Îţi pot trăi tăcerile slovă cu slovă
Fără să întreb de ce le-ai lăsat singure şi oarbe
Între ferestrele mele cu revelaţii inutile

Aş putea lăsa toate străzile să curgă între noi
Până ce ni se vor împăienjeni ochii
De atâtea intersecţii în care n-am ajuns

Şi toate cuvintele neinventate atunci
Ar putea răsări printre lespezi
Cruţate de timpii în care-am păşit

În schimb, am să uit lumina albă
Am să-mi uit inima în umbra podurilor
Şi ochii sub piatra muşcată de nimicuri

Am să desenez visul acela într-o zi ceva mai însorită
Şi-am să-l atârn deasupra patului
De moarte