te provoaca sa gandesti
Pentru a accesa aceasta pagina trebuie sa fii conectat
Ce noapte s-a facut deodata afara...
Si ploaia plangea singura iara Departe... Si se facu frig si-un vant naprasnic a-nceput a bate Departe... Se mai aud din cand in cand, cum urla cainii-n intuneric Dar nimeni nu-i mai simte, caci toti au amortit... Doar eu ma chinui cu tacerea dureroasa Si-as vrea s-o alung de tot, sau numai pentru un minut... Imi cade greu, caci ce-i in mine nu ma lasa Sa lepad si sa uit cel viforos trecut... S-o-nchid in mine iar... nu, nu mai pot Caci m-am epuizat acum, am obosit de tot Si simt ca nu mai sunt a mea deloc, deloc Si in totalitatea firii mele nu mai sunt eu, Si nici vreodat` am fost! Mai vreau acel minut sa-ncerc sa uit de mine Sa inchid ochii si sa nu privesc nimic... Sau nu mai stiu unde ma duc, de unde am venit... Si-as vrea sa cred ca noua liniste In care-am coborat cu sufletul si constiinta Si-n care-am ingropat de tot trecutul si fiinta Nu ma mai chinuie... Ci dureros de dulce imi leagana pe aripi gandul... Dar nu pot ca sa savurez tacerea Caci simt un gol adanc care ma-nteapa Si la lumina lunii mi se asterne-n fata Iar, Istoria ce n-am sa pot s-o uit vreodata. Ca niste suliti repezi si incinse Imbolnavindu-mi mintea Si cugetul si firea si fiinta Strapung adanc ranind acum Si sufletul si constiinta... Ma dor... sunt amintiri de altadata grele si amare Ce-n nopti de primaveri apuse Stiau cum sa-mi alunge somnul si sa ma prinda-n jocul lor Sa ma stinga, iar sa arda-n mine si ultima farama de speranta... De ce chiar eu? Care-am sperat o viata? Nu stiu s-alung veninul ce ma otraveste Si nici nu vreau sa mai traiesc asa Nu mai e nimeni langa mine sa poata sa ma vindece Si nici nu cred ca-s multi cei care-ar vrea... Din nou durerea se amplifica in pieptul meu Si-i simt si gustul dulce-amarui Si soaptele care ma cheama tot mereu Si linistea ce-mi canta iar ca sunt a nimanui... Inca o noapte de cosmar pecetluise existenta, Ma tremura acum in zori Ca pe o frunza vantul Ce nu mai conteneste in suieraturi si soapte Si ploaia-ncepe iar a bate departe Departe... da'mi linistea 'napoi, tu, demon de noroi...
comentarii (3):
ntz!
- de
maan
la: 08/01/2007 19:06:10
Dunarea la Cazane-i salbatica si nebuna.
bulbuceste descantece vechi peste pietre. Dunarea-i tulbure abia la Braila, nu ma braili.
eu...
- de
Sancho Panza
la: 08/01/2007 20:31:30
"Cine nu crede in minuni,nu e realist."
mi-am amintit de cateii cu coada taiata, care se tot rasucesc s-o prinda.Dupa cateva rotocoale, le e si lor limpede ca-i zadarnic, dar insista pana la ameteala.
|
![]() |
Gol de contzinut. Cuvinte fara norma de emotie. Tulburi cum Dunarea la cazane. Nici poezia nu-i la ea acasa, aici.