Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

de trei ori poveste


de cosmacpan la: 23/02/2009 03:43:45
voteaza:
Povestea lui Lam sau “Cât de păguboasă poate fi o gaură în plus”

"O furnică duce-n spate, un grăunte jumătate…"

- Lam, totul e gata?
Vocea sună destul de strident, cu accent metalic, în difuzorul de deasupra consolei. Tehnicianul din camera cronoscopului privea pierdut gaura stranie ce apăruse deodată în partea superioara a incintei de preconfigurare şi ajustare a finalităţii transgresive.
- Lam, mă auzi?
- Da, Sot. Te-am auzit. Totul este conform parametrilor.
- Putem începe numărătoarea?
- Dacă Fargas îşi dă acceptul, da. Aici totul este în bune condiţii.
Lam se întoarse la gaura lui, dar nu atat la gaură cât la antenele ce se mişcau frământând aerul incintei. Mai întâi un cap negru, aproape metalic. Da, un gri metalic sau poate că de fapt era un gri grafitat şi apoi, unul după altul, un set de picioruşe destul de nervoase şi corpul alcătuit din două segmente terminau mica alcătuire. Lam privea şi nu-şi putea desprinde privirile de acel vârf de creion (parca aşa se numeau acele obiecte primitive ce foloseau grafit pentru a concretiza şi vizualiza ideile; cu adevărat primitive sculele acelea). De undeva din depărtare se auzea monoton curgerea inversă a timpului până la lansare. Îi plăcea să foloseasca termeni uitaţi – găsiţi în fonoteci sau printre alte înregistrări. Acum nimeni nu mai folosea auzul, termen şi fenomen depăşit. Informateria prelungea noţiunea simultaneităţii în gândire şi chiar şi telepatia era un termen depăşit, ieşit din uz. Dar lui îi plăceau. Dacă nu ar fi trecut el să ştergă de praf acei termeni ar mai fi stat uitaţi încă alte sute sau mii de ani. Cel mai mult i-a plăcut când a găsit înregistrările despre difuzoare, apoi s-a chinuit să descopere modul de construcţie şi de funcţionare pentru că nu-i uşor să înţelegi ceva ce a aparţinut epocilor istorice trecute. Norocul lui a fost să găsească într-o arhivă schemele complete şi apoi să încerce să creeze piesele şi componentele. Dar ceea ce a fost cu adevărat incredibil a fost înţelegerea fenomenului. Când totul a fost finalizat şi probele au corespuns aşteptărilor a încercat şi cu Zangor să vadă nivelul de percepţie. Eşec total. Nu numai că nu a văzut, auzit şi înţeles nimic dar nici măcar nu pricepea de ce tot zâmbeşte. Cum şă-i explice că trebuie să utilizeze acea parte a cortexului alocată cândva nervului auditiv şi să încerce să-şi ajusteze frecvenţa pentru a percepe acele unde herţziene. Era prea dificil şi nu merita efortul. De undeva din depărtare, redarea metalică a difuzorului se suprapunea semnalelor lui Sot. Dacă nu ar fi semnat declaraţia de respectare a protocolului demarării, deşfăşurării şi încheierii fiecărui experiment ar fi aruncat toate aceste practici învechite undeva în gaura neagră a istoriei. Auzi la ei, numărătoare inversă. Pentru ce oare mai ai nevoie de acest lucru?
- Cinci, patru, trei....
Întoarse instinctiv capul şi ochii săi întâlniri freamătul nervos al antenelor. Furnica avea acum între mandibule un bob de bioxid de siliciu transparent, lucios fumuriu ca însăşi viitorul. Brusc un sentiment de insecuritate traversă cu viteză superluminică totalitatea spaţiilor de stocare şi prelucrare a informateriei, totalitatea circumvoluţiunilor. Sirene (alt termen prăfuit utilizat pentru alarmare) incendiare prinseră să zumzăie în interiorul cutiei craniene paralizând câţiva centri motori.
- Doi, unu...zero...
Grăuntele sticlos scăpă din strânsoarea mandibulelor grafitoase şi plutirea sa raportată la acceleraţia gravitaţională intersectă raza vectoare a privilor lui. Privea fără a putea înţelege (sau tocmai pentru că înţelegea prea bine rezultatul) plutirea fantomatică către punctul de energie zero. Nu-şi dorea pentru nimic în lume să se găsească în acel punct la câteva nanosecunde după finalizarea experimentului. Toată echipa (termen ieşit din uz) i-ar fi sărit în cap (acum chiar că nu mai putea scăpa de avalanşa de termeni resuscitaţi) bombardându-l cu întrebări şi trecându-l pe lista incompetenţilor periculoşi.
În incintă îşi făcură apariţia Zangor, Sot, Vud şi Fargaş. Erau deja echipaţi. L-au forţat să-şi ia echipamentul şi au activat câmpul de pretransfer transgresiv. Apoi au descins sondând realitatea spaţio – temporară. Mai mult de jumătate din suprafaţa continentală fusese inundată de potopul silicios, inundând tot ceea ce fusese viaţă, şuflare, mişcare. Ce-au voit şi ce-au făcut. Singurele locuri ce puteau constitui leagănul noilor civilizaţii zăceau sub milioanele de tone de nisip. Adn-ul fusese îngropat iar Proiectul abandonat. Au strâns în viteză orice urmă de activitate, configurând realitatea după amprenta preexistentă şi au dispărut în gaura de vierme ce s-a închis instantaneu. Planeta, purta acum amprenta inconfundabilă a celei ce se poate numi specia dominantă şi cea mai rezistentă totodată. Furnicile controlau peste 40 de procente ale acestei planete indiferent de lătitudine, altitudine, radioactivitate şi tempertură. La bordul capsulei spaţio – temporare cei cinci participanţi la Proiect îşi ascundeau nerăbdarea de a se retrage fiecare în păstaia lui. Zangor se conectă la terminal şi începu să retransmită impulsurile primite.
- Lam, Consiliul a decis exilarea ta în felia spaţio-temporală nou creată, fără a avea acces la nici un fel de surse infodependente, astfel încât următoarele cinci cicluri să urmăreşti evoluţia acestei planete, nonintervenţional şi fără posibilitatea de a influenţa în vreun fel evoluţia ADN-ului şi a civilizaţiei. Vei fi transferat ca entitate înmagazinată în bioxidul de siliciu.
- Bine dar...
- Nici un bine. Ştii doar că atlantoizi de speţa a treia au nevoie ca de aer de elementele care se aflau grupate de-a lungul liniilor de forţă activate de dispozitivele de modelare, extragere şi regenerare a formei îniţiale a suprafeţei câmpului informaţional. Din cauza ta toată munca noastră s-a dus de râpă şi a distrus şi o mare parte a planetei întârziind lansarea colecţiei de androgenie efemeră pe care toată lumea o aştepta eonul acesta.
- Şi eu…ce voi…
- Tu nu vei face nimic. În momentul în care bioxidul de siliciu va fi ridicat la rangul de păstrător şi depozitar al informaţiei binare atunci vom şti cu siguranţă că exodul tău ă luat şfârşit şi vom trimite instalaţia de recuperare, trasferându-te pe una din plajele noastre pentru o perioadă de regenerare, refacere şi revenire la normalitate.
Sfera de informaterie se decomprimă la împulsul unui big-bang multienergetic lansând elementele către destinaţiile alese, iar Lam se regăsi izolat în imensitatea faliei spaţio-temporale alocate finalizări Proiectului. Aşteptarea era înscrisă în fiecare granulă de silice constitutivă. Va aştepta. Ce altceva putea făce decât să aştepte dezvoltarea unei specii care să realizeze importanţa silicei în biodiversitatea stocării şi manipulării informatriciale.
…..
Da. Era fericit. Chiar daca toţi aceşti termeni anacronici nu mai aveau nici un suport îi plăcea să-i folosească. Era fericit şi plângea. Plângea de uşurare pentru că programul rece şi arogant comunica iar. Asta însemna ca fusese iertat. Iertat şi recuperat. Gata cu exilul. Revenea acasă.

comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

comentarii (1):


pane - de INSULA ALTUIA la: 23/02/2009 08:36:10
la fel,mai tirziu:)Ciao:)
#409379 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...