Despre umor - cu Andrei Plesu

"(...) într-o foarte mare parte, umorul ţine de natură, de firea omului. Unii, pur şi simplu, nu au umor.
În măsura în care se poate spune despre mine că am umor, cred că acesta este o trăsătură a naturii mele. Dar exercitarea umorului este, în cazul meu cel puţin, o strictă formă de politeţe.
Îmi place să bine-dispun oamenii şi mi se pare esenţială pentru dialog şi bună-convieţuire o anumită formă de bună dispoziţie.
Într-o atmosferă de bună dispoziţie - nu de veselie isterică sau de chicoteală infantilă - omul este şi tolerant, şi creativ.
De aceea cred că umorul este una din cele mai preţioase stări lăuntrice pe care poţi să le ai.
Din păcate nu reuşesc asta tocmai cu cei apropiaţi. Cînd ies din lume tind să devin morocănos.
Fie din epuizare, fie dintr-o insuficienţă interioară... Regret asta. E una din înfrîngerile vieţii mele private.

Altfel, sînt sigur că, dacă umorul ar deveni o virtute obligatorie pentru a deţine o funcţie publică, lucrurile ar merge mult mai bine în România.
Lumea noastră politică are umor doar cînd nu vrea."

(sursa: LiterNet)