Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

Emoţii de iarnă ...


de juli la: 04/03/2009 13:02:06
voteaza:
Am lăsat-o să ducă apa aşteptând-o pe trepte. Teama mi se strecurase-n suflet, n-aş fi intrat singură în casă nici picurată cu ceară, se întunecase, ori poveştile lui Andraş spuneau că strigoii, ielele şi fata pădurii umblă când se lasă întunericul şi au putere până la prima geană de lumină.

În minte-mi stăruia îndoiala, un sâmbure de adevăr tot trebuia să fie legat de iele şi strigoi. Erau poveşti în care toată lumea credea, până şi mama spunea că unele sunt adevărate. Am început să o însoţesc seara la şezători. O teamă indefinită mă stăpânea. Mama nu avea ce face, decât să-si petreacă serile lungi de iarnă acasă, mă lua cu ea.
Începuse postul crăciunului şi aşa cum era obiceiul, copiii de şcoală, fete şi băieţi deopotrivă ne adunam la baba Tilica în căsuţa veche, joasă pe care, în iernile grele zăpada o îngropa pană la ferestre. Ne primea în odaia-i strâmtă cu ochiurile ferestrelor cât o palmă prin care lumina se strecura cu greu. În semiobscurul camerei cu pereţii încărcaţi de carpete din lână ţesute-n casă, un pat mare din lemn, ocupa aproape jumătate din încăpere, pe care erau clădite perne mari cu feţele brodate în culori vii, deasupra căruia prinsă-n grindă, lângă perete, trona o bară din lemn pe care erau aşezate-n straturi: pânză albă din in şi cânepă, ţoluri colorate, ţesături în carouri cu alb si negru, împletituri şi broderii. O adevărată comoară. Era ceea ce mai rămăsese nefolosit din zestrea primită şi o parte din zestrea făcută de ea pentru Ion, care-i întuneca zilele, cum şi pentru Maria, fata mai mică cu la al doilea bărbat, ce venise târziu când nici nu se gândise c-ar mai putea avea copii. Pe „ruda cu zestre” se găseau lucruri care nu-i mai erau de trebuinţă, dar de care nu se-ndura Tilica să se despartă spunând că lor le va rămâne când ea se va duce-n lumea celor drepţi. Se mutase-n casa nouă făcută de Ion dar nu-l lăsase să demoleze vechea casă moştenită de ea de la părinţi. De sărbători se muta la ea – cum ii plăcea să spună – făcea focul încălzind „odaia cea bună”, unde ne aştepta pentru a ne învăţa colinzi. Tilica era mică adusă de spate, încovoiată de ani şi greutăţi, cu faţa brăzdată de cute adânci, o hidoşenie, de n-ar fi avut ochii încă ageri de-un albastru limpede ca cerul şi vocea caldă ca o mângâiere.
Doua zile pe săptămână, miercuri şi vineri, casa Tilicăi prindea viaţă. În fiecare an învăţam câte ceva, doua, trei colinde vechi, pe care memoria ei le dezgropa din negura timpului, transmiţându-ne şi nouă cumva ca o taina, un fel de beatitudine, o speranţa. Ne încătuşa în misterul ce plutea în aer în acea perioadă a anului. În ajunul crăciunului începând de pe la ora patru după amiază ne adunam în cete de câte şapte, nouă copii din vecinătate şi porneam la colindat, dinspre partea cea mai de departe de casă, îmbrăcaţi în cojoace noi şi înfofoliţi înotam printre nămeţi, luând casele la rând. Râdeam şi chiuiam pe drum ca apoi intraţi în vreo curte să redevenim serioşi amintindu-ne de sfaturile Tilichii:
- Tu cocoane şî măi prunciî, voi sunteţî ca îngerii Domnului… tre’ să hiţî cuminţî cân’ intraţî în ograda oarecui! Vă duceţî pă târnaţ în linişte, să nu vă sâmţă cân ziniţî şî de acolo să colindaţî. Api de-ţî hi pohtiţî în-ontru, nu mereţî, nu vă temeţî, nu să supără nimen, loaţî ce v-a da şî vă videţî de drum.

Ne aşezam sub fereastră şi începeam:

"La mnijlocu’ ceriului,
La mnijlocu’ ceriului
Este un pom a Raiului
Şî acolo ciîne şede?!
Şî acolo ciîne şede?
Şed doar două rândunele,
Împletindu-şî lumninele,
Împletindu-şî lumninele.
Lumnini galbine de ceară
Ca să vadă întreaga ţară,
Ca să vadă întreaga ţară.
Şî noi vă colindăm iară.
Noi vă colindăm frumos,
Noi vă colindăm frumos.
Astăzî s-o născut Hristos,
Colo-n fân-n iesle, jos,
Acolo-n fân în iesle jos.
Maria cât o umblat,
Viflaimu-n lung şî-n lat
Viflaimu-n lung şî-n lat.
De mas nime’ nu-o lăsat.
Obosîtă hiind apoi,
Obosîtă hiind apoi
Mărs-o-n staulu’ cu oi
P’ântre vaci, măgari si boi
P’ântre vaci, măgari si boi.
Şî de-acolo zinim noi,
Să vă bucuraţî şî voi
Să vă bucuraţî şî voi."

Colindam două, trei colinzi la o casă, aşa cum cerea obiceiul, în funcţie de importanta şi rangul pe care-l aveau în sânul comunităţii stăpânii casei. Nu simţeam frigul… spaimele, teama de duhuri era cumva uitata în acea perioadă. Pe drum ne luam la întrecere: care a primit mai multe nuci, mere, pere ori pupeze – o coca făcută din aluat de pâine în formă de pasăre, special făcute pentru sărbătoarea de crăciun –
numărându-le în trăistuţe. Apoi, când terminam de colindat şi ultima casă din cătun, - seara pe la opt, noua, începeau să colinde tinerii, feciorii de-nsurat - ne duceam acasă unde ne aştepta lumina din ferestre, căldura, mirosul sarmalelor din cuptor, bradul ce apărea de nicăieri, împodobit cu mere, nuci şi bomboane învelite-n hârtie colorată.

După crăciun, mama m-a luat cu ea la oraş. Era prima dată când părăseam cătunul, aveam să descopăr o lume nouă, nebănuită. La întoarcere povesteam oricui era dispus sa mă asculte, despre minunăţiile văzute. Într-una din zile lelea Parască a lui Ionul Tilichi m-a chemat din poartă:
- Hăi Ilincă, zină un ptic! Ian zâ-mni cum o fo-n oraş? Fosta- ţî şî pă la Gheorghe a Roşului? Cum şăde? Bine-i aşăzat?...
-Api, ce să-ţ’ zâc lele Parască?! … cum o fo’-n oraş? Bine! Gheorghe-a Roşului stă-ntr-un bloc… ştii mneta ce-i acela? Ai fo-n oraş oareşcând?
- Ha? No, n-am fo-n veci, ce să cot io pă cele drumuri?…Deabdie de-am mărs odată până-n târg la Cuhea, pă jos… oraşu-i pre departe şî nu mă ţân pticioarele. De „rată” n-am io bani. Noa dară, zâ-mni cum îi.
- Api-i o casă mai mare, de fapt mai multe căşi, pusă una lângă alta şî peste iele altele… ştii mneta cum? Ase ca şî teglele lu’ Bogdan ţâganu’ cân’ le clăde’-nainte de-a le arde, numa’ că n-au acoperiş.
- Tu cocoa’! Cum să n-aibă?! Api ce le ploauă-n căşi la ăi de stau deasupra?!!!
- Ha, ha, ha… cum să ploaie lele? Nu ploauă, Gheo’ stă hăpt la ultimu’ etaj… că ase le zâce: etaje. La fieştecare etaj îs patru căşî. Noa şî Gheorge-a Rosului stă-ntr-una de aceie.
- Noa bine. Da’ mândru ş-o făcut in ie? Cum-i??
- Io nu ştiu de-i mândru or’ ba… da-i alfeli.
- Cum alfeli?
- Aşe bine! N-are ţoluri şî şterguri pă păreţî…niciî făţoi cu colţ şî niciî loampă cu dohot. Are curent electric, apeşî p-un bumb şî să aprinde un feli de loampă, de-i zâce candelabru.
- Api-nsamnă că-i fain şî bine… şî ce mai are?
- Are clozetu-n casă!
- Tulvai Doamne şî nu pute?
- Nu lele, că tragiî de-un lănţuc şî cură apă!
- Da-pi zâs-ai că n-are făţoi pă masă… api ţâne masa goală, ase numai scândura?
- Nu, hăi le’. Are mobilă cumpărată, de aceie domnească şî pă masă în sufragerie, cum îi zâc iei la camera ceie bună, are mileuri.
- Ce are tu cocoa’, ce-s acele?
- Îs nişte cipci, da’ alfeli făcute… şî are de-acele peste tăt, mai mari o’ mai mniciî şî pă iele are ptetre de mină sî nişte jucărele de porţelan, de le zâce bibelouri. Sî, şî pă şcutuia de-i zâce televizor – un feli de radio, numai că vezî oameni care grăiesc in iel – are mileu, şî pă iel un peştioc mare albastru din sticlă…
- Api mândru-i dară tu cocoa’! I-o hi hind bine, însamnă că n-a mai zini şohan înapoi.
- Nu ştiu lele… mnie nu mni-o pre’ plăcut. Da’ dacă mneta zâciî …
- Api ciudată ieşti Ilincuţa leli, băsamă nimnic nu-ţ place. Tare ieşti mofturoasă… nu-ş cu ciîne te-o făcut mă-ta!!!
- Nu-s ciudată hăi lele Para’… numa’ ase nu-mni place mnie… ase sâmtăsc io, ce să fac!?
- Api ţî fa’ cum îi vre, din ce-i creşte mare şî-i hi la casa ta.

……………………………………………………………………………………
târnaţ = prispă
Deabdie = abia
„rată” = autobuz
teglele = cărămizile
căşi = case
clăde’ = clădeşte
hăpt = chiar, tocmai
dohot = petrol
bumb = buton, întrerupător
hăi le’ = tu lele
şcutuia = cutie
şohan = în veci, niciodată
băsamă = bag de seamă, văd că


rolia
comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

comentarii (8):


rolia - de INSULA ALTUIA la: 04/03/2009 13:04:39
o pastrez,nu am timp acum:)
#413194 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
rolia - de INSULA ALTUIA la: 04/03/2009 14:33:13 Modificat la: 04/03/2009 14:43:20
tot mai mult mi-o placut in casa veche a Tilichii unde zinieu coconii si cocoanele sa-nvete sa colinde.
Spune-mi te rog ce inseamna naframa din par sau un accesoriu popular din par?

O curiozitate de-a mea?:)

Bine scrisa si partea orasului cu scatulele.
#413236 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
juli - de Paianjenul la: 05/03/2009 01:29:17

"dohot = petrol"

- Sau mai degraba vaselina (de uns osiile la caruta)?...

#413687 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Paianjenul - de juli la: 05/03/2009 08:47:36
habar nu am daca o fi asa. E posibil ca-n alte zone ale tarii sa i se spuna vaselina. Te asigur insa ca in unele sate din Maramuresul istoric la petrolul de lampa i se spune dohot. Nu folosesc arhaisme (regionalisme) al caror inteles nu-l cunosc ori este strain de graiul morosenesc.

multumesc de citire. Asta da surpriza! ma bucur...

rolia
#413714 (raspuns la: #413687) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
bubulino - de juli la: 05/03/2009 08:53:58
naframa de par este basma/batic in Maramures i se spune panzatura.
Este confectionata din caşmir din care sunt confectionate si sumnele(fustele) din portul popular morosenesc.

multumesc mult de apreciere.

rolia
#413715 (raspuns la: #413236) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
hăi le’ - de Intruder la: 05/03/2009 19:07:29
incearca sa trimiti un text la Atelier Liternet...ce zici?
ce-nseamna "făţoi"? perna?
#413950 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Intruder - de juli la: 06/03/2009 10:37:36
"incearca sa trimiti un text la Atelier Liternet...ce zici?"

:) nimic. Cine-s ăia şi de ce aş trimite? Pe bune habar nu am.
Daca vrei, dă-mi detalii pe mp.
Ori începe să vă doară capu’ şi-mi sugerezi să mai terorizez şi pe alţii?

"ce-nseamna "făţoi"? perna?"

Făţoi = faţă de masă confecţionată din pânză de casă

Perna(pernă) = perină(?) e aia pe care pui capul când te culci, umplută cu puf, vatelină, burete… ori naiba mai ştie cu ce :))))

rolia

#414102 (raspuns la: #413950) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
rolia - de INSULA ALTUIA la: 06/03/2009 22:22:14
Am priceput:)

Cu drag Geta:)
#414231 (raspuns la: #413715) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: