-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

SURORILE ALBU


de adynet1 la: 07/12/2008 21:33:43
modificat la: 21/01/2009 21:44:45 arata originalul
rezumat: La curte - Cap 15
voteaza:
SURORILE ALBU (1)

Marta şi Lucreţia Albu împarţeau garsoniera de la parter, veşnic umbrită de prunul uriaş care dădea un aspect monumental banalei alei din mijlocul curţii.
O bună parte din timp le-am considerat nişte fiinţe stinse, nesemnificative, ce aveau un rol de decor şi nu mai mult , pe scena dramelor curţii…Le salutam politicos privindu-le ţinuta demnă, puţin rigidă, ce le făcea să semene între ele, deşi una era blondă şi înaltă iar cealaltă brunetă şi scundă.
Nu întotdeauna-mi răspundeau, uneori pentru că erau distrate, alteori pentru că se cam fereau de societate.
A trebuit acel pahar cu zahăr pe care Lucreţia veni să-l restituie mamei mele, pentru a constata cât pot uneori aparenţele să inducă în eroare…
- Bună ziua , uite v-am adus zahărul înapoi…
- Să ştii că mă superi , reacţionă mama, sincer.
- Doamnă , nu e-n firea noastră să rămânem datoare cuiva aşa că vă rog să mă iertaţi şi să mă-nţelegeţi.
- Cu condiţia să bem o cafea împreună , zâmbi maică-mea şi-i arătă un fotoliu. Era prima oară când Lucreţia ne-a intrat în casă.
Mă foiam pe scaunul din cealaltă cameră cu nenorocita carte de fizică în mâna, încercând cu coada ochiului să reţin din formele acestei femei care sfida cei cincizeci de ani de care se apropia.
Pubertatea aceea nenorocită mă ducea spre acele zone interzise situate între decenţa şi perversitate…Parcă nu mai era acea fiinţa "inţepată" ce-mi defila prin curte, ci o femeie rafinată ce saruta cu pasiune o ţigară încercând prin câteva formalităţi verbale să spargă gheaţa …
Eram fascinat de timbrul puţin aspru al vocii ei grave ce vibra într-un mod ciudat, poate de emoţie…
De fapt, îi auzeam doar glasul ,neatent la cuvinte în timp ce paginile carţii de fizică deveneau din ce in ce mai albe.Unde dracu' dispăruseră literele?
Cuvântul "Paris" mă trezi din visare…
- Da dragă, am trăit cincisprezece ani în Monmartre , eu , Marta şi tatăl nostru, înghesuiţi într-o garsonieră cu pereţii scorojiţi de la ultimul etaj, dar cu geamul acela imens,stii tu, prin care aproape că atingi cerul. Fusese atelierul unui pictor…
- Înteleg ca asta a fost prin anii '52-'53, spuse mama facând o mică socoteală
- Da, în '52…Dizgraţiat ca "mic burghez", tata a reuşit să ne salveze pe toţi, mituind cu două apartamente pe unu' Dumitrescu, care ne-a aranjat paşapoartele.
Parisul ne ameţea...Ne plimbam în neştire pe strazi, încercând să ne asimilam în noua societate.
Tatălui nostru îi era mai greu. Bolborosea într-una de avutul pierdut, de "cocoşeii" de aur îngropaţi nu ştiu pe unde, de închisoarea ce-l aştepta dacă nu fugea şi în cele din urmă, de mama ce n-apucase să ne vadă mari şi să-l apere de singurătate. După vreo patru ani , inima-i cedă iar noi am rămas singure , cu foarte puţine rezerve în pretenţiosul "oraş al luminilor"…

Mă fascina povestea…Încercam să mi-o închipui pe Lucreţia mai tânăra cu 20 de ani, în rochie de mătase colorată, cu o eşarfă în vânt , aşa cum vazusem într-un jurnal franţuzesc cu manechine, ce ne trecea nouă, puştilor de-atunci, din mână-n mână.
- Pe Bernard l-am cunoscut…
Ehei !... devenea de-a dreptul interesant. Cartea nesuferită era deja pe covor, urechile mele funcţionau ca nişte antene de radar. La naiba cu fizica aia pentru plozi!...

SURORILE ALBU (LUCRETIA)

- Pe Bernard l-am cunoscut la cafeneaua "La Place" care-mi asigura existenţa. Eram chelneriţa şi mă prezentam "Florence" pentru a părea de-a locului.
I-am adus cafeaua ce-o comandase. Mi-a prins mâna într-a lui şi-a sărutat-o. Am încercat s-o retrag dar ţinând-o cu putere, ridică ochii spre mine şi-mi spuse simplu :
- Ce bine că existi !
M-am fastacit şi-am lăsat mâna moale. Se ridică în picioare, mi-o sărută din nou şi dispăru pe uşa cafenelei…

Mama o privea uluită. Când o invitase la cafea nu-şi închipuia că Lucreţia îşi va dezvălui trecutul cu o asemenea dezinvoltură.
Eu, ce să vă spun, încetasem de mult să respir şi tăceam chitic în speranţa că va uita de mine şi va continua pâna la sfârşit.
Dar Lucreţia parcă plutea. Dorinţa de a se destăinui cuiva părea mai puternică decât orice reticenţă pe care în mod normal o ai faţă de un om strain, deci continuă:
- O saptămâna am fixat uşa cafenelei sperând să-l revăd. În minte îmi era întipărită figura lui, cu acei ochii umezi, mari , faţa măslinie, barba îngrijită cu fire sure şi părul bogat ce-i contura capul frumos.
În a opta zi,aproape de ora de închidere, apăru învăluit într-o mantie neagră, udă de ploaie şi se aşeză la o masă.
I-am pregătit cafeaua fără să mi-o ceară. Zâmbind, mi-a spus că m-aşteaptă până-mi termin lucrul. N-am replicat decât scoţându-mi şorţul şi aşezându-mă lângă el.
Ne-am plimbat apoi ore în şir prin ploaie…eram îndrăgostită. Mi-a povestit că e pictor şi c-ar vrea să mă picteze.
El a fost singura dragoste din viaţa mea…Chipul şi trupul meu aveau să figureze pe zeci de pânze de-acum încolo. Preferinţa lui era nudurile. La început mi-a fost greu. Educaţia strictă de-acasă îmi îngreuna rolul. Petreceam ore-n şir nemişcată în faţa ochiului său de artist în timp ce-al meu, de femeie, îi savura zbuciumul.
Vindea rar. Talentul îi era pus la grele încercări. Eu îl încurajam, îi veneram calitaţile.
- Nu vă plictisesc, doamnă?- se adresă mamei.
"Nu, nu, nu, spune-i că nu , mamă ! " o imploram eu în gând. Femeia asta era minunată ! Povestea ei îmi rula ca un film in faşa ochilor. Aş fi vrut să fiu eu pictorul, să mă transport în timp şi în loc, aproape de "franţuzoaica" asta…
- Te rog, continuă, răspunse mama , dă-mi voie doar să văd dacă nu mi se arde friptura…offffff !! Îmi venea s-o strâng de gât pe femeia asta cu friptura ei…Deh, totuşi mi-era mamă , mama ei de treabă!...
Lucreţia îşi schimbă poziţia în fotoliu şi continuă, fără să-i pese de prozaica întrerupere :
- După un timp, începu să se comporte ciudat. Dispărea câte o zi-două şi se-ntorcea palid şi slăbit. Într-o zi am zărit pe mâna cu care mă-mbraţişa câteva pete. La început am crezut că-s pete de culoare. Când l-am surprins însa c-o seringă mi-am dat seama de cruntul adevăr. L-am îmbrăţişat plângând…Se droga cu morfină. Braţul era perforat în nenumărate locuri şi mi-am dat seama că nu era ceva recent.
Cu Marta i-am făcut cunoştinţă după vreun an…


SURORILE ALBU (MARTA)


- Am încercat s-ascund de Marta, legătura cu Bernard. Sora mea îşi petrecea mai tot timpul singură, citind, când revenea seara de la biblioteca la care lucra. Lipsa mea de-acasa o explicam prin programul aglomerat al cafenelei şi turele de noapte care deveneau din ce in ce mai frecvente. Nu vroiam să-i stârnesc invidia.
Dupa vreun an, l-am invitat pe Bernard la noi . Am simţit în ochii Martei acea flacără pe care speram să n-o văd. El era amabil şi plin de farmecul cu care mă cucerise. L-am condus la plecare până-n stradă iar acolo, i-am făcut o scena de gelozie. Cu un sărut lung m-a liniştit că nu va iubi pe nimeni alta…

Devenea din ce în ce mai palpitant. Maică-mea arunca tot timpul ochiade înspre camera mea sperand că-s concentrat la examenul la fizică de-a doua zi, cu teama ca Lucreţia va intra în cine ştie ce detalii…Iar eu, foşneam de zor nişte foi făcând-o pe silitorul…
- N-am să uit acea zi de august în care mi se făcu rău de căldură şi-am cerut stăpânului să mă elibereze. La intrarea-n garsonieră m-a izbit mirosul puternic şi atat de cunoscut al tuburilor de culori de ulei şi al diluanţilor. Pe un taburet, aproape de fereastră, Marta poza cu genunchii acoperiţi cu un cearsaf alb, iar restul trupului, cu razele acelui soare copleşitor…
Mi s-au muiat picioarele şi m-am trezit, culcată pe podea cu Marta si Bernard deasupra mea încercând cu o cârpa îmbibată în apă , să-mi răcorească fruntea.
L-am pierdut pe Bernard în favoarea propriei mele surori. Lacrimile îmi inundau ochii. Bernard mi le ştergea cu buzele lui în timp ce Marta, retrasă într-un colţ plângea în hohote…
Bernard îşi strânse pânza şi culorile şi dispăru în tăcere.
A fost ultima oara când l-am văzut.
Ura ce-o purtam Martei s-a transformat treptat, în compasiune. Eram tovaraşe la soartă. Eram dependente una de alta şi-aşa am rămas, surori, prietene, un singur suflet.
Eu îmi aţinteam zilnic privirea spre uşa cafenelei iar Marta privea trotuarul rece, de sus, de la geamul ce se contopea cu cerul…
După un timp, l-am căutat la locuinţa lui. Obloanele erau coborâte. Nimeni nu răspundea la bătăile mele în uşa.
O vecină mi-a spus că s-a internat într-un sanatoriu în Elveţia fără a lăsa vreo adresă.
Au mai trecut doi ani de aşteptări deşarte. Într-o zi urâtă de toamnă ni s-a bătut în uşă. Era un avocat care ne anunţa că suntem moştenitoarele lui Bernard. De fapt ale creaţiilor lui…
Ne-am păstrat căteva pentru noi, iar restul fu primit cu entuziasm de o galerie pariziană. Post mortem, Bernard valora mai mult decât în viaţă. Nu pentru noi…
Banii obţinuţi ne-au facilitat reîntoarcerea în România. Nimic nu ne mai lega de luminile Parisului. Ne simţeam străine şi dezrădăcinate.
Şi iata-ne aici, doamnă…Nu ştiu ce m-a determinat să vă povestesc viaţa noastră. Simţeam nevoia s-o fac cuiva.
- Îţi mulţumesc pentru încredere…tristă poveste, şopti mama cu gândul la friptura ce desigur se făcuse scrum.
Lucreţia se îndepărtă spre uşa, iar eu ridicai cartea de fizica de pe covor .Cântărea o tonă…

text care nu participa la concursul premiile literare 2008
comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

comentarii (21):


Luna in capricorn - de adynet1 la: 07/12/2008 22:56:03
Merci si bine-ai venit "la curte". Esti la al 15-lea capitol...:)
#370563 (raspuns la: #370554) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
ady - de zaraza la: 07/12/2008 23:29:33
asta nu prea mi-a placut. e cliseistica, previzibila, putin jenanta. as fi facut mai mult din triunghiul : puberul cu cartea de fizica- mama cu friptura la cuptor - lucretia cu povestea scandaloasa. asa, lucretia a intrat, si-a zis povestea plat si a iesit. nu-i mare lucru de capul povestii, dar poate ar putea fi daca ai fi insistat mai mult pe cum sunt surorile acum, care e relatia lor si de ce ar trebui sa ne socheze, prin comparatie, aventura cu pictorul. de asemenea, de ce mama, cu friptura ei, a de devenit receptorul povestii lucretiei (isi spune lucretia povestea la orice colt de strada?). si care e rolul tau (al puberului cu cartea de fizica) - exista o componenta putin perversa, lucretia povestea pentru tine? daca da, de ce?

sunt multe ramificatii, care daca ar fi exploatate poate ar duce la o poveste bunicica.

zaraza
#370581 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
zaraza - de adynet1 la: 07/12/2008 23:49:48 Modificat la: 08/12/2008 00:01:37
In primul rand iti multumesc c-ai trecut pe la mine.Toate fragmentele ciclului "La curte" au un punct comun: se bazeaza pe o realitate careia incerc sa-i raman fidel. Stii, viata e creata vrand-nevrand din clisee.Nu stiu daca Lucretia povestea "la orice colt de strada" , cert e c-a povestit in casa mea.
Cred ca penibila e directia scandaloasa pe care o sugerezi anume ca povestea mi-era de fapt dedicata mie. Mai stii?..:)
Poate ma voi folosi de sfaturile tale intr-un context viitor.Indiscutabil ca se poate dezvolta,chiar intr-un roman cu multe ramificatii palpitante.Eu am preferat proza scurta,adecvata ciclului.
Si iar, merci...

#370594 (raspuns la: #370581) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
:) - de lafemme la: 07/12/2008 23:56:58
si cu toate astea, eu cand ti-am citit povestea, m-am trezit volens-nolens in fata unui film din anii 50 (mare devoratoare de gen). si aventura mi-a placut. si mi-am zis, da-l icolo de receptor. ;)
insa - pe langa ce ti-a zis zaraza mai sus, as vrea sa mai zic si eu asa. sper ca pictorul n-a murit la sanatoriu de inima rea... nu de alta, dar ma apuca toate bocelile - nu ca a murit el, ci pentru ca ai ucis bunatate de proza (mai bine nu murea deloc), doi la mana - farmecul sporit al celorlalte povestiri era dat de spatiile albe. povestii asteia parca ii lipsesc. ai explicat tot si unele lucruri e bine sa ramana nespuse. get my drift?
#370598 (raspuns la: #370581) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
lafemme - de adynet1 la: 08/12/2008 00:21:25
Bun venit la cinematograful meu! Daca ma anuntai din timp iti puneam in poala un castron cu floricele si o cola mare...:)
Ii spuneam cuiva ca mi-e teama sa nu iasa lacrimogena si uite , de ce-am fugit n-am scapat...Ce sa fac daca drogatul ala de pictor a murit? Pe bune!
Ai dreptate cu spatiile albe.Incita cititorul...
Merci mult!
#370600 (raspuns la: #370598) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
mai Ady! - de sami_paris75 la: 08/12/2008 01:21:23
Nu vrei tu sa inveti mai bine la fizica?
Foarte vicios la 15 ani!
Oricum,placut la citit,cursiv,excelente etat.Abiento.
#370612 (raspuns la: #370600) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
*** - de Intruder la: 08/12/2008 01:59:31
mie mi-a placut dar asta iese putin afara "din curte", cumva...nu stiu sa explic.
in alta ordine de idei...de ce am senzatia c-am intalnit prea des asociatia Montmartre + Pictori...?
oricum, prin anii '50 nu cred ca mai era cu predilectie un cartier al pictorilor, prostituatelor, dansatoarelor de cabaret si actori de mana a doua...zic si io dar nu stiu!
#370625 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Pralea, sa nu-mi spui... - de adynet1 la: 08/12/2008 08:57:28
ca la 15 ani cantai doar psalmi la biserica...:)
Imi pare bine ca ti-a placut.
#370655 (raspuns la: #370612) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
am sosit.. - de Layla la: 08/12/2008 09:25:26
in vizita,am luat un loc pe fotoliu si am vizionat...
mda! o iesire din decorul curtii cu povestea surorilor,tratarea unui subiect dureros...tradarea...poate,nimic nu doare mai mult ca tradarea,dezamagitor pentru Lucretia , cand a dat cu ochii de realitate, descoperind o alta latura a caracterului celor pe care-i iubea...
si totusi Ura ce-o purtam Martei s-a transformat treptat, în compasiune. Eram tovaraşe la soartă. Eram dependente una de alta şi-aşa am rămas, surori, prietene, un singur suflet.

o poveste rupta din viata!
felicitari!
#370665 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
ady - de proletaru la: 08/12/2008 09:29:07
ha! stiam eu, stiam eu!
#370667 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
proletaru... - de adynet1 la: 08/12/2008 09:39:27
daca te referi la ce cred eu, ai dreptate ! MULTUMESC!...:)
#370669 (raspuns la: #370667) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Layla - de adynet1 la: 08/12/2008 10:16:45
Merci de vizita !De acord cu tine in legatura cu tradarea.Si totusi,sentimentele de baza inving...
Sa mai vi, auzi?
#370676 (raspuns la: #370665) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
ady - de INSULA ALTUIA la: 08/12/2008 11:50:58
Banii obţinuţi ne-au facilitat reîntoarcerea în România. Nimic nu ne mai lega de luminile Parisului. Ne simţeam străine şi dezrădăcinate.

Dureros pentru Lucretia,cred ca si Marta a suferit in aceeasi masura.
Artistii au tot felul sentimente ambigue,paralele nu-s cu picioarele pe pamint.
Tot mai mult mi-a placut de doamna Cioclov,ca personaj principal de la curte,asa o vad eu:)
Povestirea e interesanta si rupta din viata ca si Manolestii ,faina.
Sa mai scrii Ady:)
#370705 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
bubu, voi reveni... - de adynet1 la: 08/12/2008 12:07:45
la d-na Cioclov pentru ca prea indragostita de ea esti...;)Era genul de femeie nesuferita care-ti intra-n vena si nu mai poti fara ea...
Ma bucur ca ti-a placut.
Multzam !
#370710 (raspuns la: #370705) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
ai dreptate Intruder... - de adynet1 la: 08/12/2008 12:16:36
E diferita putin de celalalte din ciclu, prin format tri-dimensional, dialog si lungime...
Dar cine-a spus ca trebuie sa folosim un şablon.
Cat despre Monmartre, ce sa-i faci,asa a fost, asa a ramas...
Imi pare bine ca ti-a placut si-asa...:)
#370715 (raspuns la: #370625) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
ady - de INSULA ALTUIA la: 08/12/2008 12:25:52
la d-na Cioclov pentru ca prea indragostita de ea esti...

Nu sunt ,dar ai descris-o excelent,am si eu un exemplu pe scara tot cu "lov" se incheie numele,acelasi copmortament...
#370722 (raspuns la: #370710) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
ady - de mazariche la: 08/12/2008 16:07:18
Si eu am urmarit seria. N-o sa ma lungesc, Zaraza si Intruder au punctat mai devreme ce am simtit si eu ca lipseste.

Mai scrie, eu am sa citesc:)
#370790 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
mazariche - de adynet1 la: 08/12/2008 20:33:50
Merci de vizita ! Asta seara am postat in stilul care va place (sper cel putin...:))
#370862 (raspuns la: #370790) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
ady - de mazariche la: 08/12/2008 20:50:29 Modificat la: 08/12/2008 20:50:42
Ok, astept sa apara:)
#370868 (raspuns la: #370862) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Ramasesem - de Apoll la: 12/12/2008 21:33:52
...putin in urma dar am recuperat.Fenomenele astea fizice is greu de studiat daca nu ai mediul ambiant.Grea carte fizica asta!Imi place cum retii emotiile puberului iar scrisul ti-e ca deobicei la inaltime. Intr-un singur loc as fi schimbat timpul(era prima oara cand Lucretia ne intra in casa)...ceva minor de fapt.Transpira simpatia ta pentru ele...probabil de asta le-ai denumit Albu.
Pictorul ti-i strain? :)
#372204 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Apoll - de adynet1 la: 13/12/2008 13:06:00
Esti super ca de obicei...Multumesc!
Mey,mey...ce insinuezi cu pictorul?Singurul nostru punct comun e ca si eu pictez...:)
#372338 (raspuns la: #372204) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul


-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: