Stii sa visezi? De ce intreb, de ce intreb... Este o bucata de arta si o bucata de stiinta in tot. Nimic nu e stiinta pura, cum nimic nu e arta pura. Tu crezi ca iubirea este pura? Sau ura? Sau Maria?...
Nu stii, nu? Te asezi in pat si te gandesti la acelasi subiect la care te-ai gandit toata viata. Povestea ta de culcare. Ca un film in care personajul principal esti tu, regizorul esti tu, iar Sergiu Nicolaescu nu exista... Divin. Asa adormi mereu cand nu ai mintea prea incarcata de alte alea...
Si speri sa visezi continuarea povestii, nu? Asta inseamna ca iti lasi visele la intamplare. Visele, prietene, nu trebuiesc lasate la intamplare. Trebuiesc ingrijite, spalate, parfumate, uneori trebuiesc improspatate, alteori indepartate.
Spune-mi, ce-ai visat ultima data?
Erai pe un camp, calare, si nu stii daca vedeai prin ochii calului sau tu erai un cal... nu stii... Ideea este ca iti trecea pamantul pe sub picioare cu rapiditatea galopului frenetic in care te aflai.
......
Si alergi, si alergi, pamantul se afana sub picioarele tale, se innegreste, se umezeste, devine din ce in ce mai diferit. Pana devine albastru. Si ud. Pentru ca nu mai este pamant. Pentru ca este apa. Iar tu alergi atat de repede incat... alergi pe apa. Pana si in vis ti se pare incredibil, nu? Esti un prost, friend, sa te miri asa, in vis. In vis trebuie sa traiesti. In viata nu poti sa traiesti, in viata trebuie sa muncesti, sa zambesti, sa raspunzi la telefoane, sa scrii, sa iti turtesti curul pe scaunul corporatiei, pana ti se termina orele de tras pe ziua respectiva. Nu te mai mira ca prostul ca alergi pe apa. Alearga!
Valurile se intetesc iar pestii inoata in jurul tau si iti canta. Ai vrea sa te opresti, ca sa ii asculti. Dar iti e prea frica. Daca te-ai opri, ar exista posibilitatea sa te duci la fund, nu? Asa ca alergi ca prostul inainte. Treci pe langa frumusetea asta de cor de pesti, care canta pe 12 voci. E paradisul aici, iar tu alergi. Pentru ca ti-e frica. De ce dracului iti este frica? Esti in visul tau. In visul tau nu trebuie sa iti fie frica. Aici tu esti stapanul lumii, aici tu faci regulile, doar ca esti atat de inspaimantat, incat ai uitat asta, nu? Asa este, aproape ca in viata. Nici in viata nu ai curajul sa te opresti, de frica sa nu se supere seful si sa te concedieze. De frica sa nu se supere nevasta-ta si sa te lase. De frica sa nu se supere prietenii tai si sa nu mai bea bere cu tine. In viata ta esti sclavul fricii tale, esti un pioponar care nici macar nu se... stii tu. In cur.
......
In vis alergi pana ajungi la portile unui palat. Impingi poarta cu copita si intri intr-o alta lume. Unde nu simti ca esti cal. Unde simti ca esti suflet. Tu esti tot, e ca si cum ai intrat in tine, in marea din inima ta, numai ca este alba. Ba nu, albastra, ba rosie. Esti un infinit de culori. Si te minunezi, si iti dai seama ca nimic nu mai exista in afara de tin. Si ca nimic nu a existat oricum. Stii, copiii au plans, dar acum tot baga droguri si experimenteaza sexul anal... sotia ta te-a iubit mult dar... e tanara, nu putea sa ramana vaduva asa, toata viata. Toata lumea te-a iubit. Si? Ce conteaza. Nu contezi decat tu. De cand te-ai nascut si pana acum nu s-a schimbat nimic, in afara de punctul tau de vedere. Nu e pacat ca acum nu mai ai ce sa faci? Ar fi fost frumos sa asculti cantecul pestilor sau sa mirosi pamantul, pentru ca, in definitiv, la capatul drumului nu te asteptai decat tu. Pe tine.