Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

Iluzia morţii


de Omerta la: 10/01/2009 23:53:39
rezumat: fragment. o descriere simplă a delirului
taguri: proză scurtă Salonul 
voteaza:
Palid.
Dar nu hâd.

Aerul rece brăzda obrazul copilului. Ochii albaştri sfredeleau zarea, oglindind albul nesfârşit. Imaginea rotunjită răsucea zăpada, cerul uşor cenuşiu şi petele de sânge din covorul ce se întindea înainte. Rămase tăcut, respirând sacadat, împrăştiind aburi albicioşi. Crengile uscate şi ascuţite ale plopilor creşteau către văzduh, încercând, parcă, să-l zgârie, să-şi lase o amprentă minusculă în infinitatea lui. Aleea pietruită şerpuia printre plopi, ca şi când ar urma o ordine primordială, scrisă e o credinţă ancestrală. Linişte. O linişte ce ardea, însă, una mistuitoare. Lumea se carboniza, parcă, îngheţa locului... nemişcarea aceea apăsătoare, sinistră, dădea iluzia morţii. Însă nu o moarte urmată de o înviere a sinelui, a sufletului, ci una veşnică, una care scurgea încontinuu viaţa, esenţa, chiar şi prezenţa acestei lumi. Fiecare bătaie de inimă din pieptul copilului atingea natura îngheţată, pietrele reci, sfărâmând bucăţi din ele, asemeni unui pumn de cenuşă care s-a aşternut dintr-un lemn ars după ce a fost atins.
Mintea fiinţei fulgera în găsirea unui înţeles. Mii de imagini se derulau cu viteză în ochii albaştrii, acoperind bucăţi din pictura rotunjită care reflecta tabloul ce se întindea înainte. Lumi se năşteau şi mureau în cuprinsul unei clipe, lăsând loc cu greu uneia următoare. Corsetajul morţii se împletea treptat, clipă de clipă. Fără să-şi dea seama, copilul însuşi năştea din ochi imagine şi timp, un sediment necrozat, o dantelărie strânsă, stângace, pură. Bucăţi peste bucăţi, straturi negricioase de piatră se uneau, se deformau şi acopereau suprafaţa cristalină a ochiului. Înţepenirea imaginii, nemişcarea şi liniştea dădeau naştere unui alt fel de forme, unei alte lumi. Pură, nobilă, primordială, aceasta îşi făcea loc în bătaia inimii, în respir, în privire. Încet, însă şi gândul începea să se oprească locului, fiind urnit din ce în ce mai greu de fulgerăturile albe din zăpadă, pe care ochiul le percepea, însă nu era capabil să-şi focalizeze atenţia asupra lor.
Nimic altceva decât ale lumi moarte, poate, care au ajuns aşa în acelaşi fel în care aceasta urmează să-şi facă loc printre ele. Unduiri sufleteşti murmurau acum în pieptul omului, ca şi când acesta murea şi el în corpul care-l ducea, încercând, însă, să-şi facă loc ca să iasă de acolo, fiind conştient de moartea ce îngheţa lumina dintrânsul.
Am ajuns acum în locul în care şi lumina îngheaţă, formând sloiuri infinite ce uneau cerurile şi pământul într-o îmbrăţişare tăioasă.
Moartea da, însă nu una hâda şi sinistră, ci una luminată şi liniştită, care domolea treptat liniştea, zbaterea, mişcarea. Un cortegiu funerar negricios, clipe preschimbate în chipuri, atingeri, apusuri roşiatice şi răsărituri străvezii. Tot ce-i vechi îmbrăcat într-o haină nouă, imaculată. Simţurile se atrofiau, născând noi înţelesuri. Picioarele cangrenate, purulente, înmuiate în apă, asemeni unor butuci putreziţi şi grei păreau piloni înalţi, care treceau dincolo de nori, într-o altă lume, o altă realitate. Ochiul drept afundat în orbita adâncită abia reuşea să zărească un fir de lumină scurs din miracolul celest, cunoscut, ancestral, iar cel stâng, spart, sângerând şi infectat, deschidea vinişoare mici, închise şi arse, asemeni unei guri moi şi lovite, ce simţea briza rece a gerului de ianuarie. Obrajii supţi, presarati cu găuri mici de la vărsatul de vânt din copilărie se ridicau temători către fruntea încreţită. Mâna firavă din ceară se odhinea pe pieptul bătrân, abia acoperit de haină zrenţuită, asemeni moaştelor. Lumina cădea peste cadavrul viu, scurgându-se asemeni apei într-o vale albăstruie.
Un alt fel de lume creştea sub cadavru. Iarba uscată, arsă pe alocuri, pomii veştejiţi cu frunzele moarte îngheţate în nemişcare, noian de negru şi roşu. Umbra omului le desfăcea la fiecare pas făcut. Ardea pământul, tarnsformadu-l în sticlă, în nemişcare. Firele de iarbă se prefăceau în lame ascuţite, străpungând carnea unui pământ blestemat, afurisit de cei înalţi. Sângele se scurgea rânced pe câmpul lucios de lame, înroşind metalul. Cerul se întunecă şi el, nori grei vuiau, mişcându-şi monştrii de piatră, norii, peste sângele nevinovaţilor de dinjos. Înţelegerea piere, lăsând loc delirului. Dar nu delirul presărat cu urlete, ci unul tăcut, agonizant.
Creştea atunci din pământul umed un înger. Un alt fel de linişte, un alt fel de lumină... un alt fel de acelaşi. Cenuşile morţilor se ridicau în aer, distorsionându-se, născând imagini cenuşii ale unui trecut ce se vrea atât de mult îngropat. Înţelesuri apocaliptice din evanghelii sinistre, epistolele unor lumi de mult apuse, toate se împleteau aici într-un alt fel de creatură. Una blândă, nobilă.
Un semănător al morţii.
Creatura îşi întinse mâinile albicioase către cer, dezvelind vene necrozate, cenuşii, prin care trecea cu repeziciune un sânge închis, putred şi plin de viermi. Ochii îi erau goi, absenţi, iar orbitele pustii găzduiau cel mai negru întuneric. Buzele subţiri, bine definite, arcuite se deschiseră, iar dinăuntrul gurii se năştea un lichid sinistru. Limba era tăiată, iar urechile sparte. Hainele ce obişnuiau odată să fie albe erau acum cenuşii, pătate în roşu, rupte. Picioarele deformate, rupte, umede şi purulente găzduiau zeci de viermi albicioşi ce se scăldau în noroiul amestecat cu sânge.
Creatura se îndrepta către clopotul din deal. Fiecare pas semăna foc, rănind pământul pe care călca, rupând bucăţi din el asemeni unui corb ce rupe pielea cadavrului din care se hrăneşte. Mână apucă funia. Trase cu putere. Clopotul împrăştie un dangăt greu, urmat de altul, apoi de altul. Optsprezece bătăi, rupte în trei portative. Notele scoase nu erau aceleaşi, ci semănau cu nişte gemete profunde ce spintecau norii, descchizând o rană albăstruie.

Undeva sus, în lumina albă, se putea distinge silueta unui om întins, cu mâna stângă grea, pietrificată, atârnând pe lângă corp, indrepatat câte pamantul-cimitir de dedesubt. Cealaltă mână, cea din ceară era aşezată este pieptul bătrân, dezgolit, fiind mângâiată de haină zdrenţuită. Lumina îi spinteca pieptul şi apucă coastele din partea dreaptă. Îngerul de jos, ţinând într-o mână funia clopotului ce încă bătea, îi apucă cu cealalat a partea stângă a coastelor. Înăuntru toracelui, legată de inimă cu un lanţ albastru, se afla o carte care pulsa în acelaşi ritm cu inima.

Bătrânul îşi deschise ochii. Văzu deasupra lumina, mâna lucitoare şi dedesubt iadul şi îngerul morţii. Buzele se despărţiră, însă nu reuşiseră să scoată niciun sunet.

Iluzia morţii...

comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

comentarii (4):


*** - de picky la: 11/01/2009 15:10:06
Ai o aplecare către funest.

Altfel, puțin amorfă, nițel monobloc, oleacă pietroasă.
#388311 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Omerta - de Knulp_2 la: 11/01/2009 16:07:26
Cam greoaie. Mi-a fost greu sa vizualizez scena.
#388375 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
* - de Omerta la: 14/01/2009 08:40:18
:)
Va multumesc pentru timp, domnilor.

Omerta
#390177 (raspuns la: #388311) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
omerta - de Knulp_2 la: 14/01/2009 08:45:01
cu placere. In general chiar imi plac textele tale mai vechi. Asta mai putin.
#390182 (raspuns la: #390177) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: