Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

Rugina (1)


de Omerta la: 26/01/2009 11:40:55
rezumat: clipe multe... unele mai valoroase ca altele. poate prea valoroase
taguri: proza scurta Salonul 
voteaza:
Apus.
Lumina rosiatica curgea in valuri fine pe norii fainosi, apoi se revarsa prin zarea de foc pe pamantul negricios de dedesubt. O liniste calda invaluia padurea intunecata, vapaia din zare, satul, animalele ce inca pasteau linistite.
Dulce toamna…
Frunze uscate presarau printre pomi pasi nevazuti, carari nestiute, armonizau catece demult uitate. Firele de iarba, multe uscate, tasneau prin covorul de frunze, adapostindu-se parca sub copacii seculari, aparandu-se de o iarna geroasa. Lumina trecea printre ramuri, prin frunzele verzi, prin cele uscate, nascand alte armonii de culoare, asemeni vitraliilor unei catedrale vechi. Padurea cuprindea locul, imbratisandu-l calm.
Paduri, odai de amintire…
Paraul misuna si el, insotind calea catre casa parinteasca, scriind iarasi si iarasi aceleasi arpegii cunoscute, ce inca pastrau intransele epistolele copilariei. Liniste, lumina, culoare. Toate formau un intreg, unul atat de unit incat dadea impresia unui alt fel de vesnicie, unei alte armonii ceresti. Din aceasta liniste se iveau note, cresteau acorduri, nasteau muzica aceea ancestral pe care doar tu poti sa o asculti. Tu, si cei ca tine.
Zice-se ca omul sfinteste locul, insa locul acesta e deja sfant, e deja perfect asa cum este. Fiecare pas mai adanc in padure trezea impresia unui animal ce te privea sperios de dupa vreun tufis, a unui iepure ce o rupe la goana cand te aude venind.
Pasul latent ma pierde printre copacii batrani, lasand urma lui pe covorul neatins de frunze uscate. Nu mai stiu, nu vreau sa mai stiu unde sunt. Nu vreau sa mai stiu cine sunt sau incotro ma indrept. Vreau doar sa inaintez, sa umblu absent prin padurea vesnica, prin vesnicia ei. Conteaza destinatia... nu conteaza nici destinatia, nici calatoria. Acum, nu mai conteaza nimic.
Cenusa se asterne peste ochiul deschis, incercand din nou sa umple haul dintransul. Fir cu fir, stratul cenusiu se ingroasa, schimband forme peste forme, prinzand contururi cunoscute, proprii, bizare. Simt doar mireasma toamnei. Vad doar vapaia apusului, copacii si frunzele. Aud doar paraul ce curge in stanga mea. Toamna.
- Te asteptam.
Ma ridic in capul oaselor, insa nu-mi intorc privirea. Cunosc vocea. O cunosc prea bine.
- Da, graiesc eu. Cenusa are acelasi gust. Il simt pe pleoape.
- Deschide ochii.
- Sunt deschisi. Eu sunt unde trebuie sa fiu. La fel si ea.
- Nu. Niciunul nu sunteti unde trebuie. Tu nu trebuia sa fii aici, iar ochii nu ti-s deschisi.
- Am venit prea repede, stiu. Dar nu am de gand sa raman.
- Nu cred ca tu hotarasti asta acum. Doamna Alba, doar.
- Doamna Alba, rad eu. Ea stie cand trebuie sa vin siu cat trebuie sa raman. Tu esti doar calea. Doar calea...
- Eu sunt si calea de intoarcere, nebunule, imi zice batranul. Pe mine pasesti in amandoua directiile.
- Da. Asa e. Dat tu ramai sa fii doar calea. Nimic mai mult. Lama coasei tale nu ma sperie, vorbesc din nou bland. Epistolele tale nu ma smintesc.
- Pentru ce ai venit?
- Vreau sa mai vad odata clopotul...
Batranul ma priveste tacut. Pe fata lui nu se citeste nimic altceva decat nemiscare. Haina neagra, infasurata peste pieptul uscat, pastreaza dare de sange inchegat, scurs de pe fata si de pe gat. Trecerea il raneste. Privirile muritorilor il ranesc si ele, ii scorojesc fata, daltuindu-i in obraji nenumarate rugi. El este vesnic, noi nu. Cel putin nu partea asta din noi. Ii privesc crestaturile de sub ochi, apoi darele sangerii ce-i curg din urechi cu o oarecare teama. Nu peste mult timp voi arata si eu asa. Inca tin minte...
- Clopotul, imi intrerupe el gandurile, speriindu-mi teama. Clopotul si sarpele. Stii ca nu poti sa vezi una fara s-o vezi si pe cealalta.
- Da, murmur. Pe amandoua.
Omul ranjeste.
- O sa-mi placa asta, raspunde cu ochii sclipindu-i demonic.
Liniste.
Batranul isi ridica fata catre cer. Norii se aduna desupra padurii, intunecand-o. Vantul se inteteste. Cerul negru se convulsioneaza, strangand sub el lumina de deasupra, apoi inghitind-o subit intr-o vapaie albicioasa. Ochiul stang mi se deschide acum, dezvelind globul al carui iris e dominat de albeata. Pamantul incepe sa tremure. Simt cum se apropie. E cenusa care-i sfarteca pantecul, indreptandu-se catre iesire, catre ochiul meu cel bolnav. Sicriele se deschid, dezlantuind furtunile de cenusi, tinute intr-insele de secole. Mana stanga se pietrifica, seva prefacandu-se in nisip, apoi in sticla, scriindu-mi dinauntrul bratului pe piele rugaciunile.
Ceara.
Ii simt gustul uscat.
- Credeai ca-i usor? gemu batranul.
Copacii se apleaca, crengile se incolacesc, formand tesuturi grotesti, asemeni matelor putrezite ale mortilor peste care calc acum, impreuna cu vechiul meu prieten. Frunzele sunt smulse din covorul tomnatic de vantul ce imi da tarcoale.
- Haide, prietene! strig eu. Lasa-ne din nou sa mergem! Vino!
Mana stanga imi sfasie pleoapa stanga, smulgandu-mi-o de pe fata.
- Sa vina cenusa, murmur eu.
Firele de cenusa cad peste sangele ce mi se scurge din fata, pana ce orbita e inconjurata de tot. Privirea trebuie sa renasca. Lumea asta nu o pot cerceta decat cu un singur ochi. E timpul sa aleg.
- Arcana trebuie inchisa curand, striga batranul. Scoate-ti unul!
Stangul... dreptul... delir... liniste... LINISTEA!
Apuc cu aratatorul ochiul drept, apoi il strang intr degete. Cedeaza. Se sparge, imprastiindu-mi pe fata lichidul albicios amestecat cu sange.
Nu doare. Nu mai doare nimic.
Mi-e frig.
Deschid ochiul stang si vad dealul. Batranul plecase.
Oare daca nu...?
comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

comentarii (2):


aceeasi cu care m-am obisnuit - de cosmacpan la: 27/01/2009 12:33:34
sa lasam rugina sa ne cuprinda, verde,
iar cenusa sa urce dealul, serpuit ca o limba de clopot...mai inca...asta-i gustul
#398232 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
omerta - de thebrightside la: 27/01/2009 13:31:59
cacofonie la " de dedesbt" si "sa mai vad o data" nu "odata".
pana acum e foarte bine. :)
#398253 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...