Divina plasmuire

De aici,de la radacinile lumii si marginile existentei ei,prinsi in mrejele neputintei,lasam o lacrima cuminte sa ne parcurga obrajii. Precum unor porumbei voiajori,dam frau liber inimilor noastre ca,prin taria si farmecul vietii sa se indrepte catre aceia ce cauta nespus o floare rara,mai rara decat floarea de colt,si ducand toate gandurile noastre sa aduca bucurie iar noua sa ne aline chinul amaraciunii. Daca prin tacere am asculta cu atentie,am auzi plansul inimii indurerate si am simti cum curge lacrima durerii,atunci cu siguranta ne-am nega unele idei. Nu stim de e prea mult ceea ce cautam,insa stim ca omul si inima curata, caci inima este izvorul de viata,ceea ce il caracterizeaza si reprezinta. Bunatate sau rautate...?

Dupa chip cunosti o floare,
Coicarlia dupa cant,
Aurul dupa culoare
Si pe om dupa cuvant.