Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

Ce fac cu viata mea


de in papuci la: 17/08/2004 19:41:00
modificat la: 19/08/2004 23:23:48
voteaza:
Nu mai reusesc sa exprim ce simt, n-am mai vorbit de-adevaratelea despre lucruri de genul asta de mult timp.
In adolescenta m-a macinat in permanenta intrebarea 'ce fac cu viata mea', un fel de constiinta de sine apasatoare si derutanta. Din momentul in care, pentru prima oara, mi-am spus 'exist', n-am mai avut pace. Ma trezisem definitiv intr-o lume al carei mers depasea puterea mea de intelegere. Niciodata n-am inteles cum oamenii din jur par sa-si duca existenta in deplina impacare cu datele problemei si mai ales, cu certitudinea a ceea ce este bine/rau, necesar/degeaba.
La facultate am invatat ca principiul de baza in psihologia clinica este utilitatea - ii spui pacientului nu adevarul, ci ceea ce are nevoie sa auda, ceea ce este util pentru el din punct de vedere adaptativ. N-am mai terminat facultatea. Viziunea unui cabinet de terapie caldut in care sa repar circuitele defecte/-uoase 'din punct de vedere adaptativ' in mintea unui biet om cu nervii la pamant, m-a indepartat pentru totdeauna de vocatia de 'soul-mender' la care visam in adolescenta.
Dupa o gramada de ani petrecuti prin scoli care m-au instruit cum sa servesc sistemul cat mai eficient, viziunea mea asupra sistemului este aceeasi ca la 17 ani. Societatea a devenit o fiinta care te inghite din fasa, o masinarie in care 'ne unim eforturile' pe benzi rulante, totul in numele progresului, al bunastarii, etc. Uita-te de tine, nu-ti mai ramane timp sa reflectezi asupra unicului si de neinlocuit rost pe care il ai in Univers, nu-ti ramane timp sa te bucuri de ceea ce ti-e dat sa atingi in aceasta viata. Bilantul costuri/beneficii nu este tocmai satisfacator, lucrezi intreaga viata pentru a-ti asigura un acoperis deasupra capului, hrana si accesorii care te mentin capabil sa continui sa lucrezi pana te uzezi in cele din urma si fizic, fiind apoi inlocuit de 'forte proaspete'.
De fapt nu din cauza asta nu pot dormi noaptea, e altceva. E vorba de iluziile cu care am fost hraniti si-apoi continuam singuri sa traim la fel. Am vazut de curand "Cold Mountain", film deloc spectaculos.. dar mi-a amintit ca nu stim ce inseamna 'destul'. Timp de atatea generatii oamenii munceau cu totii pe branci doar pentru un colt de paine, buni si rai, cu frica de Dumnezeu sau fara, facand in acelasi timp arta, copii, implinindu-se spiritual prin mijloacele aflate la indemana. Astazi lucrurile s-au complicat peste masura: faci bani, niciodata destui, il cauti pe Dumnezeu, cauti sa afli cine esti.. daca te simti neimplinit incerci si yoga si ikebana, daca ai nevoie sa te conversezi despre derizorius mundi asculti Deftones, daca vrei o schimbare iei concediu, urci pe munte, iti dai seama de simplitatea adevarului, te intorci si te conformezi din nou vietii mondene. Unde se intalnesc astea? Si cand? Si mai ales cum?
Of. Am nevoie sa invat sa pun gandurile in ordine si sa le duc pana la capat. Altfel ma tem ca n-am reusit sa exprim mai nimic in toate aceste randuri. Cer ajutor pentru a inceta sa ma intreb 'ce fac cu viata mea'
comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

comentarii (18):


Sfaturi...fara pretentii - de mya la: 20/08/2004 11:50:01
Fiecare dintre noi isi pune mai devreme sau mai tarziu intrebarile la care vrei tu raspunsuri (unii in viata asta, altii in alte vieti, etc....cand le vine sorocul ca sa zic asa). Unii ajung sa-si rezolve mare parte din dileme si sa gaseasca raspunsuri mai devreme, altii mai tarziu. Nu exista formula magica aici, totul tine de fiecare om in parte.

Chiar si faptul ca incepi sa te intrebi despre "nemurirea sufletului" sau despre "sensul vietii si al mortii" si tot e o chestie pozitiva, un pas inainte.

Ideea in sine e ca fiecare om trebuie sa-si descopere raspunsurile singur (da' nu e singur niciodata - e cu Dumnezeu sau mama natura...ma rog, doar ca nu stie asta ...inca). Ca sa ma exprim mai clar - cu ajutorul intuitiei simti ce trebuie sa faci in viata, faci diferenta intre bine si rau si alegi ceea ce tu consideri ca e bine pentru tine. Se poate ca alegerea sa nu fie cea ideala, da - se poate, insa daca intuitia iti face feste (se mai intampla uneori) - te prinzi in ultima instanta si repari greseala facuta.

Pe de alta parte, si greselile isi au rostul lor, fara ele...cum am putea sa avansam? Din greseli invatam, nu? Eu personal zic ca nimic nu e intamplator (in viata) si ca fiecare greseala facuta e un test pe care daca-l treci cu bine (adica inveti din ea ceva si te luminezi pe mai departe) nu poate decat sa te ajute in evolutia personala (spirituala in ultima instanta).

Fa in felul urmator: incearca sa te gandesti mereu ca absolut orice gand care iti vine in minte/fapta pe care o faci - transmite niste unde energetice (pozitive/bune sau negative/rele) care mai devreme sau mai tarziu intra in contact cu alte unde energetice si din interactiune se reintorc spre tine (fa o incercare!)...E putin ca abstracta ideea, trebuie sa recunosc insa daca tu transmiti unde negative - primesti unde negative (perpetuum mobile)...ca le primesti acum sau mai tarziu (cand nici nu te astepti) nu are importanta. Da' le primesti candva. Fiecare actiune isi are reactiunea ei - asta e legea fizicii si se aplica fara dubii mereu.

Sa zicem ca simti ca te dezamageste societatea, nu-ti place ce vezi in jur, ti-e lehamite de una sau de alta. Ce te opreste sa fii fericit/ implinit urmandu-ti pornirea din suflet (sa zicem...) incercand sa iti cauti fericirea in tine, sa fii tu un exemplu viu pentru cei din jur, sa te pui in slujba binelui (sa lucrezi sa zicem la un camin de batrani, din vocatie - sau sa te faci sora medicala - din vocatie sau sa ajuti benevol dupa orele de munca la un orfelinat tot din vocatie)?

Din cele ce-am "prins" citind mesajul tau...spre asta m-as uita...sa fiu in locul tau. Banii si satisfactiile materiale sunt nesemnificative in ultima instanta, in fond tot atata mananci, tot cu o haina te imbraci (nu porti mai multe in acelasi timp), tot in groapa ajungi la final (fara nimic) ... Omenia din om si faptele bune se intorc intotdeauna asupra oamenilor, o sa vezi ca Dumnezeu/ mama natura/ iti umple golurile (stomacului, buzunarului si sufletului) pana la urma.

Ce zici, te-ai mai inviorat un pic? ;-)

#20009 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
ce-ar fi sa o traiesti? - de trustman la: 20/08/2004 20:14:18
avem, de cele mai multe ori, un talent uluitor in a complica lucrurile.
ce-ar fi sa-ti traiesti viata in loc sa-ti pui atatea intrebari despre ea? incearca sa faci ceva pentru tine, apoi ceva pentru cei din jurul tau. cred ca asta e un inceput bun.
uite si doua povesti care poate te ajuta sa te decizi:

una e o poveste zen despre un om care avea soareci in casa. a adus omul mai multe pisici care sa-l scape de problema. toate ii povesteau ce strategie o sa aplice pentru a prinde soarele dar nu reuseau. de rusine pisicile au plecat spre un sat unde nu erau soareci. satul asta avea un singur motan si ala dormea aproape toata ziua. s-au dus pisicile la el si i-au zis: "invata-ne si pe noi strategia ta. ce faci ca sa prinzi soareci?". iar motanul, plictisit le-a zis ca el nu are nici o strategie. el ii prinde pur si simplu.

a doua e de fapt o secventa dintr-un curs tinut de andrei plesu. el zicea ca daca ii explici unui soldat cum se bate pasul de defilare nu vei reusi decat sa-l faci sa cada in nas de la prima incercare. cum ar fi sa-i spui soldatului ca trebuie sa ridice piciorul drept la un unghi de x grade iar bratul stang sa fie deplasat intr-o miscare rectilinie bla bla.
#20030 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
ma mai intreb 'ce fac cu viata mea' ?!... - de Rairana la: 20/08/2004 20:52:44
Sunt putini cei care se mai intreaba: incotro?!

Majoritatea traim in virtutea inertiei - cum s-ar spune.

Tu insa refuzi sa te supui acestei majoritati, ceea ce inseamna ca mai ai -inca- o sansa; nu o rata!

Mult timp am simtit ca si tine ca ceva a luat-o razna. In acesta valtoare a vietii am fost tarata, trantita, calcata apoi iar si iar...

Ani de zile am simtit ca sunt prinsa intr-un cerc din care nu eram in stare sa ies. Ajunsesem chiar sa-l vad dar nu puteam sa fac pasul care mi-ar fi redat liberatatea!

Am reusit totusi sa ma eliberez; recunosc ca nu am putut s-o fac singura! Am cerut ca si tine ajutor si culmea este ca l-am si primit!

A fost intr-un fel neasteptat! De ce? Pentru ca a fost uluitor de simplu: am fost ajutata sa percep, sa inteleg, sa vad si in final sa fac pasul eliberator.

Asadar nu dispera:cere incontinuu si ti se va da; bate incontinuu si ti se va deschide!

(Ce ar trebui sa ma intristeze acum este faptul ca desi nu mai sunt inchisa in 'patul meu Procustian', nu am suficienta vointa si uneori ma las furata de mirajul acestei lumi care ma varase in el...dar asta este alta poveste...)

Rairana
#20032 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Ce faci? - de Jay la: 21/08/2004 01:13:17

Fa Bine la altii si viatza ta va fi multumita. Poate si tu.
#20049 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Ce face un om cu viata lui? - de dearjulian la: 23/08/2004 04:14:48
Ai cerut ajutor. Iti raspund eu. Poti sa imi scrii la anticasia la iahu.
Iulian
#20136 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
In Papuci - de (anonim) la: 23/08/2004 05:34:47
One more time:

"Don't take life too serious, none of us is getting out... alive"

salutari,
sixpack
#20139 (raspuns la: #20049) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului .
ce fac cu viata ... (pt. in papuci) - de desdemona la: 24/08/2004 14:35:24
... e o intrebare care m-a chinuit si pe mine cu multi ani inainte, cand am realizat ca totul trece, totul se pierde, totul se transforma. E de fapt o intrebare simpla, care ii vine in minte oricui la un moment dat, si care (pentru a nu crea prea multa probleme) este ignorata. Dar ca orice lucru ignorat, revine mai tarziu, intr-o alta forma, cand universul ce ti-l construiesti se destrama, cand lucrurile de care te-ai atasat (persoane, credinte, iluzii, lucruri materiale) iti dispar din preajma. Nu poti sa ignori asa ceva toata viata. Ce sens au toate acestea ?
Din pacate (sau din fericire ?) raspunsul nu-l poti gasi decat tu insuti/insati daca ai curaj si esti sincer cu tine insuti. E o cautare care te insoteste mereu, poti s-o numesti cautare de sine sau cautarea adevarului. E o cautare, pe care fiecare o incearca intr-un fel sau altul. Sunt asa de multe raspunsuri la intrebarile ce ni le punem, si fiecare gaseste raspunsul in alt fel sau in alta parte. Dar exista o cale in toate acestea (asa cum ai spus tu: unii cauta prin bani, altii prin religie, altii prin yoga si ikebana). Exista multe cai, problema e ca tu singur trebuie sa mergi pe ele. Trebuie sa iti folosesti propria judecata, intuitie, enregie, libertate. Nu poti sa te lasi condus orbeste de o ideologie sau alta, trebuie sa traiesti totul.
Partea buna e ca o persoana realizata (care a gasit rapsunsul la cautarile lui) recunoaste si apreciaza o cautare sincera a altcuiva, si incearca sa-l ajute, el ii recunoaste pe toti cei realizati din jurul lui indiferent de felul cum au ajuns acolo, in acelasi timp bucurandu-se de diversitatea lumii.
Din fericire pentru mine, am reusit sa descopar relativ repede raspunsurile pe care le cautam, si de atunci s-au terminat chinuitoarele intrebari fara raspuns. E o revelatie si o devenire, un moment in care descoperi in tine insuti izvorul fara sfarsit al vietii si realitatii. Fara sa o stie, fiecare om are chiar in el insusi o mare putere, fiindca fiecare om e o reflexie a universului, o picatura de apa intr-un ocean, si in momentul in care constiinta aceasta devine realitate pentru tine esti transformat, si toate raspunsurile le gasesti chiar in tine.
In fine, poate tot ce am scris ti se pare doar un mare 'bla-bla' cu clisee deja auzite, insa considera-le o ipoteza - pana la proba contrarie.
___________
nu Trecutul, nici Viitorul, ci Prezentul
#20239 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
ce sa fac cu viata mea?... - de fractal116 la: 24/08/2004 23:06:22
Viata este o succesiune (finita din pacate) de prezenturi la care trecutul reprezinta pur si simplu rezultatul experientelor tale prezente. Totul pare a fi un imens castel din carti de joc la care fiecare carte adaugata trebuie sa fie foarte precis pusa in locul cel mai potrivit pentru a nu darima totul. Ca si idee fraza : "Fiecare om are exact viata pe care o merita" mi se pare a exprima in cel mai clar mod raspunsul la intrebarea care te framinta. Sa realizezi ca trebuie sa faci ceva cu viata ta e un lucru bun dar nu si suficient. Trebuie sa si FACI ceva pentru ca viata sa prinda forma pe care o consideri potrivita tie. Partea proasta este ca avem o multime de oameni al naibi de destepti care muncesc pe rupte sa ne convinga pe fiecare in parte ce trebuie sa facem in viata pentru a fi de folos ... societatii, patriei, lor....si dupa cum nu-i greu de realizat ultimul lucru la care "ei" se gindesc este cum sa-ti fie tie bine. Nu cred ca a neglija latura materiala a existentei, pe motiv ca oricum nu luam nimic cu noi cind predam inventarul, este o cale rezonabila din punct de vedere al respectului de sine. O conditie esentiala a vietii este dupa mine respectul fata de propria-ti persoana. Constiinta faptului ca esti o parte din Divinitate trebuie sa te faca sa-ti dai importanta cuvenita (nu mai mult). Cred ca in final ceea ce faci cu viata ta este raspunsul la intrebarea :"ce sa fac cu viata mea?" Cuvintele au limitele lor!
#20288 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
adevaratul raspuns - de (anonim) la: 30/08/2004 13:07:18
Adevaratul raspuns este ca nu exista un raspuns. Asta e conditia umana pina la moarte, a intreba si a nu primi raspuns. Ca o rana fara vindecare. Exista mici trickuri cu care poti avea senzatii diferite pe termen scurt. O analogie este cum te poti desprinde de gravitate: poti sari in loc, poti merge in avion, poti cobori cu parasuta, dar eventual, tot cu talpile pe pamint ajungi. De intrebarea esentiala nu scapi. Sintem niste creaturi chinuite din fire.
#20638 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului .
Dintre putinele lucruri mai - de (anonim) la: 04/09/2004 12:39:21
Dintre putinele lucruri mai mult sau mai putin teoretice care mi-au ramas in minte de la orele de psihologie din liceu, poate pe cel mai valoros il consider pe cel referitor la piramida lui Maslow. Se refera la o incercare - in mare parte reusita, din punctul meu de vedere - de etajare gradata a nevoilor unui om, plecand de la nevoile de baza (apa, hrana, adapost, etc.) si ajungand pana la cele superioare (ex. adevarul).
Ce-am inteles eu din asta?
In primul rand, faptul ca nu este obilgatoriu sa ajung in varf; unii oameni se complac intr-o existenta care-si propune ca unic scop asigurarea zilei de maine.
In al doilea rand, ideea ca nu pot sari peste o treapta, in eventuala dorinta de ascensiune spirituala. Ca sa ajung sa ma gandesc la ce fac cu viata mea trebuie, in primul rand, sa fac respir, sa ma hranesc, sa am un acoperis deasupra capului, intr-un cuvant, sa-mi asigur un minimum necesar pentru supravietuire.
Incercand sa trag o concluzie:cu totii ne-am trezit intr-o lume plina de reguli ce se cer respectate. Desigur, putem alege daca sa le urmam sau nu; inclin sa cred ca ispita de a fi altfel ne urmareste pe cei mai multi dintre noi, pana la o anumita varsta. Totusi, daca esti in continuare un om obisnuit, care merge la serviciu de dimineata pana seara, pari a fi constient de ceea ce esti obligat sa faci, ca sa existi. Consolare: societatea ne-a lasat insa si dreptul unui "program de voie". Adica, fiecare face ce vrea cu timpul liber. Sunt nerealista sau imatura?

PS> Oamenii nu par, ci traiesc in deplina impacare. Unii nu isi doresc mai mult. Pentru ceilalti, as zice ca e vorba de resemnare. Te intreb: e de condamnat?

Semnat: O adolescenta ipocrita.

#20998 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului .
pentru 'o adolescenta ipocrita' - de desdemona la: 07/09/2004 16:37:52
De ce te crezi ipocrita ? Ei, hai sa vin si eu cu un comentariu inspirat, ca eu asa mi-e felul, intotdeauna dau sfaturi, din inspiratia mea fara exhaustiva (de stie-tot).
Cred ca piramida de care vorbesti, desi e un model care descrie probabil generalitatea, nu poate tine cont de anumite tipuri si evolutii mai putin standard. Exista mai multe tipuri de oameni asa cum exista mai multe tipuri de ascensiune a piramidei. De exemplu, exista oameni pentru care confortul inseamna un loc uscat in care sa dormi si un codru de paine pe zi. Pentru alti oameni, confortul include in mod necesar : casa, gradina, mobila, televizor, masina, conturi dodoloate, viitorul asigurat. Vorbesc de confortul incepand de la care oamenii se vor interesa de nivelul superior (sa spunem: arta, filozofie, religie). Unii dintre oameni nu vor urca niciodata la o treapta superioare a nevoilor (indiferent daca ei sunt din prima sau a doua categorie) continuand sa isi completeze nevoile la acelasi nivel, sau mai jos. Adica un om de pestera, care mananca zilnic un codru de paine va cauta si o ceapa, si va face foc in pestera. Iar omul cu vila isi va construi o piscina si isi va lua si un jeep. Alti oameni pot sa urce la o treapta superioara fara a isi satisface toate nevoile din nivelele mai joase: vezi persoanele spirituale (asceti, artisti, cautatori ai adevarului). Dar nici acestia nu sunt toti la fel. Daca de exemplu un ascet tibetan e in stare sa mediteze in conditii drastice de confort (frig, ploaie, pe piatra goala, fara a manca nimic zile in sir), si un sfant al bisericii traieste in post si rugaciune zile intregi, cu mintea indreptata spre divin, unii artisti nu sunt in stare sa creeze daca nu au un loc calm, confortabil, si foamea satisfacuta. Exista oameni care urca 'scarile piramidei' pe drumul clasic, si altii care fac salturi, in sus sau in jos (de exemplu, dupa ce si-a satisfacut nevoia creatoare se gandeste sa isi imbunatateasca meniul, adapostul sau garderoba.
Pe de alta parte, unii din cei al caror interes se afla la niveluri superioare, intelegand ca nevoile de baza sunt si ele importante pentru bunul mers al sistemului, se vor ocupa de ele 'coborand'.
Revenind la mesajul tau (fiindca am divagat destul), e foarte adevarat: cand incetam sa privim lumea prin ochii de copil, simtim ca ne-am trezit intr-un mediu plin de reguli si constrangeri, stim ce ne dorim dar pe de alta parte nu stim cat 'se cade' sa acceptam din sabloanele impuse de mediu. Solutia acestei dileme numai tu o poti da ! Nu te gandi ca esti nerealista - realitatea e un lucru pe care ti-l construiesti singura. La fel si maturitatea, tot tu o obtii, prin felul cum evoluezi. Deci, esti libera, ai deja cateva date si cunostinte despre mediul inconjurator, judecata o ai la dispozitie pentru a 'intelege' si 'decide' cum va fi modelul lumii pe care il construiesti tu. Nu toate regulile trebuie respectate ca la carte, nici nu trebuie toate aruncate la cos. Alegi ceea ce crezi ca e important si iti urmezi calea, constienta ca responsabilitatea eventualelor greseli iti va apartine.
Inca ceva - nu exista o regula care spune ca dupa o varsta incetezi a mai incerca sa fii altfel (prin asta intelegand un om care judeca independent de sabloane si prejudecati). Unii nu inceteaza niciodata descoperirea si explorarea (se spune ca viata e o continua scoala, si ca incetezi sa inveti numai cand nu mai respiri). Altii pot sa se complaca in monoton inca de la 20-30 de ani. Sau dupa un popas in monotonie si conformism (de zeci de ani) pot sa 'renasca' (ai auzit expresia 'viata incepe la 60 de ani ?'). Insa diferenta e ca, mai tarziu in viata ai mai multa incredere in tine, n-ai nevoie sa fii 'confirmat' si nu mai spui altora totul despre experienta proprie, fiindca e mai greu sa fii inteles de alti oameni 'formati'.

Desdemonovici (stie-tot)
P.S. scuze pentru lungime
#21217 (raspuns la: #20998) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Desde si altitudinea... - de AlexM la: 07/09/2004 21:47:20
.. urci urci urci pana in varful piramidei.
A propos, cetind acel comentariu al tau, nu stiu de ce mi-ai trezit asa nishte imagini care m-au facut sa cred ca de fapt vorbeai de piramida lui Maslov. De aia vorbeai?:-))))

AlexM
#21258 (raspuns la: #21217) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
alexM:da. - de desdemona la: 08/09/2004 11:17:31
Raspundeam la comentariul anterior, semnat 'o adolescenta ipocrita'. Ea vorbea acolo de piramida lui Maslov. De aceeasi piramida vorbeam si eu.
Apropo de urcat pana in varf: m-a amuzat foarte tare textul unui personaj din Cartile Junglei a lui Disney: regele maimutelor King Louie. Suna cam asa:

"Now I'm the king of the swingers, oh, the jungle V.I.P.
I've reached the top and had to stop, and that's what's bothering me !"

Mi-am inchipuit scena: o maimuta in plina ascensiune sociala (în copac) care se crede buricul pamântului fiindca a ajuns in varf ! :D
Cam asa ii vad pe oamenii ce se cred grozavi (incusiv eu) : buni de râs.

Desdemonovici
#21328 (raspuns la: #21258) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Boala spiritului - de (anonim) la: 24/11/2004 13:56:38
Textul tau este in opinia mea foarte relevant pentru "boala spiritului" de care vorbea Kirkegaard si de care sufera omul contemporan (daca nu si societatea). Cred (deduc, de fapt, din amanuntele biografice continute de articolul tau) ca esti familiarizat cu studiul simptomelor. Starea ta mi se pare tocmai un simptom al bolii societatii noastre.
E un cliseu - dar pentru ca te intrebi, te macini, te zbati esti "treaz" (sau "te-ai trezit"). Pe drumul cel bun. Sper sa te duca la rostul de care vorbesti si a carui necunoastere o acuzi. Presupun ca tocmai regula asta face jocul nobil: rostul e ascuns. "Tu stii ca sunt cautatorul" (Rilke) - este vreun om care sa nu poata zice la fel?
Nu cred ca iti trebuie sfaturi, ci doar confirmarea ca randurile scrise de tine se aplica intr-adevar multora. Se pare ca ai fi fost un psiholog/psihiatru bun... :)
#29675 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului .
Ce fac cu viata mea - de (anonim) la: 12/01/2005 17:04:09
eu sunt foarte de acord cu ceea ce spune cel/cea care a scris acest articol si simt si eu la fel in privinta asta...cam ciudat ca articolul acesta nu a ajuns cunoscut in mai multe locuri. ar trebui publicat in vreo revista, eu cred ca merita pentru ca transmite un mesaj important lumii.
#33228 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului .
Pt...."in papuci" - de Arsenia la: 18/07/2008 23:46:26
..fii constient/constienta...just be...
...ma bucur ca existati....:)
#327245 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
EU - de INSULA ALTUIA la: 19/07/2008 09:53:01
spun s-o traiesti ca-i asa de scurta.
#327282 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
*** - de zoriannaa la: 09/01/2009 19:27:33
Exista o parte haioasa in intrebarea ta. Adica: "TU" esti un personaj si "VIATA este altul....adica un fel de ruda...copil ...prieten caci zici "VIATA MEA". Cred ca VIATA si TU este acelasi lucru....atunci cine se intreaba?...Doar fii ceea ce esti...VIATA...lasa-te in voia-ti. Poti sa-i spui singelui sa nu curga prin vene? EL isi face treaba.
#387086 (raspuns la: #327282) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...