Aiurea! Si oare viata ii va da tot asta? Si ce dreak va face nestiind cum arata felul ala de mancare...tinut departe de el? Nu sa-l umpli de teama... da sa stie caq poate exista...Ma rog...situatii diverse...nu musai teama.

te referi la prima varianta?

conform noilor invataturi, tendinte, venite de pe taramuri apusene, cica tre' sa-i dau bebeului exact ceea ce vrea, pentru ca o poate avea o dezvoltare armonioasa numa' daca e ferit cat se poate de mult de frustrari si teama.

Deinde foarte mult de familie,de posibilitatile materiale iar asta cu frustrarile e asa trasa de par.
Pai daca copilul e crescut educat normal e integrat in scoala sau gradinita sau facultate de ce sa fie frustrat?
Ca nu are haine de firma?
Sau nu poate se serveasca zilnic masa la mall?
Sa fim seriosi .

nu stiu cum trebuie dar, eu unu', nu agreez educatia spartana.
daca unui om matur ii trebuie o farama de tandrete...sau ceva pe-acolo...de ce sa n-aiba si copiii partea lor de alint?
totusi...ce inseamna alint? ca daca tata intreaba pe ala micu' "ţe faţi aiţi? te joci cu tlenuleţu'?"...nup.

corect:)

ne referim la sugar/ copil mic, da?
eu am aplicat varianta 2 :)

ma refeream la absenta tinutului in brate de ex, sau la "nu lua copilul in brate cand plange, lasa-l sa planga" in nici un caz la haine de firma, pentru ca era vorba despre bebelusi.

exact.

si mai incolo, tot varianta aia. cred. nu, nu ma refer la haine si gadget-uri, ci la tandrete, protectie.
(corecteaza-ma, Irma daca gresesc. poate de afara se vede altfel)

ma gandeam eu. interesant daca dupa etapa aia trebuie sa se schimbe ceva sau nu... in definitiv, de experiente de "calire" nu va duce lipsa. daca nici parintele nu e un refugiu cert...

te cred dar erau alte vremuri,cind erau ale mele bebeluse:)
Dimineata coada lapte,cu schimbul cu tata,banane,portocale nu erau.
M-am bucurat ca am putut sa merg in Ungaria sa cumpar gama cicco,biberoane scaunel etc.
Alaptam la luminare ca ne lua curentul asisderea si baita eh,greu:(

adevarul.
tocmai am fost confruntat - mai zilele trecute - cu o serie de intrebari directe, incomode, din partea pruncului. nu am avut alt raspuns decat adevarul, in forme adaptate intelegerii la varsta cu pricina.
poate nu am gresit, gandind si ca [posibil] orice neadevar genereaza confuzie, frustrare etc., pe orice palier de timp am lua in seama.

la prima fata intram in panica imediat,
luat in brate leganat,cintat din nefericire a stat in cerc ortopedic pina la un an.
Si nu erau de plastic de fier a fost cumplit.
Normal parintii mei s-au implicat m-au ajutat afectiune cit cuprinde.
Dupa sase ani apare a doua fata dar eram pregatita si nu am mai intrat in panica doar cind am observat ca ar strabism.
Repede operatie exercitii stai ca-ti trimit poze cu ele pe cea mare cind am scos-o din cerc si cea mica dupa operatie.

Sunt de acord cu Ana. Copilul mic trebuie sa creasca in siguranta, cu dragoste si caldura. El trebuie sa aiba incredere in parintii lui, sa se poata baza pe ei, iar ei (parintii) nu trebuie sa uite limita unde se termina ei, si incepe copilul.

uite asta e o intrebare buna.

dupa unii alint ar putea fi atentie si grija. pot fi acestea daunatoare pt copil?

Pai, tu ce crezi...conform lojicii?..:)

pai daca nici atunci cind e bebe nu-i alintat nu stiu ce sa mai zic.
Eu sunt pentru :)

Da, orice exces e daunator. Fie ca e de alint si dragoste, protectie, fie ca e de critica, restrictii si reguli.

Mie mi se pare o buna idee sa incerci sa inveti copilul de mic, sa fie responsbil. Sa ia decizii, sa ii creezi mecanisme de gadire logica, sa stie cum sa discearna. DAR, mai ales, atunci cand alege gresit, sa-l lasi sa-si asume consecintele. La fel si atunci cand alege bine, sa ii arati ca este pe drumul cel bun.

Si iarasi o chestie importanta (pentru copil, desigur): sa il faci sa ineleaga, sa ii explici de ce faci ceea ce faci cu el. Pentru ca: 1. copii sunt curiosi. si 2. raspunsul "pentru ca asa vreau/zic eu!" e ceva crunt pentru un copil.

nu inteleg asocierea ALINTATULUI cu TEAMA si FRUSTRAREA.

am uitat sa raspund la: "voi cum ati face, sau cum ati procedat (daca aveti deja copii)" ...simplu, sa-i spuna TOT lui taticu'.

Cine crezi ca a inventat cantecul:

"Fata tatii ce-ai vrea tu?"
Fotbalist sa-ti dea taticu
Nu, nu, taticu nu
toata ziua minge minge
seara nu mai poate...na ca am uitat continuarea :((((((((((((

cum se alinta sugarii? ce stiu ei?
...ca doar nu se apuca nimeni sa tipe la un suflet de 3-4 saptamani...sau sa-l puna la respect...ha?

cum se alinta sugarii? = cu tzatza :)


scuzati, dar nu m-am putut abtine :(

eu sunt de parere ca trebuie alintat din plin. si prin alint vad joaca - sau mai bine spus - timp petrecut cu el. in felul asta se poate crea o legatura intre copil si parinte. in felul asta va sti instinctiv ca din partea parintilor are sprijinul, afectiunea de care are nevoie si inevitabil in ei va avea incredere.

prin alint nu inteleg - sa lasam copilul sa faca tot ce vrea - recte bagat deshtele in priza, jucat cu pixul in apropierea ochilor, aruncat cu diverse obiecte prin casa, vreau aia - ia aia - ntz. cred ca daca as lasa-o pe fi-mea sa faca tot ce vrea i-as deforma caracterul. mai tarziu ar crede ca orice i se cuvine, ca poate obtine orice cat ar bate din palme. asa ca sunt lucruri interzise. si crede-ma nu-i usor. asta a mea are personalitate. se tavaleste pe jos si urla pana la invinetire. norocul meu e ca am nervii buni. :))

...pai cu tzatza si eu vreau! :))))))))

scuzati, nu m-am putut abtine nici eu.
:PP

ca mi s-o facut asa greatza pe un alt forum de ce-am citit de la o "spalatura pi creier" ca am incremenit juma de ora si m-am intrebat daca fomeia aia mai e normala de cum mi s-a parut mie candva. Nici sa polemizez pe tema asta nu mai am chef, ma gandesc ca or fi multe bre asa. Apara si pazeste.

De unde putem deduce ca om si Intrusu sunt niste baietei care nu se pot abtine de la tzatzeee! =))

eu ma refeream sa nu se exagereze cu tzinutul in bratze, leganatul si vai draga sa nu lasam copcilul sa planga nici macar la un an si ceva doi ca mvai crapa bre. Eu o mangaiam cumplit de mult nu doar cu mainile, ci si cu privirea, cu gandul. Nu zic ca ma apucam sa cronometrez cate minute o tzineam in bratze dar formasem un ritual si chiar de era mica stia ca toate au o limita, sau cel putzin asa trebuie. Tu crezi ca a mea nu are parte de afectziune? Ca asa o crezut aia care o citit, ca la mine in casa e era glaciara. Poate ar trebui sa ma vezi cum tre sa procedezi. Eu una sunt mandra cumva de mine. Sunt multe mamici care si-ar fi dorit sa aibe asa copil ca al meu, si am copii care vin la mine sa ma roaga sa le fiu cumva mama lor, si citez: "ma invetzi si pe mine, sa fiu asa ca Steffy?" sau "ma invetzi si pe mine, cum o invetzi pe Steffy? imi place ca nu tzipi, ca o iei in bratze din cand in cand "(eu nush sa pun italicele, dar acolo e cheia la DIN CAND IN CAND). A mea numara si pupicii zilnici si e innebunita sa negocieze cu mine ... si sa ma lase sa trec dintr-o camera in alta imi cere "vama" pupicei. Si nu putzini, de la 30 in sus. :))))))))))))))))))))))))) Dar cand eu am spus ca nu am cum sa o iau in bratze nu se bate cu curul de pamant si nici nu urla si nici frustrata nu se simta. Despre aceasta disciplina vorbeam eu, dar asa se intampla cand unu e chitit sa desfiintzeze pe una ca mine, ma pierde(nu ca ar fi avut cine stie ce de castigat).

Ca sa scrii cu italice trebuie ca inainte de un cuvant sa scrii: < i > (fara spatii intre ele), iar la finalul cuvantului (si asta e important ca altfel se strica scrisul pe o pagina intreaga), pui < / i > (tot asa, fara spatii intre ele).

Daca vrei sa scrii bolduit faci la fel ca mai sus, doar ca in loc de i pui b. ;)

Si u, ca sa scrii subliniat.

"conform traditiei romanesti cica bebeul nu trebuie alintat pen' ca ti se urca-n cap, cu alte cuvinte nu-l mai poti educa, pen' ca te dreseaza el"
vs.
"tre' sa-i dau bebeului exact ceea ce vrea, pentru ca o poate avea o dezvoltare armonioasa numa' daca e ferit cat se poate de mult de frustrari si teama"

... sunt doua extreme si sunt de evitat. prima e chiar imbecila de-a dreptul.
copilul trebuie sa creasca astfel incat sa nu sufere nici de lipsa de afectivitate si nici de te miri ce nevoi. totusi, consider ca e gresit a-i da tot ce isi doreste si pofteste. va fi un plictisit si un sictirit de zile mari. o anume frustrare creeaza o tensiune si astfel e motivat sa participe, sa coopereze.
specialistii in HR stiu despre faptul ca intr-o echipa trebuie sa existe mici frustrari pentru a putea tensiona mediul si a-l face competitiv. o echipa satula e ineficienta si creste doar costurile. aceeasi strategie se aplica si copilului cu precizarea ca fiecare stie masura lucrurilor, cand sa dea si cand sa ceara.

eu n-am avut voie sa o alaptez, eram sub tratament. Cand am avut voie, nu am avut de unde. Storceam cu un aparat vreo 30-50 ml de lapte desi stateam cu aparatul la tzatza cateva ore bune, dar chiar daca nu aveam laptic, intai o alimentam cu lapte praf la biberon si apoi stateam cu orele in pat ... langa ea si ii puneam tzatza in gura si imi era o mila cumplita ca uneori se enerva ca daca nu era de unde ..vai si amar de mine, dar n-am renuntzat la asta. Faceam asta seara si noaptea pt. ca a trebuit sa mac sa muncesc ziua ca sa am de unde lua laptele. Unele stau si se milogesc la societate si urla dupa tatzi le intenteaza procese. Nu ma dau cine stie ce femeie si nici statuie n-am de gand sa mi se ridice, am facut ce-am putut sa am un copil fericit, si zic eu acum daca ma uit la ce am pe canapea ... n-am dat gresit.Eu am preferam sa-l cumpar eu cu banii facutzi de mine, nu conteaza cum. Daca o invatzam in bratzele mele tu ai idee ce tragedie era cand plecam la serviciu la 6 dimineatza? Stia la un moment dat si cand viu acasa. Bona daca o vedea ca sta tzinta la usa, inseamna ca aveam sa viu eu. Daca nu se uita la usa insemna ca simtzea ca am treaba. Iar la 6 dim desi nu puneam ceasul in aceeasi camera cu mine, ma trezea bona tiptil, totusi a mea se trezea si ma urmarea cu ochii din patutz, trebuia sa o pun intr-un anume fel, altfel vocifera ca ea doar vroia sa ma zareasca ce fac. O pupam si o mangaiam, ma jucam putzin ci plecam la serviciu. Niciodata nu a scancit dupa mine, intotdeauna vorbeam cu ea, si ii explicam ca tre sa mac altfel ajungem ai nimanui. Un copil bun mi-a adus viatza, ce bine daca le-ar da asa copii buni la toata lumea, mai ales alora care adora sa arunce cu kkat in altzii. Poate macar asa copii buni ior mai educa si pe ei.

Ca sa vina una de nicaieri si de peste tot sa-mi zica ca se numeste abandon(pt. ca explicam ca nu e bine sa iei copcilul in bratze si sa-l invetzi numai acolo). Bre am ramas socata, ce sa mai explici. Bine ca m-am abtzinut sa nu-i crap ceva in cap, fie chiar si virtual.

eu nu va-nteleg.
se pare ca luati ambele variante in extrem.

daca ti se sugereaza 'nu lua copilul in brate', nu ti se spune 'nu-l lua deloc'.
in plus, mi-e destul de greu sa inteleg ce-nseamna aia sa-i dai exact ce vrea unui ... bebelus.
cum poate un bebe sa-ti spuna EXACT ce vrea, ma rog?

ati vazut copii de 4 ani, la plimbare, care urla ca vor in brate?
ati vazut copilasi tavalindu-se prin magazin fiindca vor SI ciocolata aia, desi cosu-i plin cu dulciuri?
ati vazut copii lovindu-si parintii, cand acestia refuza a le face pe plac?

ala e rezultatul educatiei 'lugulugu', fara discernamant.

ati vazut copii carora nu le place sa se joace? care nu stiu sa se joace?
ei ...

plansul dezvolta pulmonii...
daca plodul e bine sanatos, mancat, baut, nu-i frig, nu-i cald, nu-i ud, sa planga pana se plictiseste. asta nu inseaman ca nu trebuie sa primeasca portia zilnica de bagare de seama, dar nu cand i se scoala lui ci cand au timp parintii.
la mine primul copil crescut dupa principiile 'vestice' a mers cu pelinca si cu suzeta pana la 4 ani si se scula de 2 ori pe noapte pana aproape de un an; a fost elev cu probleme - pana in ultima lasa eram chemati la scoala pentru ca facea prostii.
al doilea educat dupa principii mai rationale, a lasat suzeta pe la 8-9 luni si pelinca la 13 sau 14 (luni...). a dormit 6 ore pe noapte de la 2 luni. a crescut bine mersi si atrecut prin scoala fara sa simtim.

Adica asa?

Aproximativ.

Multzam, pe asta n-o stiam. :)

Daca un copil nu stie a se juca, poa' sa-nvete. Desigur, e ceva trist.

Cand adultul nu stie sa se joace, nu-i trist ci... sterp.

ati vazut copii lovindu-si parintii, cand acestia refuza a le face pe plac?

ala e rezultatul educatiei 'lugulugu', fara discernamant.

da. dar in exemplul la care ma gandesc eu e lugu-lugu alternat cu duritate. combinatie chiar mai nasoala decat una dintre extreme.
ma rog, la parinti isterici, copii isterici.

in exemplul la care ma gandesc eu e lugu-lugu alternat cu duritate.

asta ii semn de probleme cu sine.
la parinti.

io zic, acilea, ca vorbim de adulti constienti si echilibrati.
ma rog...cat de cat!:)))

Cand adultul nu stie sa se joace, nu-i trist ci... sterp.

ihi...

I love you! :) Pen'ca iar ai zis fix la ce ma gandeam si io : "la parinti isterici, copii isterici.".

De unde si expresia: Copil tembel cu parinti parasutisti.

O stiam sub forma: Copil tembel cu parinti descreierati.

Descreieratii fiind ceva foarte, foarte rau...un soi de jignire suprema. :)))

sa vezi patzanie ce avui eu pe la 3 ani si ceva a Stefaniei mele. O duc la o cresa si acolo veneau tot felul de copii. Printre ei era un copil rasfatzat rau, pana si pe educatoare de dresase, cum nu-i dadeau ce avea chef(si nu avea o cerere pe zi, sau doua .. el avea necesitatzi la cateva minute), incepea sa urle si se punea jos si se misca in cerc, nu conta ca erau copii jucarii, ca ranea pe altzii sau chiar pe el. Si a mea intr-o zi o zis creca in capsorul ei ca tre musai sa incerce asa ceva pe nervii mei. Bai si incepe sa-l ia pe Nu in bratze. Incerc multe metode si nimic. Incep cu "stimulari" gen: "am stabilit de comun acord un program anumit pt. uitatul la tv, te rog frumos inchide-l ca eu acum vreau sa ma joc cu tine". steffy : "nuuuuuuuuuuuu, mai stau". "Bine, 5 minute" Dupa 5 minute din nou. Ete asa o intreb la un moment dat o intreb si eu: "steffy este normal sa procedezi cu mine asa? eu asa itzi raspund cand ai nevoie de ceva? te tot aman si nu ma tzin de cuvant? cum ar trebui sa procedez acuma?" ignor total. repet intrebarile si nimic. Le repet cu rabdare o perioada ca poate poate. Incerc sa ma joc cu papusile si le intreb pe ele, sperand ca ma baga in seama. Nimic. Bai si in culmea disperarii ma duc calm, iau cablul de la tv si-l tarasc si-l bag in debara si inchid debaraua sus unde nu avea sa ajunga. N-ai sa vezi ca am ramas uimita, incepe sa tranteasca tv-ul de ia crapat tubul(era tv mic), slava domnului ca nu s-a lovit, a dus-o mintea sa-l de-a jos a.i. sa nu se raneasca si o inceput sa urle din totzi bojocii si sa tranteasca jucariile. Vine vecina de jos disperata bai se auzeau busituri ca si cum as fi trantit-o eu de totzi peretzii si urlete ca si cum ar fi venit sfarsitul lumii. Eu intre timp ma rugam sa am putere sa-mi pastrez calmul si sa procedez cum sa cuvine si sa nu cedez. Bai si vine atotstiutoarea de vecina si urla la mine ca "ce ii faci la copila ta? vrei sa o omori?" Eu stupefiata ii zic: "nush care pe care, dar eu incerc sa rezist tentatziei si nu-i dau firul de la TV pt. ca acum ma incearca" bai si invective, dar nu va imaginatzi ca la mahala .. ci asa din alea ca intre intelectuali ce ne credeam. Eu incercam sa-i explic ca nici in ruptul capului nu-i dau ce-mi cere, pt. ca altfel ar sti cum sa ma manipuleze. M-a luat cu protectzia copilului ca il terorizez, etc etc. Invective demne de toate facultatzile din lume au urmat. Nush de unde am avut puterea sa n-o injur sau s-o arunc pe scari...asa ca a stat in vacarmul ala si m-o certat ... eu oricum refuzam si ma cert cu ea, eu doar incercam sa ma tziu cu dintzii de hotararea mea. La un moment dat a mea o obosit, iar vecina ma seconda sa vada ce fac si la un moment dat da sa o ia in bratze: "femeie te-am lasat sa-mi urli in cap si sa incerci sa ma educi cica .. cum sa-mi cresc copcilul .. da daca te atingi de copila mea chem politzia, areo criza si tre sa invetze ca primeste ca bonus o imbratzisare. Daca eu nu o ating in aceste momente nici de bine nici de rau... atunci nimeni nu are acest drept" Creca aveam o moaca inspaimantatoare, ca in urmatoarea secunda s-o carat pe usa, si-o dat seama ca nu are cum ma convinge. Si eu reusit sa rabd am asteptat sa-i treaca, o adormit pe jos, am dus-o in pat, am invelit-o, am pupat-o si am mangaiat-o ca si cum nu s-a intamplat nimic. Dimineatza i-am pus inapoi cablul TV si de atunci nu a mai urlat vreodata la mine. Are tentative de a ma santaja emotzional, uneori alerg ce alerg, alteori ma impiedic, alteori nu ma impiedic deloc, raman de piatra, dar ne respectam.

mersic

ca cel mai grav e cand parintii isi stirbesc unul altuia autoritatea in fatza copilului. gen: el e dur azi cu copilul si ea se matzaie: hai, draga, ca e si el copil, hai, vin´la mama sa-l pupe... iar maine e ea dura si el ia partea copilului. rezultatul este ingrozitor. cunosc un plod asa si dupa cinci minute cu el, ori o iei la goana, ori il omori. cred ca nici iq prea mare nu are, na, cu asa parinti, de unde gene..

ahhh, deci nu era "copil aerian, cu parinti parasutisti"?:))))

exista copii care reusesc sa tempereze nebunia unor adultzi, ii ajuta chiar ii "educa" ... la acei nebuni frumosi cumva, ma refer. Eu una am reusit sa ma pastrez descrierata cu aia fatza de care nu scapi nici daca le dai bani, dar altminteri altceva. Uneori nebunia e bine sa n-o educi, ci s-o pastrezi cu grija intr-un locsor, niciodata nu se stie cand ai nevoie de ea, si sa ai pe ce pune mana, totusi. :))))

Io, pe asta cu parasutistii n-o stiu ma! Acu o aud prima data. La mine era cu chestii grave, descreierati, degenerati, idioti, prosti...cand ziceai despre unu ca-i "aerian", era aproape un alint. :)))

Da, inteleg ce zici tu. Dar tu ai stiut probabil sa iti tii nebunia in frau in fata fiicei tale. Grav mi se pare cand un parinte nu stie sa faca asta, si isi supune copilul, de mic, unor intamplari...bizare.

Dar acuma...mai depinde si de materialul copilului. Eu am fost cuminte la...entry level ca sa zic asa. Dormeam, laptic, somnic...mers singura, destul de devreme, vorbit devreme si corect - am avut putine scapari, si cuvinte pocite, dar nu le-am pastrat pentru mult timp.

Pe cand sor-mea...a fost culmea. Mofturoasa, plangacioasa, tavalit cu curu de pamant, urlat, facut ca toti dracii. Bine, toate astea le facea cu ai mei, care ii permiteau astfel de iesiri isterice. Cu mine nu i-a mers niciodata, pentru ca am invatat-o de mica, daca vrea ceva de la mine trebuie sa imi comunice pe un ton calm, pentru ca eu nu inteleg zbieretele, urletele si bocetele.

Si cea mai tare faza a fost cand ai mei urlau la ea sa nu mai urle, ea facea si mai urat ca voia nu stiu ce de mancare si maica-mea nu intelegea. Cand am venit in bucatarie sa vad despre ce e vorba in scandal, am inceput sa ii explic sora-mii pe un ton calm, dar ferm ca daca va continua sa urle am sa plec inapoi in camera, si o las sa se inteleaga cu mama si tata. A tacut instantaneu si a si cerut foarte politicos "celealele alea lotunde cu cioco, te log flumos, Adi". Faza a fost cu dublu impact, ca ea nu voia sa vorbeasca frumos cu nimeni, iar de istericalele sora-mii stiau si vecinii de la scara cealalta. :)))))

E greu sa tii linia de mijloc in cresterea copiilor mici. Daca-i primul si ti-l cresti singura ai tendinta sa te concentrezi exclusiv pe copil. Nefiind o atitudine sanatoasa se intampla sa apara obsesii, exagerari si derapaje de la normal. Cum mi s-a intamplat mie cu primul, am mai zis pe aici, vreo doua saptamani dupa nastere n-am fost chiar in apele mele si chiar credeam ca fac bine refuzandu-i si refuzandu-mi contactul fizic cand mi se parea ca nu-i necesar.
Chiar si copilul foarte mic poate fi educat, invata cu usurinta limitele libertatilor, important e ca, odata cu acestea, sa dobandeasca si confortul emotional care sa-l faca sa aiba incredere totala in parinti. Si asta, zic eu, e recompensa suprema pentru un o mama.

n-am stiut, creca asa s-o nimerit. Cum spuneam sunt oameni in fatza carora ma comport complet diferit fatza de cum ma comport cu altzii, si tot oameni sunt cam totzi sa stii. Si creca nu e vorba de ce stiu ori pt eu, ci mai degraba de ceea ce reusesc unii sa scoata din mine. ;)

Subscriu la ce-o zis Lafemme.:)

...pai cu tzatza si eu vreau! :)))))))) =
http://www.unassistedchildbirth.com/miscarticles/milkmen.html

Daca nu-ti pica bine tzatza, scuze anticipate pt gluma:))... dar nu ma pot abtine...sa...acum nu mai stiu daca sa rad sau sa plang.

erata:
de ce stiu ori pot eu

mai...esti sadic cu biata-mi faptura! :)))

" http://www.unassistedchildbirth.com/miscarticles/milkmen.html "

cecece??? omg! :))
sa nu-mi zici ca e pe bune!

nu-ti zic, iti arat!!!!!!

nu, te rog!!!!!
n-am avut niciodata fantezia de a suge lapte de la sanul unui barbat =))

te rog taci...musc din monitor sperand sa nu-ti tastez un raspuns :)))))))))))

lasa ca l-am primit telepatic :))))