A fost vorba de un cerc vicios

- Eram cu Grasu’ la Universitate cand a inceput sa ninga de ne-am bagat amandoi capul in guler. Grasu’ nu e chiar atat de gras, dar l-am poreclit asa preventiv, inainte sa ii vina lui ideea de a ma porecli pe mine Grasu’. Evident, nu pot fi doi grasi, pentru ca nu ar avea haz. Plus ca s-ar creea confuzi. Bunoara daca am merge pe la Eveline si ea ar striga « hai, grasule, ca tu urmezi » si ne-am ridica mandoi, cum ar fi ?

- Te rog frumos sa continui, mai dobitocule!

- Asa, ma scuzati, si a inceput sa ninga. Ningea ca in povesti, cu fulgi mari…albi...rectangulari. Copii au inceput sa se bucure. Nu mai radeti ca nu are nici o legatura cu ce credeti dumneavoastra, rectangular inseamna ca erau mai patratosi, asa...Si eu m-am intrebat ce cauta copiii aia nesupravegheati pe strada la ora aceea, care era foarte tarzie. L-am intrebat si pe Grasu’ care s-a uitat la mine de parca as fi fost un idiot, cam asa ca dumneavoastra. Adica vreau sa zic, cum va uitati dumneavoastra la mine acum. Si ningea ca si cum numai pe pamant era frig, dar sus in ceruri era atat de cald incat norii au transpirat si au slabit si s-au transformat in niste nori mai mici care au inceput sa fie purtati de vant incolo si incoace. Pot sa sciu si asta in proces, ca suna frumos ?

- Nu

- Bine. Pot sa va fac un desen ? Ca am talent

- Mai dobitocule, tie nu ti-e mila de tine, ma ? Tu nu-ti dai seama ca te rup, ma ? Am nevoie sa-mi scrii aia ma, da’ dupa aia iti rup mainile, ma dobitocule, intelegi, ma !?!?

- Asa, si pentru ca ningea, s-a facut si frig. Vreau sa zic, mai frig decat prevazusem asa ca Grasu’ a sugerat sa mergem sa bem ceva. Zis si facut. Am cotit in sus, pe Bratianu, si zece minute mai tarziu Grasu’ a venit de la bar cu doua pahare de coniac din ala bun.

- Erati deja in stare de ebrietate ?

- N-as merge atat de departe. As spune ca eram intr-o antistare de non-ebrietate. Dar cu siguranta nu eram deja. De exemplu, Grasu’ era, relativ fata de mine. Dar eu nu eram, fata de el. Deci nu eram amandoi, prin urmare nu eram. Dar am fost in curand, pentru ca dupa ce am terminat cele doua pahare de coniac, m-am simtit dator sa mai comand si eu doua pahare de coniac. Dar Grasu’ e un tip competitiv. Vrea sa fie mereu cu un pas inaintea mea, asa ca a mai comandat inca doua. Mie, insa, nu imi place sa raman dator. A fost vorba de un cerc vicios.

- Cine este Eveline ?

- Eveline...scumpa mea Eveline...este un dezodorizant intr-o toaleta publica, este un scaun liber in metrou, insasi fericirea intr-un sac de piele...sincer nu stiu. Probabil ca e vreo zeita ceva...adica, ai citit si matale Legendele Olimpului, nu-i asa ? Aia cu Hercule, da’ fara Pif. Ar putea sa faca orice in lumea asta, dar ea a ales sa ma faca pe mine fericit. Si inainte de mine pe Grasu’. In ordine alfabetica, intelegeti.

- Te omor, animalule, te omor...

- Si stateam noi in bar, si la un moment dat s-a terminat coniacul. Noi n-am prea crezut, ca tipu’ de la bar ii facea cu ochiul chelneritei, dar am plecat. Noua nu ne place sa stam, daca nu suntem bine primiti. Si ce ne-am gandit noi ? Ia sa tundem noi niste gazon, ca pe frigu asta...e pacat de Dumnezeu. Stii si matale cum e, cand vine toamna si trebuie sa culegi porumbul. Si am plecat tinandu-ne de brat, si afara tot ningea, ca intr-un film despre craciun. Felinarele bolnavicioase degajau un feeric miros de urina si indragostitii se imbratisau cu patos, doi cate doi. O femeie a cazut si noi am ras, dar nu fost misogini sa o ajutam sa se ridice, ca poate si singura. Grasu’ a venit cu ideea sa facem ingerasi de zapada, cum a vazut el intr-un film, dar ne-am decis sa mai asteptam pana cand va fi fost zapada.

- Ati consumat substante stupefiante ?

- Nu, doamne fereste ! Psihotrope.

- Te omor, animalule, iti rup picioarele!

- Va rog sa nu mai bateti cu pumnul in masa ca ma doare creierul. Si am mers noi pana la cineva al carui nume l-am uitat complet, va spun de pe acum, si nici nu mai tin foarte bine minte cum am ajuns acolo. Cred ca cu un taxi. Apropo, daca il gasiti sa il rugati pe domnu’ sofer sa imi inapoieze telefonul mobil ca am niste mesaje de dragoste in el care nu priveste pe nimeni. Si ce credeti ? Nu era nimeni acasa. Noi ne-am mirat. Ne-am uitat in sus, la geam – era lumina. Am sunat la usa. Nimic. Am sunat la telefon. Ma rog ,Grasu’ a sunat pentru ca, dupa cum stim deja, eu nu mai aveam telefon. I-a raspuns un tip care a promis ca ii suceste gatul daca se mai ia de fi-sa. Grasu’ s-a intrebat atunci daca a format un alt numar din agenda, sau a gresit numarul de-a binelea. Nu mai era vreme de pierdut. Am decis sa ne intoarcem la bar. Eram prin Piata Revolutiei, cand m-am simtit ca un erou de parca spiritul strabunilor mei ma poseda si simteam cum gloantele tiranilor imi sfarteca trupul. De asemenea simteam nevoia de a defeca si Grasu’ a sugerat sa ma duc dupa monument. Asta a fost cam abstracta, pentru ca monumentul era rotund si practic in orice loc as fi fost in spatele lui, daca priveai de unde trebuie.

- Esti un huligan ! Un animal !

- Pai nu, ca nu ar fi observat nimeni, numai ca Grasu’ s-a cocotat pe monument si a incepu sa imi faca poze cu telefonul si radea foarte tare. Numai atunci s-a sezisat patrula de jandarmerie. De parca n-ai avea voie sa faci poze la monument ! De unde stiau ei ce faceam noi acolo? Pai d’aia nu avem turism ca vine unu, face o poza si hop , actele la control!

- Ce se intampla aici ?

- Permiteti sa raportezi, sa traiti ! Am prins un criminal, un huligan ! A consumat droguri, si alcool si a apelat sa serviciile prostituatelor si a agresat niste fete pe strada, a distrus bunurile publice si a insultat organul in exercitiul functiunii.

- Asta-i fi-miu, dobitocule !

- Aoleu, ma scuzati, nu am stiut ! Imi cer mii de scuze.

- Tati, ia uite ce desen frumos am facut pe procesul verbal.

- Il punem pe frigider, tati, il punem pe frigider.