Te salut, generatie in blugi

oh am uitat de un moment de-a dreptul extraordinar care il are in prim-plan pe Adrian Paunescu recitand poezia " Repetabila povara ".
Doamne cata pasiune .... numai la Ioan Alexandru am mai vazut aceste scantei in ochi in momentul in care recita o poezie ....


http://www.youtube.com/watch?v=j6we2UnWlQk

Las-o mai moale!

Iar Ioan Alexandru, a fost un dereglat psihic. Imnoman.

... spui ca sa o las mai moale .... ok , dar la ce te referi cand spui asta ?
Sa o las mai moale atunci cand vine vorba de una din putinele manifestari culturale existente in vremea comunismului .... tocmai atunci cand dreptul la cunoastere era calcat in picioare de comunisti ?
Sa o las mai moale atunci cand vine vorba de Adrian Paunescu unul dintre fondatorii cenaclului Flacara ? Cand mentionez numele lui ma refer strict la poetul Adrian Paunescu si nu la omul politic Adrian Paunescu ;)
Sau poate sa o las mai moale atunci cand vine vorba de "dereglatul psihic" Ioan Alexandru ? Pai pentru un dereglat psihic a facut destul de multe in cei 59 de ani cat a trait :

Citat din Wikipedia :

"După terminarea Liceului „G. Bariţiu” din Cluj (1962), se înscrie la Facultatea de Filologie din Cluj, transferându-se apoi la Bucureşti, unde absolvă studiile filologice în 1968. Obţine o bursă Humboldt în Germania, unde îl studiază pe Heidegger, de asemenea urmează cursuri de specializare în limba şi literatura greacă şi ebraică, la Freiburg, Aachen şi München. A călătorit în Italia, Spania, Grecia, Israel. Şi-a susţinut teza de doctorat: “Patria la Pindar şi Eminescu” în 1973. În cursul studenţiei a fost redactor la revista “Amfiteatru”. Mai târziu a predat, între altele, cursuri mult apreciate - de limba ebraică veche la Facultatea de teologie din Bucureşti, şi de civilizaţie bizantină la Institutul de arte "Nicolae Grigorescu". După revoluţia din 1989, începând din 1990, a fost şi om politic şi parlamentar de Arad din partea PNŢCD. A debutat cu poezie în revista Tribuna (1960)."



PS : :P:P:P:P:P:P:P:P:P:P:P:P:P:P

:)))))))))))))))
Mai taie!

Da. A facut. Vreo cinci sau sase copii. Dar poezia lui, a Alexandrului, este slaba spre proasta. O lalaiala!

"Realizaruile" dumnealui te pot, intradevar, soca. :)) Depinde, insa, la ce si la cine te rapotezi.

chiar daca Paunescu a avut"puterea" de a organiza cenaclul,meritul nu-i apartine lui..ci,celor care si-au daruit acolo,pe scena sau in culise,cele mai placute(sau nu)momente din viata lor...

daca esti fan,ai recunoaste aceste versuri?

"in tara asta Doamne nu-i nimeni vinovat
aici sint munti de ura de lacrimi de cacat
in tara asta umbra se rastigneste-n glod
cum binecuvintarea teatralului prohod..."

Sa o las mai moale atunci cand vine vorba de Adrian Paunescu unul dintre fondatorii cenaclului Flacara ? Cand mentionez numele lui ma refer strict la poetul Adrian Paunescu si nu la omul politic Adrian Paunescu

pana si Florian Pittis a dat cezarului ce-i al cezarului, deci cine-s eu sa ma pun pe diagonala?
...dar
s-a citit vreodata la cenaclu...vreo poezie de Ion Barbu? (sa zicem...)
dar de Nichita Stanescu? dar Magda Isanos?
sa mai intreb?
Adrian Paunescu si-a construit o rampa de lansare, sacrificand bruma de frumos de-acolo, cu grohaituri la adresa "conducatorului iubit".
...penibil pentru un popor suprasaturat de istorie contrafacuta!

pana si Florian Pittis a dat cezarului ce-i al cezarului, deci cine-s eu sa ma pun pe diagonala?

nu-i singurul; intr-un interviu recent, Tudor Gheoghe spunea ca, pentru el, poaezia romaneasca se opreste la Adrian Paunescu.

daca tinem cont de cantitatea de versuri, se poate: nu toti or fi stiut sa inoate...

nu-s foarte convins ca poetul Paunescu a scris mult si prost, doar ca n-a stiut unde si cand sa se opreasca.
...sau de unde sa-nceapa.
despre Tudor Gheorghe ce sa zic?
in fond, de gustibus non est disputandum.

"prost" e discutabil; pareri pro si contra (unii sunt contra choar fara sa-l fi citit)

dar...prost-neprost...muuult, Maria ta!

... eu nicicand nu am ridicat in slavi creatia poetica a lui Ioan Alexandru .... doar ca sunt de-a dreptul fascinat de interpretarile lui .... atunci cand recitea o poezie chiar punea suflet si traia fiecare cuvant din fiecare vers la maximum ;).
Cat despre realizarile lui , gandeste-te ca in vremea aia nu multi puteau sa ajunga in alta tara pentru a-si urma studiile si nu multi erau aceia care inca de pe bancile facultatii erau redactori la un ziar. E adevarat ca in ziua de azi avem multi studenti plecati in afara granitelor dar ca sa fi facut asta pe timpul ala era totusi ceva deosebit...

Oricum , ma simt nevoit sa repet ca eu am facut referire numai la felul in care interpreta un text Ioan Alexandru .... nu am laudat si poeziile lui ;)

Parerile sunt impartite atunci cand vine vorba de poezia lui Paunescu. E foarte adevarat ca a avut si poezii care lasa de dorit dar oare nu toti scriitorii au si cate o creatie de acest gen ? Ei bine cat despre arhicunoscuta " Povestea Povestilor" .... e adevarat ca-i amuzanta din anumite puncte de vedere (cred ca stim cu totii la ce ma refer :D) dar oare puteti gasi acolo si o semnificatie a acestei "povesti" ?
DA. Si A. Paunescu a avut nu una ci mai multe poezii care lasa de dorit dar oare pentru acest lucru trebuie sa uitam si de celelalte creatii a lui care au intr-adevar o valoare poetica ?

PS : NU SUNT FAN ADRIAN PAUNESCU ... dar ii respect poezia . (daca cineva crede ca acest post nu isi are rostul va rog sa imi spuneti si il sterg in intregime ;););))

Acesta este un exemplu pentru care chiar imi doresc sa uit anumite poezii mai putin reusite ale lui :



Închide fereastra, perdeaua o lasă,
Dă zgomotul mării afară din casă,
Dă-mi voie s-aşez fruntea mea pe-al tău pantec,
S-ascult al rodirii şi-al tainelor cântec,

Să fiu tot o rană, să fii tot o rană,
Materia-n fierberea ei grosolană,
Să trecem în moarte din cauze varii,
Cu marea venind către noi ca barbarii.

Eu las adevărul acesta să steie,
Eşti cea mai fierbinte şi dulce femeie,
La noapte, plângând lângă tot ce mă doare,
Pe ochi desena-te-voi, straniu, cu sare.

Dă marea afară din casă şi vino,
Nestinso, neblândo şi iar nestrăino,
Pereche de umbra noptatecă pune
În contul durerii că eşti slăbiciune,

Că inima-mi pica din piept şi mă cheamă,
Că sufletul meu te consideră mamă,
Că norii se-adună şi vremea se strică
Şi eu, stând sub grijă, te ţin ca pe-o fiică,

Dar tu dintre toate mai nouă, mai vechea,
Îmi eşti dulcea umbra, împasul, perechea,
Tu, drama cu mii de soluţii greşite,
Te plâng până ochii îmi ies din orbite.

Fii azi râzătoare, fii azi optimistă,
Soluţia buna e-n noi şi există
Şi dacă, iubito, femeie visată,
Ar fi să ne stingem curând, nu odată,

Din dragostea noastră nebună şi bună,
Cu marea în casă, şi-n pat arşi de lună,
Eu ştiu că s-or naşte sub cinice astre
Alţi doi să repete-ntrebările noastre.

Ţi-ai naşte copilul, ţi-aş naşte copila,
În pumni de olar ar surâde argila
Şi daca nu e Dumnezeu să audă
Ce luptă dăm astăzi cu moartea cea crudă,

Din dragostea noastră, prin timpul prea greu
S-ar naşte el, vindecător Dumnezeuul,
Pe tronuri sărace suindu-şi fiinţa
Ar face să cânte prin noi suferinţa.

Iubito, amână secunda fatală,
Să dăm alor noştri şi dramă şi boală,
Copiilor noştri să dăm să învingă
Prin ei tragedia cu chip de seringă.

Dă zgomotul mării afară din casă,
Vreau linişte, linişte, marea m-apasă.
Vreau moartea să vină să lupte cu mine,
Eu sunt cineva, moartea e oarecine.

Şi mută din tine în mine durerea,
Că tot ţi-o voi lua folosind mângâierea
Te-nchină şi crede, în mine te mută,
Cu jale cu tot şi cu clipa temută.

Şi daca se-ngăduie fapta aceasta,
Cu pumnii aprinşi mergi şi sparge fereastra,
Să intre barbara şi tulburea mare
Prin noi în pământul pe care nu-l doare,

Să intre săratele zbateri şi unde
Sub toţi cei ce n-au simţăminte profunde,
Să-mi spele armura, sa-ţi treacă de coapsă,
Căci marea e singura lumii pedeapsă,

Să rupa, în val, şantinele de veghe,
Căci marea e singura morţii pereche,
Să vina fatal, consfinţând cu toţi solii
Mutarea în mine a dramei şi bolii,

Să vina să stingă cu tot vicleşugul
Şi lampa din casă şi ochii şi rugul
Şi-apoi să mă ducă departe, departe,
Sătulul de viaţă, bolnavul de moarte,

Să-ţi scriu cărţi poştale pe piele de cegă
Din Marea Niponă, din Marea Norvegă,
Din Marea de Flăcări ce plânge sub mare,
Iubito, pedeapsa, iubito, mirare,

Iubito de neguri, iubito de lună,
Iubito de taină şi jale-mpreună,
Iubito de carne, iubito de şoapte,
Suav miazăzi şi brutal miazănoapte,

Dar ăstea sunt simple şi bune cuvinte,
Şint legile care fac vieţi şi morminte,
Dar ăstea nimic nu înseamnă când vine
O grijă la mine şi moartea la tine.

Apleaca-ţi fiinţa prin ceaţa albastră
Să naştem salvarea din dragostea noastră
Şi roagă-te fiului tău ce e-n tine,
Să vină mai repede, să-ţi fie bine.

Să vina să urle ca mama şi tatăl
Îi sunt duşi la moarte; el şovăie, iată-l,
Da sângele tău, pur şi tânăr, să-l crească
În ritm fără pauză neomenească,

Dă pantecul tău, rodniciei, seminţei,
Fii gazdă nu bolii, ci vietii, fiinţei,
Tu meriţi pământul să-ti stea sub picioare,
Regină prea blândă şi nemuritoare,

Din mare să-ţi bată mătănii catargul,
Cum buzele tale îşi tânguie arcul,
Cum inima mea te-a găsit şi te ştie
Şi eşti bucurie, şi eşti tragedie.

Hai, vino, în liniştea mea neguroasă,
Dă zgomotul mării afară din casă
Şi-n larmele lumii şi-n templele mării
Să naşti Dumnezeul cinstit al salvării.

(daca cineva crede ca acest post nu isi are rostul va rog sa imi spuneti si il sterg in intregime ;););))

iti pasa de "cineva"? e un subiect ca oricare altul si Paunescu-i un personaj extrem de conversat...si-a facut-o cu mana lui, a ratat ocazia sa ocupe un loc cu vedere la mare, mdeh.
uite un fragment care-mi place mie, poate iti trece durerea de dinti...:P

În noaptea despărţirii dintre noi
Copacii cad pe drum din doi în doi,
În ochi mă bate viscolul câinesc
Şi am venit să-ţi spun că te iubesc.

Probabil drumul meu va duce-n iad
Mă-mpiedic de o lacrimă şi cad
Şi iar adorm şi iar mi-e dat un vis
Că biata cifră doi s-a sinucis.

Şi de atâta viscol vestitor
Nu ochii mei, ci ochii tăi mă dor,
Că tineri am intrat şi cu ce rost
Şi ce bătrâni ieşim din tot ce-a fost.

http://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/spunemiceva.php

gâdila ...

numai la Ioan Alexandru am mai vazut aceste scantei in ochi in momentul in care recita o poezie

scântei? n-am vazut nicio scâteie. doar seceri mici, cu ciocanele ..

are si liceu pe numele lui, la Bârca, Dolj. statuie înca nu stiu daca are, poate începi tu soclul ...

... nu-i ridic soclu lui Ioan Alexandru Bucule insa ... am participat la diferite cenacluri si am vazut acolo multe fete noi - "poeti" contemporani - care isi recitau propriile poezii ca si cum ar veni un profesor de matematica la gradinita sa le recite copiilor o poezie. Ceea ce am spus este ca Ioan Alexandru punea suflet atunci cand recita o poezie .... traia poezia, se "dedica" efectiv versurilor pe care le recita si iesea ceva frumos .... Btw, daca mie imi place interpretarea lui asta nu inseamna ca trebuie sa placa la toata lumea corect ? :P

„Întreg, al dumneavoastră, aşa mă simt din nou
Că de minciuni şi falsuri fiinţa mi-e sătulă,
Vă mulţumesc de toate, Cinstit şi Bun Erou,
Renaşte-n mine însumi şi ultima celulă.

Parcă trăiam exilul himeric în pustiu
Şi fapta dumneavoastră avu deodată-n mine
Efectul formidabil al unui trăznet viu
Lovind în ce e putred ca-n rest să facă bine.

Sunteţi atât de tînăr şi-atât de curajos,
Aţi deşteptat întreagă speranţa românească,
V-au dat strălimpezime durerile de jos
Şi-aţi doborât minciuna ca pe-o cumplită mască.

Necazuri sunt destule, în viaţa tuturor,
Şi fiecare-şi vede întâi pe ale sale,
Dar oamenii suportă necazul mai uşor
Când adevărul totuşi e cea mai dreaptă cale.

Acest popor doreşte întregul adevăr
Şi-acum când grea e iarna şi iarăşi sunt probleme
Nevoie e de oameni, «nu de justificări»,
Şi, dacă va fi astfel, n-avem de ce ne teme.

Vă văd apoteotic, ca pe un Voievod,
Ce ştie să aplece urechea spre Ion Roată,
Şi se-adresează ţării în cel mai simplu mod
Ca-n '72, ţin minte: «Acum ori niciodată!»

De-aici, din umilinţa la care sunt constrâns,
Chiar dacă nu am dreptul propriei mele arte,
Bolnav, hulit şi singur, cu ochii arşi de plâns
Am să vă fiu ostaşul cinstit până la moarte.

Februarie patetic! Vrem veşti, nu vrem poveşti,
Şi aşteptăm ca Geniul acestei patrii bune
Să-nceapă primăvara conştiinţei româneşti
Şi tot ce e valoare în juru-i să adune.

Ce radicalitate în felul omenesc
De-a spune adevărul, de-a-l transforma în torţă,
Ce, de va fi nevoie, din morţi să mă trezesc,
De m-aţi chema vreodată, mai am în mine forţă.

În vremurile grele pe care le trăim
Când o planetă-ntreagă se plânge că o doare,
Dezamorsând minciuna, Eroule sublim,
Sunteţi Bărbatul Ţării şi Unica Salvare.

Noi, să vă fie bine, oriunde-am fi, veghem,
Dar vă rugăm sfielnic să fiţi cu luare-aminte
Să nu-nnoiţi doar oameni, ci şi acest sistem
Care prin sine însuşi falsifică şi minte.

Amprenta dumneavoastră să tuteleze, ea,
Nu nişte reparaţii la vise iluzorii,
Ci radicalizarea lăuntrică şi grea,
Sub semnul Competenţei, Iubirii şi Valorii.

Să vină primăvara conştiinţei româneşti,
Renaşterea naturii, speranţei şi a muncii,
Exemplu de-nnoire pornind din Bucureşti:
Un neam care-şi iubeşte şi pe bătrâni, şi pruncii.

Îndoliat de rele, acum mă nasc din nou,
Slujindu-mi cu credinţă, după putere, ţara,
Vă mulţumesc de toate, Cinstit şi Bun Erou,
Din Geniul dumneavoastră, ca un fertil ecou,

Să vină Adevărul, să vină Primăvara."

... vezi pls una din postarile mele putin mai sus in care am spus cate ceva si despre A. Paunescu ... asta ca sa nu insinuezi ceva :P:P:P

scuzata-mi fie îndrazneala..

ai zis asa:

E foarte adevarat ca a avut si poezii care lasa de dorit dar oare nu toti scriitorii au si cate o creatie de acest gen ?

raspunsul e, evident, nu! nu toti au scris rahaturi din astea ...caracterul porcului trece deasupra celor câteva poezii bune. ca om cu putere in stat pe vremea cizmarului, a-ngropat multa cultura, împreuna cu eugen barbu, popescu-dumnezeu si altii asemenea

scuza asta nu-i valabila, din fericire ...
dar tu poti sa-l vezi ca pe-un poet deosebit, n-am io treaba cu gusturile tale in versuri ...

... nu m-am exprimat clar cand am zis ceea ce ai subliniat si tu, ceea ce vroiam sa zic este ca fiecare scriitor poate sa creeze si un text, poezie care sa fie cu mult sub nivelul celorlalte creatii ale sale.

PS : Moaama da' ce repede ai observat ... :D

Moaama da' ce repede ai observat

sunt specialist in munca de birou, rapida si eficienta!..:))

fiecare scriitor poate sa creeze si un text, poezie care sa fie cu mult sub nivelul celorlalte creatii ale sale.

stai putin sa ne-ntelegem. osanalele nu-s "creatii".
una e sa scrii un text prost, alta e sa-l lingi pe conducator.

..va fi fost victima propriei personalitati debordand de o inumana energie, a propriului ego, a propriei statui si a propriei idei despre menirea lui. Insa, in poezia de dragoste imi pare printre cei mai adevarati poeti. Pasiunile cu calcatura elefantina, devin, adesea, mici bijuterii, de parca un inorog si-ar fi lasat amprenta. Dar singur, si-a acoperit si cu destul mâl versificator, dantela straniu de delicata din unele poeme...

Cu Nichita te inseli...A fost sarbatorit, la implinirea varstei de 50 de ani, chiar intr-un spectacol al cenaclului. Paunescu stia prea bine ce inseamna...vsi Nichita... si Poezia. Doar ca in privinta celei de-a doua, i-a dat, mult prea mult, rost de unealta... cu tendinta.

Io cred ca am pus un comentariu ieri, trebuia sa fie al treilea, dar ma rog...

Ce voiam sa spun... Sa inteleg ca ai cautat filmul si pe torrent?? Daca nu e, nu e... Nu poti sa ai in viata de toate...

Sunt fan cenaclul Flacara, cel de pana in 1985. :)

Insasi (mea culpa est, corect: insusi) faptul ca a "putut" sa bage dejtele-n borcanu' cu magiun ar trebui sa-ti dea de gandit. Asta pentru ca pana si un neavizat ar considera enumeratele motiv de suspiciune.

Interpreta absolut abominabil, intr-un miorlait tanguitor pensulat cu miere contrafacuta.

Pusesi pun'tu' pe igrec.

..”Insusi”...orisicat...;)

initial a gandit-o la femimin!:))

Da.

Nu.

:)) dar?

Corectat si pus cenusa-n cap.

Cu Nichita te inseli...A fost sarbatorit, la implinirea varstei de 50 de ani, chiar intr-un spectacol al cenaclului. Paunescu stia prea bine ce inseamna...vsi Nichita... si Poezia. Doar ca in privinta celei de-a doua, i-a dat, mult prea mult, rost de unealta... cu tendinta.

stii ce cred? ca poate nu i se dadea voie daca nu facea pact cu diavolul!
bun, numai ca Paunescu a dat diavolului si casa si masa si nevasta si locul de langa soba...

Io cred ca p-alea mai degraba le-a luat... prin Neghinita... :)))Ca de ramanea... poet... scriitor... atat, putea avea sansa de a fi, cu adevarat, mare. Asa... va ramane doar Marele unor clipe... dar mult mai mic decat, probabil, ii era potentialul liric.

A mai fost o conferinta despre cenaclu, am gasit-o...

http://www.cafeneaua.com/nodes/show/13560/cenaclul-flacara/1