Coborâş

Mai cobor câte-un cuvânt spre inimă
şi-un înţeles iluminat spre gând
mereu cobor,

Sub tălpi chiar mai scrâşneşte
câte-o umbră rejetată din pupilele
mele rănite recent.

Ar mai fi de spus câte ceva
mi se pare,dar cuvântul e mic
şi nu-i înstare să-mi dilate
înserarea ca să-ţi ating
din nou obrazul,blând.

Parcă aş sta într-o gară
şi trenul întârzie...
Îmi pun gratiile mâinilor
la ochi să nu-mi evadeze inima.

Si mai cobor.