...de Marrakech (3)

Nu am bani, nu am tigari. Si biroul de tabac si cel de schimb sunt de cealalta parte a labirintului souk-urilor (1), in piata principala, la grande place, Djemaa el Fna (2).
Reusesc sa ajung pana acolo, nu ma indoiesc de asta. Sa ma intorc la riad va fi o problema. Ma revad ratacind pe strazi, urmand vreun baby-ghid, pierduta in labirint.
Pana acum stapanesc doar drumul de la Medersa pana la riad, cunosc cateva strazi din jur. Incerc sa gasesc tigari. Sprijinit de perete, un batran vinde ciocolata si bomboane, expuse pe o mica masuta de lemn. Are si un cartus de tigari, probabil ca sa anunte subtil ca vinde si asa ceva.
Ma apropii si il intreb. Da, are tigari, cate vreau? Trei pachete, raspund repede. Asa macar rezolv problema tigarilor pana plec. Trei pachete? Nu, n-are. La bucata. Are macar un pachet? Da. Scoate din buzunar unul de Winston, de contrabanda. Ii platesc un pret ridicol si ma indrept spre barul muzeului pentru un the à la mente si o tigara.
Trag un fum. Sunt pur si simplu ingrozitoare, durerea de cap e aproape instantanee. Nu, asa nu se mai poate. Trebuie sa ajung in piata, chiar daca inseamna sa ma intorc cu un ghid de acolo.
La hotel, Fatima mi-a zis ca e o scurtatura spre piata, prin souk Nejarine, apoi Souk Semmarine. E drept inainte. Da, da. Stiu eu. Pentru voi si dreapta sau stanga sunt mereu tot inainte.
Ajung in Souk Shaaria, in fata mea, sub o bolta de piatra incep sa se insire pietele acoperite, cu tarabe incarcate de genti si covoare. Inauntru e aproape intuneric. Or sa ma hartuiasca vanzatorii, ca cei din Sousse (3). O sa ma trezesc ca raman blocata o ora intr-un negot de covoare, obligata la the à la mente pana pleznesc.
In cele din urma mi se face prea foame ca sa mai reusesc sa-mi fac griji. Intru prin poarta de piatra. La stanga, la dreapta, incerc sa urmez artera principala a soukului. Merg repede, cu capul in jos. Cu coada ochiului vad cum tarabele de genti lasa locul celor de covoare, de bijuterii, de masline. Din cand in cand un miros de qissaria unde se face supa de melci si cap de oaie fiert. Imi vine sa rad. Da, asa stii ca se mananca, atunci cand pute foarte tare.
Dar ce ciudat, nimeni nu ma invita sa vad marfa, nimeni nu ma trage in magazin, nimeni nu ma face gazela. Grabesc pasul. In departare, ca un luminis in padure, iesirea din Souk Semmarine. Mai repede. Da. Am iesit. Unde sunt? Terasse panoramique? Trebuie sa fie...da, e Djemaa!
Ahh, ce bine e. Baraka, curata baraka in momentul asta. Traversez rapid piata, trec pe langa cobre, suc de portocale, date. Un barbat se indreapta in fuga spre mine. Sahara? Sahara? Imi arata spre un microbuz alb, pe care scrie Tours nu stiu cum. As putea sa-i zic da, hai sa mergem. La Merzouga, sa urcam pe dune. Asteptam o caravana care transporta sare, in 52 de zile suntem la Timbuctu. Ne oprim acolo. Nu, nu ne oprim deloc. Mai repede, aproape am traversat piata. Intru la Café du Grand Balcon, urc scarile pana la terasa. Imi aleg o masa panoramica, langa balustrada, si acolo, in timp ce mananc tagine de pui si cous-cous cu mainile ma simt... eu insami.

La intoarcere ma plimb linistita prin souk. Miroase a piele peste tot, chiar si acolo unde se vand tesaturi, sau unde lana e intinsa la uscat. Cumpar, negociez, glumesc. Ma retrag usor cand sunt imbratisata. Dar totusi, ce putina energie au vanzatorii astia, parca n-ar fi nord-africani.
Ajung la capat. Da, acolo e moscheea, muzeul. Ce usor e de ajuns, cinci minute prin piete. Si chiar e drept inainte. Bine, aproximativ drept inainte.
In pasajul medersei, da, e chiar baiatul cu ochi de djinn. Poarta acelasi tricou murdar si pare atat de inofensiv acum, pe lumina. Ii fac cu mana, vine zambind spre mine. Il mangai pe crestet. Mergi la scoala, da? Oui, oui. Da, cum sa nu, ma gandesc.
Scot harta sa vad cum ajung din Djemaa la Dar Si Saïd.
-Qu'est-ce que tu cherches, la jolie gazelle?
Ridic privirea si raspund zambetului larg:
-Rien.(4)


___________________________________
(1)piata
(2)in araba Djemaa el Fna inseamna "intrunirea mortilor", pentru ca in trecut acolo se faceau executiile publice
(3)oras in Tunisia
(4)nimic


Sfarsit