Prin ingustimea unui suflet

(Intrand pe o portita mica ce obliga vizitatorul sa faca adevarate cascadorii) Esti pe taramul meu aici asa ca o sa te rog de la inceput sa pasesti cu grija. Am construit o intrare prea mica pentru ca oricine sa poata intra si pentru ca putini care au ajuns aici sa mai poata iesi. Spune-mi, cum ti se par rafturile etichetate frumos si invelite in hartie rosie? Nu-i asa ca am facut treaba buna? Poate am ales un spatiu cam ingust, dar mie mi-e de-ajuns. Nu incerca sa potrivesti piesele ca sa vezi chipul meu. La mozaicul asta colorat pe care-l vezi in jur am trudit ani intregi. Hai, curaj, vino mai aproape, nu stiu cand vei mai avea sansa asta. Vezi acolo sus, sus de tot, raftul ala aurit care nu pare sa nu fi fost atins vreodata? 7 scari intortocheate din fir de matase am urcat ca sa-l pot urca in inaltul viselor mele.

O sa ma intrebi probabil ce e cu toate povestile care suspina pe la colturi intr-o limba de neinteles. (Oftand) Unele prind grai doar toamna, in lumina calda a apusului, altele isi aduna forta din spuma marii. Fiecare sta la rand sa-si afle talcul.

Nu, nu intelege gresit, asta nu e un muzeu de papusi din plastilina colorata. Totul respira, totul pulseaza, am eu grija de asta. Uite, clepsidra verde din colt cerne neostenita amintiri. Of, iar m-am transformat intr-o fetita care-si frange degetele. Am imprumutat o bucatica de cer si am pus-o pe jos. Am pictat tavanul in cuvinte. Am cautat indelung perfectiunea florilor si acum sta la loc de cinste pe pantofiorul meu drept. Oglinzile pe care le-am adus aici reflecta temerile celui ce se priveste in ele. Am luat timpul si l-am decupat in mii de forme. Noaptea am picurat-o intr-o calimara. Am invatat culorile sa-si cante frumusetea. Asa ar arata lumea daca m-ar fi lasat pe mine sa o construiesc.

Hai sa mergem. S-a inserat si nu mai e nimic de facut azi pe aici.