Stateau pe terasa care ocupa mai mult de jumatate din trotuar, a unei cafenele din Romana. Doi barbati cam de-o seama, inregimentati-in-floarea-varstei dupa cum ar fi zis roscovanul, tineri-de-succes dupa cum ar fi zis brunetul, “sprijineau” de vreo ora o masa pe care se aflau doua cafele. Amandoi isi rasucisera scaunele astfel incat sa poata privi strada.

De ce leneveau in toiul zilei primavaratice, in mijlocul saptamanii, nu stim, dar putem presupune asa de dragul jocului ca-si luasera o pauza de masa prelungita, sau ca fusesera concediati simultan.
De cateva minute bune, poate chiar de un sfert de ora se multumeau sa studieze in tacere strada si trecatorii.

-Ce ti-e si cu viata asta, zise roscovanul cu subinteles.
Remarca s-ar fi vrut o concluzie a studiului si eventual inceputul unei polemici, dar n-a starnit brunetului nici o urma de interes.
Roscovanul isi privi amicul cu o urma de iritare si dupa ce-si drese glasul, vazand ca nu-i bagat in seama, isi intoarse din nou privirea catre trotuar.

-Da... viata... si trase cu sete din tigara si apoi facu rotocoale de fum din ce in ce mai mici.
-Hahaha, chiar asa, viata... trase din tigara... Un fum!... paf paf rotocoalele pluteau incet tulburate de adieri... Viata! Declama aratand catre multimea ce se perinda, apoi studie cu interes tigara si trase din ea... un fum! Si rase fortat

Intoarse capul catre brunet si descoperi stanjenit ca acesta se uita la el condescendent, ca si cum ar fi capatat brusc o boala rusinoasa.

-Hai ca iar devii teatral. Ma car.
Si brunetul dadu sa se ridice de pe scaun.
Roscovanul ii intoarse o privire de caine-batut-cu-ziarul-la-fund, apoi cu un ton impaciutor:
-Gata, nu mai zic nimic
-Ei, nu mai zici pe dracu! Parca nu te-as sti!
In ciuda tonului vehement cu care rostise cele de mai sus se asezase din nou pe scaun. Il privi pe roscovan de parc-ar fi mai vrut sa-i zica vreo doua vorbe, dar elanul i se domoli pe masura ce un zambet candid se infiripa pe fata acestuia.

Brunetul bau o gura de cafea apoi se intoarse catre strada cu o miscare ostentativa facandu-se ca nu observa privirea umila a roscatului. Acesta dupa ce-si studie grijuliu amicul pret de cateva secunde incepu sa-si faca de lucru cu telefonul mobil. Apoi incepu sa scotoceasca in geanta care zacuse pe jos langa scaun, de parca isi amintise brusc ca are ceva de facut. Scoase pe rand din ea agenda pe care-o abandona pe masa dupa o frunzarire agitata, apoi laptop-ul, un pix pe care-l puse peste agenda dupa o usoara ezitare si-n final, dupa cautari indelungi, un pachet de guma de mestecat.

Trase aer in piept in timp ce inventarie obiectele insirate pe masa. Avea aerul omului care tocmai isi sufleca manecile si-si scuipa-n palme inainte sa apuce harletul. Strada parea ca nu mai exista pentru el, nici brunetul care intre timp descoperise ca trecatorii sunt total neinteresanti in comparatie cu elanul amicului. Deschise hotarat laptop-ul si apasa butonul ON.

(va urma)