am republicat-o, schimbandu-i titlul, pentru ca in prima varianta nu se deschide.

e foarte frumoasa. noroc cu calugarita care o salveaza de la exces de estetica.

uite de ce mi-a amintit, desi mesajul e cu totul altul:

Taci. Su le soglie
del bosco non odo
parole che dici
umane; ma odo
parole più nuove
che parlano gocciole e foglie
lontane.
Ascolta. Piove
dalle nuvole sparse.
Piove su le tamerici
salmastre ed arse,
piove su i pini
scagliosi ed irti,
piove su i mirti
divini,
su le ginestre fulgenti
di fiori accolti,
su i ginepri folti
di coccole aulenti,
piove su i nostri volti
silvani,
piove su le nostre mani
ignude,
su i nostri vestimenti
leggieri,
su i freschi pensieri
che l'anima schiude
novella,
su la favola bella
che ieri
t'illuse, che oggi m'illude,
o Ermione.

Odi? La pioggia cade
su la solitaria
verdura
con un crepitío che dura
e varia nell'aria
secondo le fronde
più rade, men rade.
Ascolta. Risponde
al pianto il canto
delle cicale
che il pianto australe
non impaura,
nè il ciel cinerino.
E il pino
ha un suono, e il mirto
altro suono, e il ginepro
altro ancóra, stromenti
diversi
sotto innumerevoli dita.
E immersi
noi siam nello spirto
silvestre,
d'arborea vita viventi;
e il tuo volto ebro
è molle di pioggia
come una foglia,
e le tue chiome
auliscono come
le chiare ginestre,
o creatura terrestre
che hai nome
Ermione.

Ascolta, ascolta. L'accordo
delle aeree cicale
a poco a poco
più sordo
si fa sotto il pianto
che cresce;
ma un canto vi si mesce
più roco
che di laggiù sale,
dall'umida ombra remota.
Più sordo e più fioco
s'allenta, si spegne.
Sola una nota
ancor trema, si spegne,
risorge, trema, si spegne.
Non s'ode voce del mare.
Or s'ode su tutta la fronda
crosciare
l'argentea pioggia
che monda,
il croscio che varia
secondo la fronda
più folta, men folta.
Ascolta.
La figlia dell'aria
è muta; ma la figlia
del limo lontana,
la rana,
canta nell'ombra più fonda,
chi sa dove, chi sa dove!
E piove su le tue ciglia,
Ermione.

Piove su le tue ciglia nere
sìche par tu pianga
ma di piacere; non bianca
ma quasi fatta virente,
par da scorza tu esca.
E tutta la vita è in noi fresca
aulente,
il cuor nel petto è come pesca
intatta,
tra le pàlpebre gli occhi
son come polle tra l'erbe,
i denti negli alvèoli
con come mandorle acerbe.
E andiam di fratta in fratta,
or congiunti or disciolti
(e il verde vigor rude
ci allaccia i mallèoli
c'intrica i ginocchi)
chi sa dove, chi sa dove!
E piove su i nostri vólti
silvani,
piove su le nostre mani
ignude,
su i nostri vestimenti
leggieri,
su i freschi pensieri
che l'anima schiude
novella,
su la favola bella
che ieri
m'illuse, che oggi t'illude,
o Ermione.


D'Annunzio - "La pioggia nel pineto"

P.S.: n-am gasit pe internet vreo traducere... m-as incumeta eu, dar mi-e ca o ciopartesc :))

Wow ! Incumeta-te !:)
Ai mai tradus tu, si inca foarte bine:)

Taci. În pragul
pădurii nu aud
cuvinte pe care le spui
umane; aud
cuvinte mai noi
care vorbesc picături şi frunze
îndepărtate.
Ascultă. Plouă
din norii spranjiţi.
Plouă pe cătinile
sărate şi arse,
plouă pe pinii
solzoşi şi-mpliniţi
plouă pe mirţii
divini,
pe ginestrele lucioase
cu flori îmbrăcate,
pe ienupării deşi
de mângâieri înmiresmate,
plouă pe feţele noastre
silvane,
plouă pe mâinile noastre
nude,
pe veşmintele noastre
subţiri,
pe proaspetele gânduri
ce sufletul întredeschide
ca nou,
pe plăsmuirea frumoasă
ce ieri
te-a amăgit, ce azi mă amăgeşte,
o Hermiona.

Auzi? Ploaia cade
pe solitară
verdeaţă
cu un şuier ce dăinuie
şi diferă în aer
după ramuri
mai dese, mai rare.
Ascultă. Răspunde
la plânset cântecul
greierilor
căci australul vaiet
nu înspăimânta,
nici cerul cenuşiu.
Şi pinul
are un foşnet, şi mirtul
alt foşnet, şi ienupărul
încă un altul, instrumente
felurite
sub nenumărate degete.
Şi scufundaţi
suntem în spiritul
silvestru,
traind din viata padurii;
şi faţă ta îmbătată
şi înmuiată de ploaie
ca o frunză,
şi coama ta
înmiresmează ca
dalbele ginestre,
o creatură terestră
ce ai nume
Hermiona.

Ascultă, ascultă. Acordul
gingaşilor greieri
încet, încet
mai surd
se face sub plânsul
ce creşte;
dar un cântec se varsă
mai limpede
de jos se ridică,
din umeda umbră trecută.
Mai surd şi mai înăbuşit
se domoleşte, se stinge.
Doar ultima notă
încă tremură, se stinge,
renaşte, tremură, se stinge.
Nu se aude cântecul mării.
Se aude peste coroane
şuieratul
ploii de argint
ce limpezeşte,
şuieratul ce diferă
după ramuri
mai dese, mai rare.
Ascultă.
Fiica văzduhului
e mută; dar fiica
mâlului departe
broscuţa,
cântă în umbra profundă,
oare unde, oare unde!
Şi plouă pe genele tale,
Hermiona.

Vezi? Daca ar fi fost anonima nu te-as fi gasit in versurile astea.
Inca nu ma pronunt...am citit de cateva ori.

Multam fain:)
Frumos suna si in traducere:)

Multumesc pentru comentariu:)

Si asta ar fi schimbat cu ceva esential impresia ta despre versuri?

Iti las ultimul cuvant...:)

Multumesc:P:P:P

nu ma prea pricep eu la poezie si de multe ori nu o inteleg dar, cu toate astea, continua sa-mi placa.
imi place cum scrii si mi se pare minunat felul in care reusesti sa potrivesti cuvintele unele langa altele.

Imi pare bine:)
Multumesc:)

de când nu ti-am mai spus taci ... asculta...spune-mi apoi
succesiunea asta mi-a placut. e greu sa-ti explic in cuvinte putine de ce dar mi s-a parut extrem de fireasca.

Wow ! Bine ai venit in poezia mea:)
Multam:)

:) nice! imi spune ceva poezia ta

how nice:)

ascultă mersul clipei prin mine
veninul picurând al orei târzii

un detaliu pretios clipa aceea:)

frumoasa poezie:)

Mi-a facut bine si mi-a facut placere s-o recitesc. O simt altfel:)

Si-am reparat si italicele, intaia oara-n viata mea:))))

Insiruirea unor cuvinte ,a caror alaturare poate fi uneori socanta,nu inseamna neaparat fior poetic.Asta cred eu despre ce ai postat tu.

Ultimele doua versuri chiar sunt perle.

Ceva scartaie-n ea. Alceva, nu.

Ti-as fi recunoscatoare sa-mi spui ce anume scartaie:)

multam:)

Multam pentru cirire, recitire, comentariu si reparare de italice:)

Si io cred despre tine ca parca te-as sti de undeva:P:P:P

Multam. E prea mult:)

Versul 4, pe finalul lui si versul 5 in totalitate, prin brusca virare-n plural, dupa o esalonare declamativa de singularuri.

Prin "calugarita" numesti gangania vaduva neagra?

hai sa spun ce scartaie la mine:
- faptu ca dupa intepatura mortala larvele nu mai au acelasi impact, desi metafora ii excelenta )dimpreuna cu sonoritatea fosgaitoare!)
- faptu ca nu-mi place metafora urechii perla, din cauza ca ma trimite la urechea-scoica care scoica ii ... cel putin lasciva, ca imagine.
azi, cel putin...

Si cam in ce consta "lascivitatea" unei larve, ca a mai multor voi obtine prin multiplicare?

nu larva, scoica!

E clar c-ai inteles sa te faci ca n-ai inteles!

Scoica? Hmmm. Unde se sfarseste lascivul si-ncepe obscenul?

undeva intre ele e tacerea.
ca o perla.

scuzati 'scoicacare' ...:(

Da. Calugarita e vaduva neagra. Ai dreptate ca scartaie finalul versului 4. E o rupere de ritm total nepoetica. Mai vad ce-i fac.
Virarea spre plural nu ar trebui sa deranjeze. Cred ca versul 5 te deranjeaza in continuarea versului 4. Daca il elimin pe 4, 5 suna altfel.
Multam.

Nu e urechea scoica ! Si daca ar fi, vorba fuchsului, nu vad nimic obscen sau vulgar in ea.
Vorbeam de lobul urechii purtator de cercel. Metaforic, evident:)

Tacere? Intre? Nu cred. Mai degraba o muzica lina care brusc, pe neasteptate si mai cu seama pe negandite, vireaza-n tam-tam-uri asurzitoare si dezordonate. De unde perla se legana, incepe a tresalta violent si dezarticulat.

creca n-am prins io ideea...

Ma simt brusc si dintr-o data plurivalenta:))

Ti-a mai ramas vreo valenta libera?:)

Aoleu, la cata chimie n-am invatat, mi-e sa nu zic vreo tampenie!
Dar daca valenta aia libera da instabilitate, atunci da:)
Daca nu, le-am cam ajuns de cap.

io citeam in alt registru: cel al disponibilitatilor combinatorii:)

Tu esti o optimista incurabila:)
Multumesc.

Pai optimismul ce ma mai tine sa nu sucomb in cel mai negru pesimism:))))))))))))))))
N-ai pen'ce:)

De ce nu postezi tu... in confa separata... perla aceea a lui D'Annunzio?. S-o vaza si ochii nostri neitalieni... mai bine... neamestecata cu ... lasciva perla a Alexei...:)

:P

Dar ce-am zis???... Aaa... ca n-am pricipit nika din poezea?... Nuuuu... dar am vazut un tablou.... Se pune?..:)Era frumos... parol...

:)

foarte placut si introspectiv vers
"ascultă mersul clipei prin mine"

"uscate" redundant