-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

Semne (1)


de Omerta la: 19/05/2009 00:03:38
rezumat: "per me si va tra la perduta gente" - Dante Alighieri, Divina Commedia
taguri: proza scurta Salonul 
voteaza:
Toamna.
Ploi grele biciuiesc pamantul acoperit de frunze necrozate. Picioarele dezgolite, imbatranite si murdare mangaie cararea cea din urma. Gafai si cu fiecare pas mi se pare ca urc un munte pustiu si rece. Pamantul nu stie de talpa-l mangaie ori taraie un corp mort pe jumatate. Greu.
Plecam.
- Rusia tace acum, batrane, vorbeste tanarul de langa mine.
- Da copile, Rusia tace. Acum ramai tu.
Padurea albastra vuieste. E furtuna. Chipuri serafice se nasc din pamantul aburind, pierzandu-se in lacrimile ploii tomnatice. Chipuri batrane, vechi… unele dintre ele uitate.
- Ma rog sa fie macar calugarii. Sa ma calauzeasca … gafai eu.
- In spatele tau, cu Amelia, imi face el semn.
- Amelia, frumoasa Amelia, oftez.
- Zambeste. Dupa atatia ani tot zambeste.
Talpa desculta imbratiseaza acum un alt fel de carari. Din noroiul satului pasesc acum pe cararea aurita. Soarele aramiu picteaza orizontul, conturand crestele muntilor inconjurati de padurile seculare.
Semne. Imi desfac haina si infig gheara mainii stangi in ceara alba a pieptului.
Cartea.
Corpul imbatranit mi-e spintecat de un fulger. Tresar, chircindu-ma de durere.
Cartea.
- De ce pastrezi cartea aceea legata de inima, batrane?
- Dar in ochii tai de ce ard scanteile facerii?
Ochii negri si goi ai tanarului ma privesc senini. Lipsiti de expresie acum. Pustii…
- Eu sunt ceea ce tu nu esti, ii raspund. La fel si Amelia.
Caleasca neagra ne asteapta langa porti. Seamana cu un dric invechit. Cati morti o mai fi dus… putini ca noi.
- Aici imi sfarsesc eu pasul. Nu pot trece de porti.
- Te iubesc, copile. O sa te iubesc mereu…
Usa se inchide. Liniste.
- …ca si cand ai fi o parte din mine, continui eu.
Amelia ma priveste. Tace. Ea nu poate vorbi.
- Sa auda, dar, cei ce au urechi de auzit, ii vorbesc eu.
Femeia priveste afara. Obrazul rece si alb frange lumina arginitie in sageti iuti ce-mi mangaie mainile imbatranite.
- Da. Sunt batran.

[…]

- Deschide-ti coasta, porunceste vocea. Spune-ti ruga!
- La fel. Tu nu te schimbi deloc?
- Ingerii nu se schimba, raspunde el.
- Ce vrei de la mine? De ce m-ai chemat?
- E plinirea vremii.
Ingerul se intoarce inspre mine. Dincolo de ceata fina reusesc sa ii disting silueta negricioasa, forma neregulata a aripilor, asemenea unor frunze uscate de artar, cu varfurile alungite si aplecate duios.
Se apropie.
Haina neagra, dominicana, ii acopera cu totul picioarele, taraind cateva pietricele fine de langa altar. Gulerul spintecat cu colturile ridicate se apleaca in spatele capului acoperit de gluga alungita, ce coboara printre aripi. Aripile uriase sunt si ele acoperite de o piele necrozata, cenusie, brazdata pe alocuri de vene verzui ce se incolacesc, nascand o tesatura grotesca in jurul corpului uscativ. De desubtul aripilor ies doua fire alungite, poarta insemnari argintii. Rugaciunile care-l tin in viata. Pe umeri si pe brau poarta aceleasi insemne.
- Nu credeam ca ai sa revii atat de repede.
- Si iata-ma-s!
Ma priveste. Nu vad nimic in gluga intunecata. Stiu, insa, ca ma cerceteaza.
- Ai scos cartea, imi spune.
- De aceea si e acolo.
- Fiecare om isi face singur destinul, fiecare va scrieti soarta. Iata tu ai ales sa faci de mai multe ori acelasi drum. Spune-mi, iti foloseste?
- Tu nu stii ce e moartea, nu-i asa?
Tresare.
- Ingerii nu mor, si stii prea bine.
- Atunci nici nu traiesc.
- Poate majoritatea o fac. Eu, cel putin nu.
- Totusi, TU ce esti? intreb eu natang. Pentru tine am venit aici din nou.
- Eu sunt cel care ti-a purtat canopele, imi vorbeste creatura. Eu sunt cel ce s-a ingrijit de ceara si cenusa ta cat timp lumina a lipsit din tine.
Tac.
Asta venisem sa aud. Stiu, insa ca trebuie sa fie mai mult de-atat. De fiecare data cand plec las in urma mai mult decat pot vreodata recupera. Ma tot intreb de unde mai am de lasat? Din ce?
DE ce?
- Stiu ce gandesti, muritorule. Nu incerca sa gasesti rationamente cercetand cu ochiul sanatos.
Rade incet, imbufnat, indepartat.
- Amelia te-a indemnat sa vii aici, nu? Partea cea lepadata.
- Nicidecum lepadata. Amelia e aceea care intregeste.
- Da. Dar te lepezi de ea intai. Ea este ingerul cel biciuit care plange atunci cand isi deschide vesniciile si se afla intr-un abis, departe in pustiurile nebuniei voastre.
- Mantuirea va veni intai pentru ea, atunci. Ca si pentru tine.
- Nu vorbesti aici de apocatastaza.
- Incerc doar sa…
- Incerci sa intelegi cele ce nu ti-s date tie, batrane, rage creatura, intorcandu-se cu fata inspre mine. Din nari ii ies doua dungi fierbinti de respir.
Ingerii respira.
- La fel ca tine. Ne hranim, chiar, la fel ca tine.
- Eu sunt doar un biet batran…
- Parte dintr-un intreg, insa. Unul menit sa sfideze legile trecerilor.
- Un batran, un copil si o femeie…
- Amelia nu e femeie. La fel cum nici tu nu esti batran. Nicholas are si el felul lui de a trai printre voi doi.
Il cunosc. Acum il cunosc. Imi lipsesc, insa, bucati prea mari ca sa pot reintregi constructia, sa-i dau vreun sens pe care sa-l si pot intelege. Aici nu exista altcineva care sa fi vazut cenusile facerii mai indeaproape decat el.
Tace.
comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

comentarii (0):

Nu exista comentarii

-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...