arta vs non arta

Confa asta mi-a fost inspirata de citatul de mai jos, din Kurt Vonnegut, Barba Albastra:
viata, prin definitie, nu sta nicio clipa pe loc. Incotro merge ? De la nastere pana la moarte fara nici un fel de oprire. Chiar si imaginea unei fructiere cu pere, pe o fata de masa in carouri, devine fluida daca e asezata pe panza de pensula unui maestru.

deci, nici macar nu merge ... se scurge!

apelezi la un expert, la un profesionist in materie [in materie de pictura, arta modelarii fierului, tesaturi, ce-a fi].
da` unul care sa fie in tema, ca asa, la politica, la invatamant si la femei, multi romani sunt esperti!

Discutabil.
Etaloane nu-s sau îs, dar dacă îs, se raportează la alte etaloane sau reguli sau norme de estetică care, la rândul lor, sunt încorsetate de strunga extrem de restrictivă care este un enunț, un dat inițial, firește că subiectiv.

Așadar gustul, gusturile, fac diferența. Dar și astea-s preformate, deci chingi.

nu-i neaparat nevoie de studiu. daca ai talent/har cu nemiluita, te pomenesti ca pui pensula-n mana si-ncepi a picta. cu har, nu mazgaleli. am vazut un caz. o fata de 20 si-un pic de ani de-aici. traieste-ntr-o ferma, din parinti fermieri. facu doar cele zece clase. mai, da picteaza fata asta de n-ai vazut. ganduri picteaza.

sau baietelul ala din Australia, a carui lucrare am vazut-o in Melbourne, de n-am dormit doua zile. cred ca am mai vorbit de el p-acilea. are pana-n 10 ani, si-o avut ca tema sa picteze 'cultura mea/originea mea'. el fiind din parinti mixi - el aboriginal, ea nu, copilul are idei mixe despre apartenenta sa culturala. si asta s-a regasit in pictura lui. care trebuie sa va spun ca este de o sensibilitate si simbolism deosebite. n-am sa uit niciodata panza aia!

arta, dupa parerea mea, este acea lucrare care te invita sa gandesti, care-ti transmite trairea, care te pune in miscare.

Cum distingem arta de non arta ?

exista un grup de oameni care stabileste ce-i arta si ce nu-i.
cand si cand, careva sparge tiparele si impune o alta reasezare a criteriilor.
impune prin puterea senzatiilor pe care le naste-n ceilalti.

se zice ca un om recepteaza corect ce-i arta si ce nu, daca, inusindu-si aceste criterii estetice, e capabil sa le aplice in judecarea lucrarii pe care o evalueaza.

din pacate nu-i de-ajuns sa respecti canoanele, ca sa faci arta.
ca artist, iti mai trebuie un mesaj de transmis.
ca receptor, iti trebe, pe langa ceva cultura si multa imaginatie.

Un exemplu de atingere ar fi?

atunci cand parerile celor care dau de-obicei verdicte is impartite.:))

Nu vreau sa cumpar arta, ci sa discut la modul teoretic:)) Nu cu experti, ci cu niste cunoscatori in ale artei mai saltati de medie.

atingere ar fi si ultima mangaiere a tablourilor, atunci cand Matusa Tamara le-a dat nepotului: "Ia-le tu Adriene mama, ce sa fac io cu ele, mi-s cam batrana. Si mai da sa semnez niste acte notariale de donatie in alb, ca maine mor si te cheama astia la DNA..."

Merge și 10% cu 90%?

Deci caz elocvent, la obiect, de creație disputată la limită, n-ai...

Cu gustul ne miscam in subiectiv. Etaloanele, canoanele, "stiinta" in materie de arta sunt tot subiective, chiar daca colorate cu o tenta de obiectivitate. Si totusi exista un "bun simt" colectiv care distinge capodoperele de non capodopere, peste timp si spatiu. Arar s-au intamplat greseli majore in acest domeniu. Chiar daca pe moment, din cauza noutatii prea mari, a nerespectarii canoanelor, unor artisti nu li s-a recunoscut imediat valoarea. Timpul ii aseaza la locul ce li se cuvine. Ma intreb cum functioneaza chestia asta.

Înțeleg, astfel, că tușa Tami avea-n portofoliu de ambele, unele artă, altele nonartă.

eu cred pe bune ca nu e potrivit sa ne dam cu parerea - sa ne dam `experti`, punctez - in materie ce ne este straina ca profesie.
cum azi mi-as putea da cu parerea despre pictura, ce m-ar impiedica maine sa-mi dau cu parerea despre extractia apendicului? -ca tot parere este, ce alta?

as putea sa spun cel mult daca imi place sau nu, daca eu simt ceva, sau nu, legat de acel obiect de arta. dar mai mult de atat mi se pare nepotrivit.

detest parerologii aparuti asa, doar pentru a fi si ei in problema, de-a datul cu parerea.

ma baga putin in ceata intrebarea ta. ce e aceea non-arta? ca sa exemplific... ma duc la magazin si vad o gramada de obiecte folosite la decoratiuni interioare, frumos vopsite, unele de pus pe pereti, altele de aruncat prin casa. pentru mine sunt doar obiecte cu o anumita incarcatura estetica dar nu le consider arta. arta e ce face adynet, bucu, scrierile adrianei lisandru (sa ma scuze ceilalti ca nu i-am amintit). in arta vad o traire, o investitie de idei si suflet. nu-mi trebuie expert ca sa imi spuna daca e arta sau nu pentru ca nu m-am pus pe cumparat asa ceva. nu colectionez.

De acord cu tine. Doar ca, partial prin profesie, si prin preocupare de capatai, ma simt indreptatita sa vorbesc despre arta. Si ii provoc la discutie doar pe cei care la randul lor au tangente cu ea.

Cam tot asta zicea și mandea.

Funcționează destul de simplu. Când nu mai trebuie să te faci că-ți place, de complezență sau de amorul șuvoiului, sita se cheamă că s-a maturat și poate cerne neconvențional.

pai zis asa omule:)
daca`i vorba de un dialog intre cei ce sunt in problema, tre` sa stau mai domol, nu sunt pregatit sa emit judecati de valoare si nici sa fac analize [profesional vorbind].

-da` asa ca preocupare de capatai, spre intelegerea mea, pictezi? forjezi fier? faci arta cu aparatul de sudura?

Face... colțunași.

Nu ma gandeam la arta decorativa cand am deschis discutia. Obiectele alea se situeaza la confluenta esteticului cu utilitarul. Pe mine ma intereseaza sa discutam despre arta ca valoare pur estetica. Si aici este uneori foarte dificil sa distingi intre valoarea adevarata si cea aparenta.

Când nu mai trebuie să te faci că-ți place, de complezență sau de amorul șuvoiului, sita se cheamă că s-a maturat și poate cerne neconvențional.

asa! si daca ma cheama ilenuca lu' nea nelu si ma'c la tanti veta (etalonu meu de eleganta) si vaz o tableu cu niste caluti alergand, tronand ea, asa, deasupra la canapelul de piele din livin' si-mi cumpar si io una si-o plasez la fel, chiar de nu-mi place ... insemneaza ca atunci cand ajung sa-mi placa (daca ajung!) ii semn sa s-a maturat?

Mai largeste oleaca sfera. Nu ma referer doar la artele plastice. Ele, artele, sunt fo sapte, daca nu ma inseala memoria:))))))))))
Si inca ceva: cand vorbesc despre preocupare de capatai nu vreau sa spun ca fac arta, ci ca sunt consumatoare de arta.

Merge și 10% cu 90%?

daca 100% insemneaza critici de arta recunoscuti in domeniu.

Deci caz elocvent, la obiect, de creație disputată la limită, n-ai...

cazuri NEdisputate deloc care s-au dovedit a fi arta, dupa ce-o murit otorele, e bune?

La categoria pană, da.

adica esti un fel de Adrian Nastase al cafenelei, consumi arta cu toptanu, prin toate casele?:)

E bune dar nu e nici mulate nici mulabile. E datul lor. Și e mai bine pentru ele.

ei..la chiar 'datul' acela se referea alex.
cel putin asa am receptat eu intrebarea ei.

defineste 'datul'.
explica ce-anume transforma un penel oarecare in 'pinsel' daurit.

Un condiment, o mirodenie, un... aditiv. Poate fi acea fărâmă de nebunie căreia unii neofiți îi spun geniu.

ok, am inteles.
ca in orice domeniu, trebuie sa treaca multe "ape" peste tine ca sa iti construiesti un standard. daca in ceea ce fac zilnic, mi-e usor sa fac distinctia intre genuine si wannabe, la fel cred ca e in sfera fiecarei arte.

Nu asta-i problema, ci cum il recunoastem.

Cerusem exemplu concret de ”atingere”, așa i-ai zis, dintre artă și nonartă. N-am primit!

"Muzica-i ceva ce gadila auzul in mod placut".
In functie de lucrarea respectiva, simturile sunt desigur altele. Dar cred ca imperativul cu "gadilatul... in mod placut" e comun.
Sigur ca analiza placutului se desfasoara pe baza pur subiectiva. Insa o lucrare de arta nu-mi place mai mult doar pentru ca e laudata de critici profesionisti, dupa cum un artist consacrat nu-i musai sa aibe doar lucrari care-mi spun ceva.

nu stie, ma!

N-am acuma la indemana un exemplu concret. Ma refeream la acele creatii pe care nu stii unde sa le asezi, incerte ca valoare. Uite, de pilda Coelho. Citind Alchimistul, l-am considerat artist, ca apoi, citindu-i inca fo doua carti, sa-mi zic ca nu-i.

Normal ca nu stie. Nu stie nimeni:)))

Ba știe. Ca pe Mesia.

Nimeni n-are exemplul concret. Pentru că lucrurile-s în mișcare. Acel 10%-90% glisează continuu, 11%-89%, 12%-88%, 9%-91%...
Dinamica e mai sau mai puțin alertă funcție de subiectivismul evaluatorului. De unde și acel ”De la particular la general și înapoi la practică”.

arta, dupa parerea mea, este acea lucrare care te invita sa gandesti, care-ti transmite trairea, care te pune in miscare.
Chestia cu trairea mi se pare capitala. Caci invitatii la gandire primesti si de la non arta.

la pomul laudat sa nu te duci cu bacul
de coielio ziceam.

De ce nu ne gadila pe toti aceeasi muzica ? Si de unde stim ca ceea ce ne gadila placut pe noi este chiar ceea ce are si valoare ?

Ba știe.

bine.

1. stem prin 1890, la Anvers, in odaia lui van gogh...fix in perioada aia cand picteaza un tablou pe zi.
non arta, nu le-a vrut nimeni.

2. stem in 2009 ... fix aceleasi tableuri inseamna Arta.

de ce 'irises' ajunge de la 300 la aproape o su' de milioane de dolari?

Pentru că s-a ajuns la 49%-51% sau chair la 50-50.

Exista, zic eu, muzica - arta de fapt - care gadila pe toti. (Exceptiile confirma regula). Doar gadilatul difera.

Pai asta cu valoarea, daca n-o taram in perimetrul material, s-ar putea sa se dovedeasca a fi bazata tot pe subiectivul din noi. Ceea ce mie imi e valoros, s-ar putea altuia sa i se para pueril, naiv, kitch sau cine stie cum. Dar asta nu diminueaza calitatea "gadilatului" pe care-l simt.
Si cred, ca-n ultima instanta, singurele criterii nefalsificate sunt cele neinfluentate. Adica teoretice (?).

Auvers sur Oise.

ihi...:/

Cred ca ai pus un punct pe i, zicand ca gadilatul difera. Chiar si cand e vorba de consens, ca in cazul capodoperelor unanim recunoscute, placutul asta e diferit de la individ la individ. Nu ne misca pe toti aceleasi lucruri, sau nu in egala masura. Uneori chiar si chestiile infinitezimale sunt importante, cand vorbim de arta:)

Cred mai degraba, ca l-am sugerat. De pus l-ai pus pe urma tu:-)

De acord.
Iar "chestiile infinitezimale" devin cu atat mai importante - as zice mai surprinzatoare - cu cat consensul se dovedeste a fi cu fiecare "chestie" mai mare:-)

Cred ca acolo unde cugetul pune canoane, reguli, "retzete", ce pot fi invatate si folosite ca la croitorie, vine sufletul si nuanteaza. Si aici nuantele sunt infinitezimale. Si pana la urma cred ca in buna masura ele fac atat arta, cat si bucuria receptorului.

"...o lucrare de arta nu-mi place mai mult doar pentru ca e laudata de critici profesionisti, dupa cum un artist consacrat nu-i musai sa aibe doar lucrari care-mi spun ceva."

- Thumb up.

Cum distingem arta de non arta ?

habar nu am. si sincer iti zic, cred ca nimeni nu stie. fiecare iubeste in felul lui.

Cum distingem arta de non arta ? Nu atunci cand lucrurile sunt evidente. Ci atunci cand ele se ating.


habar n-am, nu-mi permit aici nicio parere personala, iau din ce-au zis altii precum

Brâncusi:

"Am şlefuit materia pentru a afla linia continuă. Şi cînd am constatat că n-o pot afla, m-am oprit.."

si eventual duc gândul asta mai departe, închipuindu-mi ca non arta nu se opreste, o ia în continuare la sanatoasa, delirant si haihui ...

cam acelasi lucru l-a zis si Picasso, putin altfel (ca i-a trebuit o viata sa picteze ca un copil), asa ca ma multumesc sa deosebesc arta de non arta prin prisma asta. gasesc ceva neoprit la timp, arunc la cosul de gunoi ...

Cam aici voiam sa ajung. Sa recunoastem ca n-avem cum sti. Ceva mecanisme psihice, intuitii, bun simt natural mai mult sau mai putin cultivat sunt cateva ingrediente - subtile si subiective - care ne fac sa percepem o opera ca fiind artistica sau nu. Se pare totusi ca ele functioneaza cam la fel la cei realmente interesati/cunoscatori de arta, de vreme ce de multe ori parerile despre unul sau altul dintre marii creatori converg.

greu...
e ca si i-ai pune alaturi pe Liiceanu cu Ady de Vito sau pe Plesu cu Salam...greu de distins...
Pe cand Voicu Jr stie si poate distinge mult mai usor enoriasii sai decat o poate face Elena Udrea sau Ion Iliescu...

Culloarea, aerul si penelul sau arcusul pot face diferenta...io in incultura mea absolvita ma declar neutru: nici baza n-am mancat nici acid nu-mi e cuvantul...

recunosc ca nu stiu cum functioneaza mecanismul

Se pare totusi ca ele functioneaza cam la fel la cei realmente interesati/cunoscatori de arta, de vreme ce de multe ori parerile despre unul sau altul dintre marii creatori converg.

hm, si tocmai cand converg mai bine, vine unul si mai mare si sparge toata convergenta :))). pe de-o parte exista tipare, pe de alta parte, daca te incadrezi in ele nu vei fi niciodata pe podium. dar da, sunt de acord cu tine, ca pe unul mare il sesizeaza toata lumea, convergenta sau nu.

eu aveam o alta dilema, in context: pe un copil talentat, e bine sa-l dai de mic la o scoala de arta, unde va fi format in anumite tipare artistice si nu va invata mare lucru in rest (vorbesc de materiile de baza, mate, fizica, geografie, etc) sau e mai bine sa-l dai la o scoala normala, unde se va dezvolta in ritmul generatiei sale, in speranta ca artistul din el se va manifesta totusi, daca intr-adevar exista?

zaraza

Dumnezeu stie cum e mai bine. Sa creasca in cultul regulilor sau in dispretul lor ? Io as zice ca pana la a le dispretui, ar trebui sa le cunoasca. Apoi, in cunostinta de cauza, si le poate insusi si duce mai departe, sau le poate repudia si inlocui cu ale sale proprii, care, oricat de revolutionare ar fi, tot reguli sunt. Nimeni nu scapa de ele. Merde !:))

Ma rog, n-am raspuns io chiar la intrebarea ta, da intelegi tu ce vreau sa spun:))

vreau si io coltunasi. da sa fie fara gluten!

Ii manci pe loc sau ii iei la pachet ? Bobarnacii, mai !:))))))))))))

bobarnacii nu se haleste, einstein. coltunasii-i mananc in hairoport :)))

Pai daca-i pui fata in fata pe Mozart si pe Costi Ionita, nu-i greu sa alegi: fiecare isi are fanii foarte usor de definit. Problema e acolo unde se cam amesteca lucrurile si valorile:))