-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

Pictura lunii(2)


de Omerta la: 23/02/2009 16:27:15
rezumat: simplu.
taguri: proza scurta Salonul 
voteaza:
Vorbesc fără să gândesc şi fără să vreau, ca şi cum s-ar fi deschis un lacăt care nu era menit să se închidă vreodată.
- Oricum am să mor curnd. Măcar să ştiu ...
- Să ştii ce? o întrerup eu agitat. Nu ştiu să vorbesc destul ca să îţi spun ce e dincolo. Nu pot fizic să-ţi descriu ceva care nu se poate decât simţi. Nu poţi vedea acum ce ai să vezi atunci.
- Poate...
- Ai fost şi tu şi ai văzut, dar erai prea mică să-ţi mai aminteşti acum. Şi poate e mai bine aşa.
Nu vreau să-i spun că o să revadă curând acele drumuri. Nu vreau nici măcar să gândesc asta. Am pierdut deja prea multe. Am îmbătrânit prea repede ca să mai îmi permit luxul viselor. Bine n-o să fie, şi ştiu asta. Nu vreau să mă gândesc, nu vreau să-mi aduc aminte...
- Eu vreau să-ţi aduci aminte. Eu vreau să mă laşi să văd. Vreau să-ţi deschizi ochiul stâng. Nu mai e nimeni aici. Doar doi nebuni ce urmează să moară curând. Crezi că dacă nu vrei să-mi spui în cuvinte sau dacă îţi reţii gândurile ai să schimbi ceva? Crezi că am să mor mai târziu? Nu putem lungi viaţa asta, bătrâne, nici măcar cu un cot. De ce atâta ascundere? De ce te tot fereşti aşa?
- Nu!
- Crezi că m-ai ajutat? Crezi că mi-ai făcut un bine? Trebuia să mă laşi atunci să îngheţ naibii în Odessa, să mor aşa cum trebuia, când trebuia.
Fiecare cuvânt e biciuitor. Ochii albaştri îi scapără scântei de furie. În colţurile lor se nasc lacrimi mari şi curate. În ochii aceia de creator.
- Nu ştiu...
- Nu ai ştiut nici atunci. Ce a fost în mintea ta? Preot în armată? E blasfemie. Tu şi cei ca tine strică greu ordinea lucrurilor. Lăsaţi oamenii să moară atunci când le vine ceasul, nu le prelungiţi agonia! Ceasul meu a fost deja. Crezi că mi-e uşor să gândesc mereu că poate mâine mor?! Să nu odihnesc deloc când pictez de frică că moartea nu mă va lăsa să termin ce am început; să mă gândesc mereu că tabloul ăsta e ultimul?!
Lacrimile izbucnesc din ochii copilei. Cade pe podea şi începe să plângă. Degetele îi cuprind faţa albă, apoi se desfac şi încep să zgârie podeaua. Fire de rumeguş i se adună sub unghiile care sângerează pe margini, începând să de disloce din vârful degetelor. O apuc de mâini şi o cuprind în braţe.
- De când am început să mor? mă întreabă ea printre lacrimi.
- Tu eşti copilul meu, vorbesc eu, deschizandu-mi amândoi ochii. Tu eşti tot ce a mai rămas de preţ în viaţa mea. Să ştii că atunci când vei muri tu, voi muri şi eu.
Fata se dezlipeşte de mine şi îşi şterge faţa cu dosul palmelor, ude şi ele.
Plec capul.
- Să nu crezi nici măcar o clipă că tu eşti singură. Nu doar tu eşti bolnavă. Eu nu mai am pe nimeni. Asta mă face şi pe mine bolnav. Aşa cum te stingi tu, aşa mă sting şi eu. Mă întrebi de rost? Da. Este! Şi încă unul mare. Uită-te la tine, uit-te la ce pictezi! Priveşte-ţi tabloul, femeie!!
Fata se întoarce.
- Da. Ce-i cu el?
- Tocmai asta e. Pictezi ca şi cum ai face-o pentru ultima dată. Fiecare imagine are într-însa acel strop de divinitate, acea ultimă dăruire. În fiecare tablou tu îţi pui o bucată din viaţă. Ce faci tu e unicat. Nu există cineva mai bun. Nu există pictura mai frumoasă. Tu dai tot.
Mă priveşte fix, iar expresia de pe faţa ei e pură răzbunare. Fiecare muşchi e contorsionat, părul despletit şi întors se lipeşte de faţa ei albă şi umedă. Ridică palma.
- Când nu o să mai fiu, fă ceva pentru mine.
Vreau s-o întrerup. Să-i spun că nici eu nu voi mai fi aici mult timp după moartea ei. Însă nu o fac.
- Da.
- Vreau să aduni toate tablourile mele într-un loc şi să le aprinzi.
Nu înţeleg. Cum să le aprind când fiecare dintre ele înseamnă atât de mult?
- Să-ţi spun de ce. Dar trebuie să-mi promiţi că aşa o să faci. Promite-mi!
- Dar fiecare....
- Promite-mi!
Tac
- Zi!
- Bine. Îţi promit.
- Fiecare din ele are înăuntrul lui, după cum ai spus şi tu, o bucată din viaţa mea.
- Da. Tocmai de aceea nu...
- Uită-te la mine! Crezi că vreau să mai aibă cineva viata pe care am avut-o eu?!

Nu.
NU!
Nu a spus asta.
Mintea mi se goleşte. Cuvintele pleacă, se ascund. Imaginea începe să pălească.
O privesc.
Copil drag...

- Tu ai fost pentru mine tot ce am cunoscut, tot ce ştiu, tot ce am dat, tot ce am pictat... te iubesc ca pe un tată. Să nu gândeşti că mi-a lipsit ceva. Nu am tânjit după nimic. Mi-ai oferit tot ce am dorit.
- Atunci de ce zici că nu vrei să mai aibă cineva viata pe care ai avut-o tu?
- Nu mă refer la tine. Tu eşti dincolo de viaţă. Tu eşti dincolo de ce numesc eu chin. Tu eşti alinarea.
- Nuanţe cenuşii. Dacă crezi că eu sunt moartea, te înşeli.
- Vreau măcar pentru o clipă vindecarea. Şi ochiul tău stâng mi-o poate da. Acela poartă semnul morţii.
- Nu. Nu stric ordinea lucurilor.
Aprind o ţigară.
- Înţelege, continui eu. Tu eşti un om deosebit. Nimeni nu alege să se nască şi puţini aleg să moară când vor ei. Îţi repet, şi eu sunt bolnav cu tine. Gândul morţii e singurul lucru care te poate înspăimânta. Bucură-te că moartea inseana frică. Pentru mine, moartea e binecuvântare. Nu mă atept să mă înţelegi acum. O să vină o clipă crucială când vei prinde sensul vieţii tale, sensul meu lângă tine şi sensul vorbelor pe care ţi le spun acum. Mulţi oameni trăiesc bine zeci de ani buni şi nu reuşesc să facă în toată viaţa ce faci tu într-un tablou. De aceea să nu te gândeşti la boala ta. Priveşte-ţi viata, fiinto! Uită-te la ceea ce eşti dincolo de corpul acesta. Imaginea ta pictând îmi dă şi mie bucuria clipei ce urmează. Trăieşti când ai pensul în mână. Exişti şi radiezi. Atunci străluceşti. Restul sunt doar convenţii. Ce rost are să urmezi un ciclu de convenţii, ce sens are să priveşti viaţa ca pe un calendar în care să bifezi fiecare căsuţă în fiecare zi, dacă acele căsuţe sunt goale, dacă tu eşti goală? Tu eşti mult mai mult de-atât. Tu eşti viaţa.
comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

comentarii (9):


si - de thebrightside la: 24/02/2009 13:12:30
"Lacrimile izbucnesc din ochii copilei. Cade pe podea şi începe să plângă. Degetele îi cuprind faţa albă, apoi se desfac şi încep să zgârie podeaua. Fire de rumeguş i se adună sub unghiile care sângerează pe margini, începând să de disloce din vârful degetelor."

parca prea exagerat.
iar finalul cred c-ar fi trebuit sa fie la "copil drag".
restul e un fel de "dulceata" cu scop evident de rotunjire a povestii. cred ca povestile despre suferinta is mai reusite daca finalul e abrupt, nu rotund.
#409945 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
:) - de Cri Cri la: 24/02/2009 20:33:44
nu stiu daca ea a vazut, insa eu da
sau cel putin am gasit printre randuri o descriere destul de fidela a imaginii pe care o aveam

mie mi-a placut asa cum e, alunecand din gand in gand ca trasaturile de penel, tangente la rastimpuri dar nesuprapuse vreodata pe aceeasi linie, persuasiv



#410145 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Omerta - de alex andra la: 24/02/2009 20:42:36
Fain. Imi place cum scrii:)
#410149 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
bright - de Omerta la: 24/02/2009 21:31:24
am exagerat, da. pentru ca voiam sa subliniez intensitatea. acum vad ca mai trebuia lucrat aici.

finalul nu e asta :)
sunt de acord cu tine ca finalurile unei povesti in care predomina durerea si tristetea trebuie sa fie ascutite. acum, ofranda e dusa. voi alegeti de-i buna au ba :)

Omerta
#410161 (raspuns la: #409945) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Cri :) - de Omerta la: 24/02/2009 21:36:18
:)
#410163 (raspuns la: #410145) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
alex andra - de Omerta la: 24/02/2009 21:36:48
multumesc pentru timp

Omerta
#410164 (raspuns la: #410149) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
*** - de lafemme la: 24/02/2009 21:38:00
bright are dreptate.ai exagerat acolo. suferinta, aia crancena, nu cred ca poate fi melodramatica.

oricum. bine scris.

ea e jumatatea lui? ;;)

asteptam partea a 3-a.
#410166 (raspuns la: #410161) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
*** - de Intruder la: 25/02/2009 09:13:35
ai scris bine dar mi se pare prea impersonal, neutru, fara emotii.
so, asa se vede de la mine...posibil sa gresesc.
#410273 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
*** - de adina.petre la: 17/03/2009 10:46:35
Eu aici, in partea a 2-a mai aveam putin si plangeam. Ceea ce nu mi s-a mai intamplat de mult la o citire. Bravo! :)

Si acum mi-e frica sa citesc 3. :(
#417528 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul


-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...