eu am inteles ca a avut de ales in a ramane in focarul epidemiei si a pleca de-acolo pentru femeia iubita!
dap.

scuze, nu intelesesem
deci plecam, raspuns final :)

eu as fi ramas, exact pentru motivul pe care-l invoca autorul, acela ca n-as fi dormit linistita si n-ar fi putut fi fericita ulterior, stiind ca am fugit cand as fi putut sa ajut. sunt un om loial de obicei, cand ma angajez la o chestie raman pana la final, chiar daca uneori e un chin, chiar daca nu mai cred in demersul respectiv, chiar daca raman ultima proasta standing. de obicei raman ultima proasta standing, asta e una din marile frustrari ale vietii mele. si unul din motivele pentru care urasc munca in echipa si de cate ori pot zic pas la echipe, prefer individual.

zaraza

Citind cartea si eu as fi ramas. Pentru ca m-a convins autorul. Dar judecand la rece si fiind cat se poate de sincer cu mine insumi...

de obicei raman ultima proasta standing, asta e una din marile frustrari ale vietii mele.
cunosc, deja...

dubla

am cazut pe spate. acum dau din picioruse.
:)))

am cazut pe spate. acum dau din picioruse.
:)))
buna gluma.
daca ai 5 ani.

eu n-am citit cartea, chiar vroiam s-o intreb pe maan ce carte e.

si o poti aprecia.
daca n/ai cinci ani.

dpmdv, scenariul tau este prea general pt gustul meu, dar caut sa analizez optiunile:
-daca sunt prinsi in orasul pus in carantina si vor sa fuga inseamna ca sunt CRIMINALI deoarece pot imprastia molima (carantina are scopul ei). Banuiesc ca nu-i testa nimeni la portile orasului ;)
-daca vor sa ramana ca sa dea o mana de ajutor, depinde ce ajutor. Daca este calificat este ajutor! Daca este doar dorinta de purisan...mai mult o sa incurce sau o creasca nr victimelor.

Referitor la intrebare, dpmdv nu este pusa bine...dar in fine, o sa raspund printr-o zicala care-mi place: lumea te iarta daca ucizi, dar nu te iarta daca esti fericit!

nu as pleca atata timp cat ar fi nevoie de ajutorul meu si eu as putea sa ajut.
In ce priveste fericirea, nu cred ca poti fi fericit de unul singur.Ce bucurie este aceea daca nu ai cu cine sa o impartasesti?!

Nu-mi amintesc unde am citit si nici cine a scris.Suna cam asa:
"Ai nevoie de prieteni la bucurie, ca sa razi impreuna cu ei. La un necaz poti sa plangi si de unul singur, pe cand la o bucurie nu , lumea va crede ca esti nebun".

rolia

La un necaz poti sa plangi si de unul singur, pe cand la o bucurie nu , lumea va crede ca esti nebun".

Subscriu,brava:)

e vorba despre Ciuma lui Camus.

merci :). n-am citit nimic de camus, cred ca am incercat, la un moment dat si n-am reusit. poate in viitor.

in fata unui cataclism -si nu i oare acesta exprimarea unei vointe superioare si nu i ciudat ca mai cautam raspunsuri in functie de conceptele "umane" bine/rau, in functie de o morala care in definitiv sfideaza exact exprimarea acestei vointe - singura responsabilitate posibila este cea fata de tine insuti. aici este si capcana lui camus, pentru ca o capcana perfida este:) a spus boala, a prezentat de fapt 'iluzia' sacrificiului. si bietul muritor se da de ceasul mortii incercind sa rezolve o dilema morala, falsa in esenta. vointa superioara spune 'trebuie sa moara orasul asta sau o mare parte din el, eu stiu cine si de ce, cine traieste, cine moare, supune te faptura tremuratoare'. omul spune 'vax albina, am binele, adevarul si morala superioara de partea mea, trebuie sa ramin, sa ma sacrific, sa salvez' de fapt sa fac cea mai stupida concesie vanitatii. dar capcana lui camus se inchide apoteotic abia cind complica totul prin prezenta femeii iubite respectiv prin adevarata dilema sau problema pe care o ridica. imi pot asuma nefericirea personala, constient asumata prin fuga de la locul dezastrului, pentru fericirea celui pe care il iubesc? adica inainte de a fi salvatorul sint eu fauritorul?

..provocarea mi s-ar parea, dincolo de carte....sa raman in oras PENTRU femeia iubita, desi as avea, doar eu, insa....posibilitatea de a pleca... Asta, si in contextul "fericirii" de unul singur au ba...

rupand pamantul

cineva trebuie sa salveze si sa perpetueze specia

mie asta nu mi pare provocare ci singura optiune posibila.

Zici?...In teorie, da...dar...concret? Viata... ea... viata... ea... Pentru ca e o sansa tare mare sa repausezi acolo. Instinctul de supravietuire iti deschide, uneori, nebanuite cai...si alegeri. De aceea... concret... mie, totusi, mi se pare o provocare...intr-o intersectie de posibilitati.

tinand cont ca nu am cetit cartea, nu am inteles cum devine treaba. la cele cateva randuri scrise de tine in enunt am reactionat dupa cum ai vazut :)
daca intrbarea nu e de full action thriller asa cum pare, imagineaza/ti ca mi/s intr/o clasa primara si zi/mi pe indelete :D ce se da si ce se cere?

just, pertinent punct de vedere. ai spus femeia iubita ai spus instinct de consevare. mie exact acel instinct mi ar spune sa ramin. mno, nu pot dezvolta subiectul, detest sa rostesc cuvinte marete, in teorie, in practica as ramine. pot sa pierd orice, suport orice dar nu sa traiesc stiind ca am lasat o sa moara si mai ales ca am putut eu sa aleg asta.

Bon, deci ramane stabilit.... Pentru tine alegerea e clara, indubitabila... pentru mine ramane o provocare.:)

se spune ca altruismul este o forma anume de egoism...

Oare se poate trai cu gandul ca un om s-a stins din cauza ta? Indirect din cauza ta. NU ma refer la situatia in care l-ai omorat.

(in general) nu po' sa fug. am o voce tembela in cap care-mi zice: da, sigur, du-te, nicio problema. da' stii ca daca treaba se impute, va trebui sa dai socoteala pentru treaba asta, nu?'

ultima proasta standing e o sintagma prea adevarata. mi s-a intamplat de cateva ori bune sa regret ramanerea. sunt 'locuri' din care uneori chiar tre' sa te cari in scop de a creste, chiar daca asta insamna sa ignori baneru' ala cu principiul scris cu litere mari, care ti se balangane in fata ochilor.
nu vorbesc de situatia descrisa de tine, maan, nu stiu ce as face intr-o situatie ca asta.
la fel cum nu stiu daca as putea ucide un om. poate as ucide - avand in creieras suficiente becuri stinse concomitent...

Se ucide, nu-l ucizi....dar o face din pricina ta. E problema lui doar?

fa si-o schema, ca sunt cam hai azi :))

comentariul meu n-a fost raspuns la al tau. :))
acum am vazut ce-ai scris tu.

cred ca exista oameni care pot trai cat se poate de linistiti cu gandul ca cineva a fost ucis "indirect" de catre ei.

io una as lua-o pe campie garantat. am o constiinta de sine - fir-ar a vantului sa fie - extrem de alerta. care contabilizeaza tot tot tot. si apoi vine cu dosarele la semnat. :((

Vorbeam de o situatie teoretica. De neinchipuit situatia reala...

cum reactionezi in situatii limita poti stii doar cand se iveste prilejul.

n-as pune bombe pentru nici o cauza, n-as pune mana pe pusca sa omor doar pentru ca cineva ii considera pe cei din transeea din fata dusmani, n-as protesta in virtutea faptului ca toata lumea e impotriva acelui lucru, n-as face nimic care sa-mi puna "tribul" in pericol cu buna stiinta.
as sari insa in ajutorul unui prieten, as risca orice pentru cei pe care ii iubesc.

Depinde mult ce se intelege prin "lumea are nevoie" de mine.
Pentru ca "lumea" mea e acum limitata la ai mei si in general in situatiile de criza prin care am trecut au fost implicati. S-a intamplat sa fac fata mai mult sau mai putin onorabil, sau deloc.
Am invatat ce e responsabilitatea de una singura, chinuitor. M-am risipit grotesc si m-am culpabilizat aiurea.
Sa zicem ca acum as face ceea ce trebuie, ceea ce "se cuvine" doar in masura in care ei n-ar fi afectati, cu riscul de a merge mai departe cu o constiinta incarcata.
Sa nu se intelega de aici ca n-as fi o proasta idealista, ci doar ca fac eforturi sa nu fiu.

sau cum zicea om, analizam optiunile.

sa zicem asa...

ma intorc in oras, contractez boala si mor fara sa fi ajutat pe nimeni...
e doar literatura...viata complica foarte mult lucrurile. Alegi fara sa stii ce te asteapta de fapt...

Exceptiile confirma regula. Avand in vedere ce am scris mai sus, te absolv de vina virtuala...La urma urmei ai judecat conform cu situatia ta prezenta...arunc eu o vorba...e firesc sa te intorci la femeia iubita.